ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5247/2011

Prin decizia civilă

nr. 19A din 23 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale,

s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant B.R. împotriva sentinței civile

nr. 386 din 15 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă,

în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului. S-a schimbat în tot sentința atacată, s-a admis acțiunea și s- a dispus

anularea deciziei din 13 aprilie 2009 emisă de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului. A fost obligată pârâta să emită decizie prin care să soluționeze

notificarea din anul 2001 formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 386 din 15 martie 2010,

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 28320/3/2009,

s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul B.R. în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, contestație prin

care s-a solicitat anularea deciziei din 13 aprilie 2009 emisă de pârâtă și obligarea

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la emiterea unei noi decizii

cu propunerea restituirii în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru imobilul teren în suprafață de 2.086 m.p., situat în localitatea Câmpeni,

județul Alba și care este evidențiat în patrimoniul SC M. SA Câmpeni.

Soluția tribunalului este

nelegală și netemeinică, bazându-se pe o greșită interpretare și aplicare a prevederilor

legale relevante în cauză, dar și pe o eronată apreciere a materialului probator

administrat.

Prin acțiunea ce face

obiectul prezentei pricini, apelantul-reclamant a solicitat, printre altele, să

se dispună anularea deciziei din 13 aprilie 2009 emisă de intimata-pârâtă Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului.

Prin decizia contestată

s-a dispus declinarea în favoarea Primăriei Câmpeni, județul Alba, a competenței

de soluționare a notificării din anul 2001, prin care apelantul-reclamant a solicitat

ca în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 să i se restituie în natură

sau să i se acorde despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2.086 m.p., situat

în localitatea Câmpeni, județul Alba și care este evidențiat în patrimoniul SC M.

SA Câmpeni.

Emitenta deciziei (Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului) a considerat că solicitarea autorului acțiunii

nu face obiectul Legii nr. 10/2001, în cazul terenului în litigiu fiind incidente

prevederile art. 8 alin. (1) din aceeași Lege.

Potrivit acestui text,

„nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților

la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997,

cu modificările și completările ulterioare”.

Așa cum reiese din analiza

înscrisurilor de la dosar, respectivul teren se află în intravilanul localității

Câmpeni, județul Alba, fiind deținut de către SC M. SA și figurând în patrimoniul

acesteia, conform mențiunilor certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor la data 18 august 1994, act eliberat

în baza Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 834/1991.

Situația de fapt și de

drept a terenului anterior expusă se desprinde din coroborarea elementelor ce rezultă

din analiza adresei din 01 aprilie 2008 eliberată de Primăria Câmpeni, a adresei

din 12 ianuarie 2008 emisă de SC M. SA, a copiei certificatului menționat și a concluziilor

raportului de expertiză topografică extrajudiciară întocmit la solicitarea apelantului-reclamant.

Nu s-au administrat dovezi

din care să reiasă o altă situație juridică a imobilului ce face obiectul notificării

din anul 2001. Mai precis, nu s-a probat în vreun fel împrejurarea că în cazul terenului

în discuție ar fi incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

La dosar nu există vreun act (în sensul de înscris probatoriu) care să ateste că

respectivul teren intravilan ar face parte din categoria celor la care se face referire

în art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 10/2001 (prima teză nefiind aplicabilă,

deoarece nu este vorba despre un teren extravilan, ci de unul intravilan).

Dimpotrivă, este evident

că terenul la care se face referire în cererea de chemare în judecată a făcut obiectul

aplicării Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca

regii autonome și societăți comerciale și al H.G. nr. 834/1991 dată în executarea

acestei legi.

Această concluzie se impune

câtă vreme SC M. SA beneficiază de un certificat de atestare a dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor emis conform art. 5 din hotărârea de guvern menționată,

certificat care probează că societatea sus-amintită este proprietara unei suprafețe

de 113.418 m.p. teren pe raza localității Câmpeni, județul Alba, în care este înglobat

și imobilul solicitat prin notificarea formulată de reclamantul-apelant.

Așa fiind, decizia contestată

și soluția tribunalului de menținere a acestei decizii apar ca fiind date cu încălcarea

dispozițiilor imperative ale art. 29-31 din Legea nr. 10/2001, cu referire la

art. 21 și urm. din același act normativ.

Ca atare, fiind vorba

despre un teren evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate,

intimata-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este obligată

să se pronunțe asupra notificării depusă de reclamantul-apelant. Astfel, în mod

greșit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a dispus, prin decizia

contestată, declinarea competenței în favoarea Primăriei Câmpeni.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, arătând

că aceasta

a

fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale, motiv de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele:

Prin decizia contestată

din 13 aprilie 2009 s-a declinat competența de soluționare a notificării din

anul 2001 formulată de către contestator către Primăria Câmpeni, județul Alba, în

conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât solicitarea

nu face obiectul Legii nr. 10/2001 republicată.

Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului a constatat din actele depuse la dosarul intern

aferent notificării următoarele:

- au fost depuse documente

din care rezultă că imobilul revendicat a fost donat în favoarea statului în data

de 30 august 1977 cu condiția ca să i se dea în schimb un alt teren de categoria

pășune în suprafața echivalentă;

- intimatul-contestator

mai menționează în notificare că antecesorul său a primit un alt teren la schimb

celui preluat, dar care în baza Legii nr. 18/1991 a fost restituit vechiului proprietar.

Atât Legea nr. 18/1991,

cât și Legea nr. 10/2001 sunt acte normative care prevăd măsuri reparatorii pentru

imobilele preluate de stat, al căror obiect de reglementare este însă precis conturat.

Art. 8 din alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 statuează că nu intră sub incidența acestui act normativ terenurile

al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991

și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dispozițiilor acestora. Prin urmare,

categoriile de teren pentru care măsurile reparatorii au fost reglementate prin

alte acte normative, cazul prezentului proces, sunt exceptate de la aplicarea Legii

nr. 10/2001, solicitantul trebuind să urmeze procedura prevăzută de textele respective.

Analizând decizia de apel

în raport de critica formulată, ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

în considerarea celor ce succed.

Prin decizia de apel s-a

reținut, ca situație de fapt, că nu s-a dovedit în cauză că imobilul în litigiu

este de categoria celor ce intră sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, fiind

exceptat astfel de la aplicarea acestei legi.

Aspectul invocat în recurs,

în sensul că și terenul în litigiu are același regim juridic ca cel primit la schimb,

care a fost restituit fostului proprietar în temeiul Legii nr. 18/1991, nu este

suficient prin el însuși să demonstreze acest lucru. Potrivit art. 305 C. proc.

civ., era necesar ca recurenta să producă proba cu înscrisuri, prin care să dovedească

în dosarul de recurs cele susținute.

În raport de situația

de fapt reținută, se constată că instanța de apel a făcut o corectă înlăturare a

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage caracterul nefondat al

recursului, cu aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

împotriva deciziei civile nr. 19 A din 23 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2011.