ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 490/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 490/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, reclamanta Asociația Română de Comunicații Audiovizuale, în
contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a solicitat
suspendarea Deciziei nr. 239/2011 publicată în M. Of. nr. 595/23.08.2011.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că Decizia nr. 239/2011 a fost emisă în cadrul
unei proceduri generate de un act administrativ anterior nelegal, deci în
cadrul unei proceduri viciate de nelegalitate, respectiv ca act subsecvent
Deciziei nr. 230/2011.
Astfel, deși UCMR ADA
și-a îndeplinit obligația prevăzută de articolul de lege indicat de Decizia nr.
230/2011, anume prin elaborarea metodologiei propuse și negociate în cadrul
comisiei de negociere constituite prin Decizia Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor nr. 58 din 3 februarie 2005 publicată în M. Of. nr.
126/9.02.2005, totuși ORDA a obligat UCMR ADA, prin Decizia nr. 230/2011, să
inițieze o nouă procedură de negociere.
Reclamanta a precizat
faptul că termenul de trei ani la care se face referire în Decizia nr. 230/2011
este prevăzut de Legea nr. 8/1996 la art. 131
3
alin. (1) și nu
vizează o obligație de a elabora metodologii în vederea negocierii lor, așa cum
prevede art. 130 alin. (1) lit. b), obligație de care UCMR ADA s-a achitat în
anul 2005, ci instituie un drept de a formula o cerere de inițiere a
"procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor", astfel
încât ORDA, nu numai că nu a fost în drept să impună ca UCMR ADA să recurgă la
inițierea de negocieri, dar în acest mod a încălcat legea anulând caracterul
facultativ stabilit de lege pentru inițierea de negocieri de modificare a unor
metodologii existente.
Reclamanta a susținut
că Decizia nr. 239/2011 încalcă procedura prevăzută de art. 131 alin. (1), prin
aceea că adaugă la lege obligația organismelor desemnate în comisia de
negociere de a negocia metodologii în alte cazuri decât cele prevăzute de lege,
ca efect al Deciziei nr. 230/2011.
În acest context,
asociația reclamantă a apreciat că suspendarea Deciziei ORDA nr. 239/2011 este
o măsură justificată de necesitatea de a evita lezarea unor interese legitime,
precum și producerea unor pagube iminente nerecuperabile.
S.C.
"S.B.M." S.R.L. și S.C. "P.T." S.A. au formulat cereri de
intervenție accesorie în sprijinul reclamantei, solicitând admiterea acțiunii
astfel cum a fost formulată, iar S.C. "A.T.G." S.A. a formulat cerere
de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat suspendarea Deciziei ORDA
nr. 239/2011.
Prin întâmpinarea
formulată în cauză, pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a
solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de
judecată din 22 septembrie 2011, instanța a admis în principiu cererile de
intervenție principală și accesorie pentru considerentele expuse în încheierea
de ședință de la acea dată.
Totodată, Curtea a
constatat că, printr-o cerere înregistrată ulterior pe rolul instanței,
reclamanta a solicitat și suspendarea în parte a Deciziei nr. 230/2011,
respectiv ultimul paragraf de la art. 1, anume paragraful cu următorul
conținut: "respectarea art. 130 alin. (1) lit. b) din Legii nr. 8/1996,
având în vedere că nu au fost inițiate negocieri ale metodologiilor pentru care
s-a împlinit termenul de trei ani".
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat, în esență, că Decizia nr. 230/2011, ultimul paragraf de la
art. 1, se bazează pe o înțelegere eronată a dispozițiilor legale și ar produce
ca efect încălcarea dispozițiilor privind caracterul opțional al deciziilor
organismelor de gestiune colectivă de a cere negocieri pentru modificarea
metodologiilor existente.
În raport de cererea
de suspendare a executării Deciziei nr. 230/2011, S.C. "S.B.M."
S.R.L. și S.C. "P.T." S.A. au formulat cereri de intervenție accesorie
în sprijinul reclamantei, iar S.C. "A.T.G." S.A. a formulat cerere de
intervenție în interes propriu.
Pârâtul Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei
calității procesuale active a Asociației Române de Comunicații Audiovizuale,
iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de
judecată din 12 septembrie 2011, au fost încuviințate în principiu cererile de
intervenție principală și accesorie pentru considerentele expuse în încheierea
de ședință de la acea dată, iar la data de 26 septembrie 2011, apreciind ca
fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ., instanța a
admis excepția conexității, fiind conexat Dosarul nr. 7690/2/2011 la Dosarul
nr. 7689/2/2011.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința civilă
nr. 5562 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității
procesuale active invocată de pârât ca fiind neîntemeiată, a admis cererile
conexate formulate de reclamanta Asociația Română de Comunicații Audiovizuale,
în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a admis
cererile de intervenție formulate de intervenienții S.C. "S.B.M."
S.R.L., S.C. "A.T.G." S.A. și S.C. "P.T." S.A. și a dispus
suspendarea executării Deciziei nr. 239 din 16 august 2011, precum și
suspendarea în parte a executării Deciziei nr. 230 din 3 august 2011 în ceea ce
privește ultimul paragraf de la art. 1, respectiv paragraful cu următorul
conținut "respectării art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996,
având în vedere că nu au fost inițiate negocieri ale metodologiilor pentru care
s-a împlinit termenul de 3 ani", până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia,
prin Decizia nr. 230/2011, pârâtul O.R.D.A. a solicitat UCMR-ADA să inițieze o
nouă procedură de negociere a metodologiilor, motiv pentru care UCMR-ADA a emis
Adresa din 10 august 2011 și, în consecință, ORDA a emis Decizia nr. 239/2011
prin care a dispus constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind
utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de
televiziune și remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de
autor.
Analizând
dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14 și art. 2 alin. (1)
lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că sunt
îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Astfel, în ceea ce
privește cazul bine justificat, instanța de fond a reținut că, față de
prevederile art. 130 alin. (1) lit. b), art. 131 și art. 131
3
din
Legea nr. 8/1996, nu reiese că organismul de gestiune colectivă, respectiv
UCMR-ADA, ar avea obligația de a formula o nouă cerere de inițiere a
procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor la anumite intervale de
timp ori periodic (acesta având doar obligația de a nu formula respectiva
cerere mai devreme de 3 ani de la publicarea metodologiilor anterioare în M.
Of.), pentru a se justifica emiterea Deciziei nr. 230/2011 față de pasivitatea
nepermisă a organismului.
Totodată, prima
instanță a constatat că pârâtul nu a indicat temeiul legal concret ce a stat la
baza emiterii Deciziei nr. 230/2011 și în baza căruia, în raport de situația de
fapt expusă, UCMR-ADA avea obligația de a formula cererea prevăzută de art. 131
3
alin. (1), iar pentru neîndeplinirea acestei obligații din proprie inițiativă
și-a manifestat dreptul prevăzut de art. 138
3
, respectiv de a acorda
prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate.
Față de indiciile de
nelegalitate constatate în ceea ce privește Decizia nr. 230/2011, Curtea a
apreciat că efectele se răsfrâng și asupra Deciziei nr. 239/2011, act emis în
derularea aceleiași proceduri, respectiv pentru constituirea comisiei
competentă a negocia metodologiile, pentru care ORDA a cerut UCMR-ADA să
formuleze o nouă cerere prin Decizia nr. 230/2011.
Instanța de fond a
reținut și îndeplinirea condiției pagubei iminente, datorită costurilor mari pe
care le implică parcurgerea procedurii, într-un timp relativ scurt, conform
dispozițiilor Legii nr. 8/1996, a onorariilor pentru ipoteza inițierii
procedurii de arbitraj, dar și a noilor tarife rezultând din procesul de
negociere.
Cu privire la
excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, Curtea a
apreciat că legitimarea procesuală activă este conferită reclamantei de către
dispozițiile cu caracter general prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 554/2004, dar și de normele cu caracter special incidente, respectiv art.
139 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996.
Recursul formulat
de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentinței civile
nr. 5562 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Motivele de recurs
sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prevederile art. 14
din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, nu sunt îndeplinite, nu există
împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială
serioasă în privința legalității actelor administrative în cauză.
Cele două decizii au
fost emise în limitele competențelor expres stabilite de lege în sarcina ORDA.
Cu privire la
susținerile reclamantei relative la așa-zisa presiune ORDA exercitată asupra
organismului de gestiune colectivă UCMR-ADA rezultând din aplicarea măsurii
suspendării activității acestuia în condițiile nerespectării deciziei de
intrare în legalitate, aceasta s-ar fi impus în temeiul dispozițiilor legale în
vigoare în domeniu, însă nimic nu împiedica UCMR-ADA să urmeze procedura legală
în contencios administrativ în vederea suspendării/anulării actului vătămător.
Cu privire la
încălcarea principiului disponibilității se arată că prevederile art. 131
3
din Legea nr. 8/1996 coroborate cu cele ale art. 130 alin. (1) lit. b) nu pot
fi interpretate în sensul creării unei posibilități ori a unei facultăți pentru
subiectele de drept vizate, ci o obligație pentru care legea a prevăzut și
termenul imperativ de realizare (3 ani).
Cerința legală a
existenței unui prejudiciu viitor nu poate fi îndeplinită fără elemente
concrete, eventualele prejudicii fiind imposibil de cuantificat ținând seama de
faptul că ARCA nu are niciun fel de obligație de plată, ci doar dreptul de a
participa la negocieri.
Plata incumbă
exclusiv organismelor de televiziune și nu ARCA, în calitate de asociație
profesională, de asemenea, răspunderea contravențională/penală sau plata
remunerațiilor într-un cuantum mărit.
Mai mult, procentele
se negociază și nu pot fi impuse de către organismul de gestiune colectivă care
a inițiat negocierile.
Nici onorariul
arbitral nu poate fi considerat un prejudiciu care se achită numai în caz de
neînțelegere între părțile care negociază.
Apărările
formulate de intimata-intervenientă S.C. A.T.G. S.A.
Prin întâmpinare se
solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că termenul de 3
(trei) ani prevăzut de art. 131
3
alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nu
vizează o obligație de a elabora metodologii în vederea negocierii lor, ci
instituie numai o opțiune/un drept de a formula o cerere de inițiere a
"procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor".
Declanșarea
procedurilor de negociere va produce lezarea unor interese legitime multiple
care nu doresc modificarea metodologiilor fără ca la baza intenției de
modificare să existe o motivație justificată de materia metodologiei și nu doar
constrângerea de a se supune unei decizii administrative nelegale.
II. Considerentele
Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată
Recursul este
fondat.
1.1. Prevederile art.
14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată nu sunt îndeplinite cumulativ
în cauză.
Interpretarea asupra
dispozițiilor art. 131
3
din Legea nr. 8/1996 realizată de
judecătorul fondului nu reprezintă un "caz bine justificat" în sensul
dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată și
completată.
Recurenta-pârâtă a
justificat emiterea Deciziilor nr. 230 și 239/2011 prin raportare la
dispozițiile art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 18/1996, precum și prin
existența unor metodologii în vigoare din anul 2004 și care cuprind în mod
expres determinarea cuantumului remunerațiilor sub formă de procente diferite
și evidențiate strict pe 3 (trei) ani.
Rezultă că
împrejurările invocate în cuprinsul cererii de suspendare nu creează îndoială
serioasă în privința legalității celor două acte administrative care poate fi
stabilită în mod cert, cu evidență, prin procedura sumară a suspendării
executării actului prevăzut de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Cea de-a doua
condiție a prevenirii unei pagube iminente nu subzistă în ipoteza care reclamanta
nu are stabilită prin lege sau acte administrative nicio obligație de plată, ci
doar dreptul de a participa la negocieri.
În ceea ce privește
eventualul prejudiciu material viitor și previzibil ce ar fi suportat de
intervenienta în interes propriu, se constată că partea a invocat prejudicii ce
decurg ca urmare a simplei executări a actului, susținere inadmisibilă, în
raport de dispozițiile exprese ale art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.
554/2004, modificată și completată.
Față de acestea,
în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. raportat la
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, se va dispune
casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare, ca
neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentinței civile
nr. 5562 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 februarie 2012.
Procesat de GGC - CL