ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5247/2011

Prin decizia civilă nr. 19A din 23 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant B.R. împotriva sentinței civile nr. 386 din 15 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. S-a schimbat în tot sentința atacată, s-a admis acțiunea și s- a dispus anularea deciziei din 13 aprilie 2009 emisă de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. A fost obligată pârâta să emită decizie prin care să soluționeze notificarea din anul 2001 formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 386 din 15 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 28320/3/2009, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul B.R. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, contestație prin care s-a solicitat anularea deciziei din 13 aprilie 2009 emisă de pârâtă și obligarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la emiterea unei noi decizii cu propunerea restituirii în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 2.086 m.p., situat în localitatea Câmpeni, județul Alba și care este evidențiat în patrimoniul SC M. SA Câmpeni.

Soluția tribunalului este nelegală și netemeinică, bazându-se pe o greșită interpretare și aplicare a prevederilor legale relevante în cauză, dar și pe o eronată apreciere a materialului probator administrat. Prin acțiunea ce face obiectul prezentei pricini, apelantul-reclamant a solicitat, printre altele, să se dispună anularea deciziei din 13 aprilie 2009 emisă de intimata-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Prin decizia contestată s-a dispus declinarea în favoarea Primăriei Câmpeni, județul Alba, a competenței de soluționare a notificării din anul 2001, prin care apelantul-reclamant a solicitat ca în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 să i se restituie în natură sau să i se acorde despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2.086 m.p., situat în localitatea Câmpeni, județul Alba și care este evidențiat în patrimoniul SC M. SA Câmpeni.

Emitenta deciziei (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) a considerat că solicitarea autorului acțiunii nu face obiectul Legii nr. 10/2001, în cazul terenului în litigiu fiind incidente prevederile art. 8 alin. (1) din aceeași Lege. Potrivit acestui text, „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Așa cum reiese din analiza înscrisurilor de la dosar, respectivul teren se află în intravilanul localității Câmpeni, județul Alba, fiind deținut de către SC M. SA și figurând în patrimoniul acesteia, conform mențiunilor certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor la data 18 august 1994, act eliberat în baza Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 834/1991. Situația de fapt și de drept a terenului anterior expusă se desprinde din coroborarea elementelor ce rezultă din analiza adresei din 01 aprilie 2008 eliberată de Primăria Câmpeni, a adresei din 12 ianuarie 2008 emisă de SC M. SA, a copiei certificatului menționat și a concluziilor raportului de expertiză topografică extrajudiciară întocmit la solicitarea apelantului-reclamant.

Nu s-au administrat dovezi din care să reiasă o altă situație juridică a imobilului ce face obiectul notificării din anul 2001. Mai precis, nu s-a probat în vreun fel împrejurarea că în cazul terenului în discuție ar fi incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. La dosar nu există vreun act (în sensul de înscris probatoriu) care să ateste că respectivul teren intravilan ar face parte din categoria celor la care se face referire în art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 10/2001 (prima teză nefiind aplicabilă, deoarece nu este vorba despre un teren extravilan, ci de unul intravilan). Dimpotrivă, este evident că terenul la care se face referire în cererea de chemare în judecată a făcut obiectul aplicării Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și al H.G.

nr. 834/1991 dată în executarea acestei legi. Această concluzie se impune câtă vreme SC M. SA beneficiază de un certificat de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor emis conform art. 5 din hotărârea de guvern menționată, certificat care probează că societatea sus-amintită este proprietara unei suprafețe de 113.418 m.p. teren pe raza localității Câmpeni, județul Alba, în care este înglobat și imobilul solicitat prin notificarea formulată de reclamantul-apelant. Așa fiind, decizia contestată și soluția tribunalului de menținere a acestei decizii apar ca fiind date cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 29-31 din Legea nr. 10/2001, cu referire la art. 21 și urm. din același act normativ.

Ca atare, fiind vorba despre un teren evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, intimata-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este obligată să se pronunțe asupra notificării depusă de reclamantul-apelant. Astfel, în mod greșit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a dispus, prin decizia contestată, declinarea competenței în favoarea Primăriei Câmpeni. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, arătând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând următoarele: Prin decizia contestată din 13 aprilie 2009 s-a declinat competența de soluționare a notificării din anul 2001 formulată de către contestator către Primăria Câmpeni, județul Alba, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât solicitarea nu face obiectul Legii nr. 10/2001 republicată. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a constatat din actele depuse la dosarul intern aferent notificării următoarele: - au fost depuse documente din care rezultă că imobilul revendicat a fost donat în favoarea statului în data de 30 august 1977 cu condiția ca să i se dea în schimb un alt teren de categoria pășune în suprafața echivalentă; - intimatul-contestator mai menționează în notificare că antecesorul său a primit un alt teren la schimb celui preluat, dar care în baza Legii nr. 18/1991 a fost restituit vechiului proprietar.

Atât Legea nr. 18/1991, cât și Legea nr. 10/2001 sunt acte normative care prevăd măsuri reparatorii pentru imobilele preluate de stat, al căror obiect de reglementare este însă precis conturat. Art. 8 din alin. (1) din Legea nr. 10/2001 statuează că nu intră sub incidența acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dispozițiilor acestora. Prin urmare, categoriile de teren pentru care măsurile reparatorii au fost reglementate prin alte acte normative, cazul prezentului proces, sunt exceptate de la aplicarea Legii nr. 10/2001, solicitantul trebuind să urmeze procedura prevăzută de textele respective.

Analizând decizia de apel în raport de critica formulată, ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed. Prin decizia de apel s-a reținut, ca situație de fapt, că nu s-a dovedit în cauză că imobilul în litigiu este de categoria celor ce intră sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, fiind exceptat astfel de la aplicarea acestei legi. Aspectul invocat în recurs, în sensul că și terenul în litigiu are același regim juridic ca cel primit la schimb, care a fost restituit fostului proprietar în temeiul Legii nr. 18/1991, nu este suficient prin el însuși să demonstreze acest lucru.

Potrivit art. 305 C. proc. civ., era necesar ca recurenta să producă proba cu înscrisuri, prin care să dovedească în dosarul de recurs cele susținute. În raport de situația de fapt reținută, se constată că instanța de apel a făcut o corectă înlăturare a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage caracterul nefondat al recursului, cu aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 19 A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2011.