ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4413/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 84 din 10 septembrie

2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în

temeiul art. 42 C. proc. pen. coroborat cu art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen. și art. 29 pct. 1 lit. f) din același cod, a declinat competența de

soluționare a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 518/39/2010 al Curții de

Apel Suceava în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut, în esență, că una din intimatele împotriva cărora a

formulat plângere petiționarul D.I.P., prin mandatar D.I.C., respectiv doamna

judecător M.M.C. are grad de Curte de Apel, iar potrivit dispozițiilor art. 29

pct. 1 lit. f) din C. proc. pen. infracțiunile săvârșite de către judecătorii

de la Curțile de Apel sunt judecate în primă instanță de către Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Împotriva

sus-menționatei sentințe petiționarul D.I.P., prin mandatar D.I.C. a formulat

recurs, arătând în scris, că, în soluționarea cauzei era competentă Curtea de

Apel Suceava, întrucât până la data de 25 ianuarie 2010, cele 4 intimate erau

judecătoare la Tribunalul Suceava, calități pe care, de altfel, le-a invocat în

cererea de strămutare formulată.

La data de 7

decembrie 2010, în ședință publică, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților

admisibilitatea recursului.

Apărătorul ales al

petiționarului a arătat că în această situație recursul nu este admisibil, dar

a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestuia, având în vedere situația

de fapt.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., „hotărârea de declinare a

competenței nu este supusă apelului și nici recursului".

Ca atare, aceasta

hotărâre de declinare este definitivă.

De altfel, și în

dispozitivul Sentinței penale nr. 84 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, era trecută mențiunea: „Fără

cale de atac”.

Așadar, recursul

declarat de petiționar este inadmisibil, urmând a se respinge ca atare, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. a teza a II-a C. proc. pen. și a-l obliga pe

recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul D.P. împotriva Sentinței penale

nr. 84 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 7 decembrie 2010.