ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4365 din 06 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 155/F din 03 iulie 2006 a Curții de Apel Brașov, a modificat sentința atacată, a admis excepția tardivității și, pe cale de consecință, a respins acțiunea având ca obiect anularea hotărârii nr. 4540/2006, prin care nu i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, ca tardiv formulată. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a reținut, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, întrucât nu a constatat că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 7 alin. (4) din O.G.

nr. 105/1999, potrivit cărora împotriva hotărârii emise de Casa Județeană de Pensii se poate face contestație la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Împotriva acestei decizii, reclamanta P.E. a formulat contestație în anulare, susținând că nu a depus acțiunea la instanța de fond în termenul prevăzut de lege din cauza faptului că se afla în tratament medical. Contestația în anulare este inadmisibilă. Petenta contestatoare nu a specificat în conținutul cererii sale dacă înțelege să-și întemeieze criticile pe dispozițiile art. 317 sau art. 318 C. proc. civ. care se referă la cazurile când hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare.

Dar, potrivit art. 317 „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

De asemenea, potrivit art. 318 „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. Astfel fiind, criticile invocate de petenta contestatoare nu se încadrează în motivele prevăzute în mod expres de prevederile legale citate mai sus, ceea ce face ca cererea de contestație în anulare să fie inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de P.E. împotriva deciziei nr. 4365 din 06 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.