ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6138/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 6048

din 12 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâții Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Constanța împotriva deciziei civile

nr. 21 C din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

A fost modificată decizia recurată în sensul admiterii

apelului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

de reclamanții N.M. și N.V. împotriva sentinței civile nr. 445 din 1 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, care a fost schimbată în tot.

A fost respinsă cererea

de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri,

la data de 3 decembrie 2010, au formulat cerere de revizuire reclamanții N.V. și

N.M., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. și în susținerea

căreia au învederat că dispozitivul deciziei instanței de recurs este contradictoriu.

Astfel, deși se dispune

admiterea și a apelului lor, prin care se solicitase stabilirea cuantumului concret

al despăgubirii, instanța de recurs a dispus modificarea hotărârii primei instanțe

în sensul respingerii acțiunii lor ca inadmisibilă.

În acest context sunt

incidente dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., în baza cărora au solicitat

retractarea hotărârii judecătorești atacate.

Referitor la cererea de

revizuire dedusă judecății, se constată următoarele:

Potrivit art. 322

pct. 1 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri „dacă dispozitivul

hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice care nu se pot aduce la îndeplinire”.

Textul legal enunțat vizează

o ipoteză riguros determinată, care implică următoarele cerințe: hotărârea să cuprindă

dispoziții potrivnice, dispozițiile potrivnice să fie cuprinse în dispozitivul hotărârii,

iar acestea să fie ireconciliabile, adică să nu poată fi aduse la îndeplinire.

Nerespectarea acestor

cerințe, cumulativ pretinse, nu deschide calea extraordinară de atac a revizuirii.

Or, în speță, dacă între

dispoziția de admitere a apelului reclamanților împotriva sentinței primei instanțe

și aceea a respingerii acțiunii acelorași părți ca inadmisibilă există într-adevăr

contrarietatea pretinsă de norma legală evocată, aceasta nu împiedică aducerea lor

la îndeplinire, adică nu sunt ireconciliabile în sensul aceleiași norme.

Cazurile în care o hotărâre

cuprinde dispoziții ce nu se pot aduce la îndeplinire sunt acelea în care, de exemplu,

deși se respinge acțiunea reclamantului, pârâtul este obligat la plata cheltuielilor

de judecată ori se dispune admiterea acțiunii în realizarea prestației stipulate

în contract, dar și a acțiunii reconvenționale prin care pârâtul a solicitat să

se constate nulitatea aceleiași convenții; admiterea acțiunii principale dar și

a intervenției în interes propriu având același obiect, etc.

Prin urmare, constatând

că în speță nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de norma legală invocată

ca temei al cererii deduse judecății, se va dispune în sensul respingerii acesteia

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuenții N.M. și N.V. împotriva deciziei nr. 6048 din 12 noiembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2011.