ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4365 din 06 decembrie 2006, Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile
nr. 155/F din 03 iulie 2006 a Curții de Apel Brașov, a modificat sentința atacată,
a admis excepția tardivității și, pe cale de consecință, a respins acțiunea având
ca obiect anularea hotărârii nr. 4540/2006, prin care nu i s-a recunoscut calitatea
de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, ca tardiv formulată.
Pentru a adopta această
soluție, Înalta Curte a reținut, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre
netemeinică și nelegală, întrucât nu a constatat că reclamanta nu a respectat dispozițiile
art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, potrivit cărora împotriva hotărârii emise
de Casa Județeană de Pensii se poate face contestație la Curtea de apel în termen
de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Împotriva acestei decizii,
reclamanta P.E. a formulat contestație în anulare, susținând că nu a depus acțiunea
la instanța de fond în termenul prevăzut de lege din cauza faptului că se afla în
tratament medical.
Contestația în anulare
este inadmisibilă.
Petenta contestatoare
nu a specificat în conținutul cererii sale dacă înțelege să-și întemeieze criticile
pe dispozițiile art. 317 sau art. 318 C. proc. civ. care se referă la cazurile când
hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare.
Dar, potrivit art. 317
„hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele
arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului
sau recursului:
când procedura de chemare
a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu
cerințele legii;
când hotărârea a fost
dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația
poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au
fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau
nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost
judecat în fond”.
De asemenea, potrivit
art. 318 „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând
recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul
dintre motivele de modificare sau de casare”.
Astfel fiind, criticile
invocate de petenta contestatoare nu se încadrează în motivele prevăzute în mod
expres de prevederile legale citate mai sus, ceea ce face ca cererea de contestație
în anulare să fie inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de P.E. împotriva deciziei nr. 4365 din 06 decembrie 2006 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 ianuarie 2008.