ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.02.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 490/2012

HOTĂRÂRE
02.02.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 490/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta Asociația Română de Comunicații Audiovizuale, în

contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a solicitat

suspendarea Deciziei nr. 239/2011 publicată în M. Of. nr. 595/23.08.2011.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că Decizia nr. 239/2011 a fost emisă în cadrul

unei proceduri generate de un act administrativ anterior nelegal, deci în

cadrul unei proceduri viciate de nelegalitate, respectiv ca act subsecvent

Deciziei nr. 230/2011.

Astfel, deși UCMR ADA

și-a îndeplinit obligația prevăzută de articolul de lege indicat de Decizia nr.

230/2011, anume prin elaborarea metodologiei propuse și negociate în cadrul

comisiei de negociere constituite prin Decizia Oficiului Român pentru

Drepturile de Autor nr. 58 din 3 februarie 2005 publicată în M. Of. nr.

126/9.02.2005, totuși ORDA a obligat UCMR ADA, prin Decizia nr. 230/2011, să

inițieze o nouă procedură de negociere.

Reclamanta a precizat

faptul că termenul de trei ani la care se face referire în Decizia nr. 230/2011

este prevăzut de Legea nr. 8/1996 la art. 131

3

alin. (1) și nu

vizează o obligație de a elabora metodologii în vederea negocierii lor, așa cum

prevede art. 130 alin. (1) lit. b), obligație de care UCMR ADA s-a achitat în

anul 2005, ci instituie un drept de a formula o cerere de inițiere a

"procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor", astfel

încât ORDA, nu numai că nu a fost în drept să impună ca UCMR ADA să recurgă la

inițierea de negocieri, dar în acest mod a încălcat legea anulând caracterul

facultativ stabilit de lege pentru inițierea de negocieri de modificare a unor

metodologii existente.

Reclamanta a susținut

că Decizia nr. 239/2011 încalcă procedura prevăzută de art. 131 alin. (1), prin

aceea că adaugă la lege obligația organismelor desemnate în comisia de

negociere de a negocia metodologii în alte cazuri decât cele prevăzute de lege,

ca efect al Deciziei nr. 230/2011.

În acest context,

asociația reclamantă a apreciat că suspendarea Deciziei ORDA nr. 239/2011 este

o măsură justificată de necesitatea de a evita lezarea unor interese legitime,

precum și producerea unor pagube iminente nerecuperabile.

S.C.

"S.B.M." S.R.L. și S.C. "P.T." S.A. au formulat cereri de

intervenție accesorie în sprijinul reclamantei, solicitând admiterea acțiunii

astfel cum a fost formulată, iar S.C. "A.T.G." S.A. a formulat cerere

de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat suspendarea Deciziei ORDA

nr. 239/2011.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul de

judecată din 22 septembrie 2011, instanța a admis în principiu cererile de

intervenție principală și accesorie pentru considerentele expuse în încheierea

de ședință de la acea dată.

Totodată, Curtea a

constatat că, printr-o cerere înregistrată ulterior pe rolul instanței,

reclamanta a solicitat și suspendarea în parte a Deciziei nr. 230/2011,

respectiv ultimul paragraf de la art. 1, anume paragraful cu următorul

conținut: "respectarea art. 130 alin. (1) lit. b) din Legii nr. 8/1996,

având în vedere că nu au fost inițiate negocieri ale metodologiilor pentru care

s-a împlinit termenul de trei ani".

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că Decizia nr. 230/2011, ultimul paragraf de la

art. 1, se bazează pe o înțelegere eronată a dispozițiilor legale și ar produce

ca efect încălcarea dispozițiilor privind caracterul opțional al deciziilor

organismelor de gestiune colectivă de a cere negocieri pentru modificarea

metodologiilor existente.

În raport de cererea

de suspendare a executării Deciziei nr. 230/2011, S.C. "S.B.M."

S.R.L. și S.C. "P.T." S.A. au formulat cereri de intervenție accesorie

în sprijinul reclamantei, iar S.C. "A.T.G." S.A. a formulat cerere de

intervenție în interes propriu.

Pârâtul Oficiul Român

pentru Drepturile de Autor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei

calității procesuale active a Asociației Române de Comunicații Audiovizuale,

iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul de

judecată din 12 septembrie 2011, au fost încuviințate în principiu cererile de

intervenție principală și accesorie pentru considerentele expuse în încheierea

de ședință de la acea dată, iar la data de 26 septembrie 2011, apreciind ca

fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ., instanța a

admis excepția conexității, fiind conexat Dosarul nr. 7690/2/2011 la Dosarul

nr. 7689/2/2011.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 5562 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității

procesuale active invocată de pârât ca fiind neîntemeiată, a admis cererile

conexate formulate de reclamanta Asociația Română de Comunicații Audiovizuale,

în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, a admis

cererile de intervenție formulate de intervenienții S.C. "S.B.M."

S.R.L., S.C. "A.T.G." S.A. și S.C. "P.T." S.A. și a dispus

suspendarea executării Deciziei nr. 239 din 16 august 2011, precum și

suspendarea în parte a executării Deciziei nr. 230 din 3 august 2011 în ceea ce

privește ultimul paragraf de la art. 1, respectiv paragraful cu următorul

conținut "respectării art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996,

având în vedere că nu au fost inițiate negocieri ale metodologiilor pentru care

s-a împlinit termenul de 3 ani", până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia,

prin Decizia nr. 230/2011, pârâtul O.R.D.A. a solicitat UCMR-ADA să inițieze o

nouă procedură de negociere a metodologiilor, motiv pentru care UCMR-ADA a emis

Adresa din 10 august 2011 și, în consecință, ORDA a emis Decizia nr. 239/2011

prin care a dispus constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind

utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de

televiziune și remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de

autor.

Analizând

dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14 și art. 2 alin. (1)

lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că sunt

îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Astfel, în ceea ce

privește cazul bine justificat, instanța de fond a reținut că, față de

prevederile art. 130 alin. (1) lit. b), art. 131 și art. 131

3

din

Legea nr. 8/1996, nu reiese că organismul de gestiune colectivă, respectiv

UCMR-ADA, ar avea obligația de a formula o nouă cerere de inițiere a

procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor la anumite intervale de

timp ori periodic (acesta având doar obligația de a nu formula respectiva

cerere mai devreme de 3 ani de la publicarea metodologiilor anterioare în M.

Of.), pentru a se justifica emiterea Deciziei nr. 230/2011 față de pasivitatea

nepermisă a organismului.

Totodată, prima

instanță a constatat că pârâtul nu a indicat temeiul legal concret ce a stat la

baza emiterii Deciziei nr. 230/2011 și în baza căruia, în raport de situația de

fapt expusă, UCMR-ADA avea obligația de a formula cererea prevăzută de art. 131

3

alin. (1), iar pentru neîndeplinirea acestei obligații din proprie inițiativă

și-a manifestat dreptul prevăzut de art. 138

3

, respectiv de a acorda

prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate.

Față de indiciile de

nelegalitate constatate în ceea ce privește Decizia nr. 230/2011, Curtea a

apreciat că efectele se răsfrâng și asupra Deciziei nr. 239/2011, act emis în

derularea aceleiași proceduri, respectiv pentru constituirea comisiei

competentă a negocia metodologiile, pentru care ORDA a cerut UCMR-ADA să

formuleze o nouă cerere prin Decizia nr. 230/2011.

Instanța de fond a

reținut și îndeplinirea condiției pagubei iminente, datorită costurilor mari pe

care le implică parcurgerea procedurii, într-un timp relativ scurt, conform

dispozițiilor Legii nr. 8/1996, a onorariilor pentru ipoteza inițierii

procedurii de arbitraj, dar și a noilor tarife rezultând din procesul de

negociere.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, Curtea a

apreciat că legitimarea procesuală activă este conferită reclamantei de către

dispozițiile cu caracter general prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 554/2004, dar și de normele cu caracter special incidente, respectiv art.

139 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 8/1996.

de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentinței civile

nr. 5562 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prevederile art. 14

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, nu sunt îndeplinite, nu există

împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actelor administrative în cauză.

Cele două decizii au

fost emise în limitele competențelor expres stabilite de lege în sarcina ORDA.

Cu privire la

susținerile reclamantei relative la așa-zisa presiune ORDA exercitată asupra

organismului de gestiune colectivă UCMR-ADA rezultând din aplicarea măsurii

suspendării activității acestuia în condițiile nerespectării deciziei de

intrare în legalitate, aceasta s-ar fi impus în temeiul dispozițiilor legale în

vigoare în domeniu, însă nimic nu împiedica UCMR-ADA să urmeze procedura legală

în contencios administrativ în vederea suspendării/anulării actului vătămător.

Cu privire la

încălcarea principiului disponibilității se arată că prevederile art. 131

3

din Legea nr. 8/1996 coroborate cu cele ale art. 130 alin. (1) lit. b) nu pot

fi interpretate în sensul creării unei posibilități ori a unei facultăți pentru

subiectele de drept vizate, ci o obligație pentru care legea a prevăzut și

termenul imperativ de realizare (3 ani).

Cerința legală a

existenței unui prejudiciu viitor nu poate fi îndeplinită fără elemente

concrete, eventualele prejudicii fiind imposibil de cuantificat ținând seama de

faptul că ARCA nu are niciun fel de obligație de plată, ci doar dreptul de a

participa la negocieri.

Plata incumbă

exclusiv organismelor de televiziune și nu ARCA, în calitate de asociație

profesională, de asemenea, răspunderea contravențională/penală sau plata

remunerațiilor într-un cuantum mărit.

Mai mult, procentele

se negociază și nu pot fi impuse de către organismul de gestiune colectivă care

a inițiat negocierile.

Nici onorariul

arbitral nu poate fi considerat un prejudiciu care se achită numai în caz de

neînțelegere între părțile care negociază.

formulate de intimata-intervenientă S.C. A.T.G. S.A.

Prin întâmpinare se

solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că termenul de 3

(trei) ani prevăzut de art. 131

3

alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nu

vizează o obligație de a elabora metodologii în vederea negocierii lor, ci

instituie numai o opțiune/un drept de a formula o cerere de inițiere a

"procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor".

Declanșarea

procedurilor de negociere va produce lezarea unor interese legitime multiple

care nu doresc modificarea metodologiilor fără ca la baza intenției de

modificare să existe o motivație justificată de materia metodologiei și nu doar

constrângerea de a se supune unei decizii administrative nelegale.

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

fondat.

1.1. Prevederile art.

14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată nu sunt îndeplinite cumulativ

în cauză.

Interpretarea asupra

dispozițiilor art. 131

3

din Legea nr. 8/1996 realizată de

judecătorul fondului nu reprezintă un "caz bine justificat" în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată.

Recurenta-pârâtă a

justificat emiterea Deciziilor nr. 230 și 239/2011 prin raportare la

dispozițiile art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 18/1996, precum și prin

existența unor metodologii în vigoare din anul 2004 și care cuprind în mod

expres determinarea cuantumului remunerațiilor sub formă de procente diferite

și evidențiate strict pe 3 (trei) ani.

Rezultă că

împrejurările invocate în cuprinsul cererii de suspendare nu creează îndoială

serioasă în privința legalității celor două acte administrative care poate fi

stabilită în mod cert, cu evidență, prin procedura sumară a suspendării

executării actului prevăzut de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Cea de-a doua

condiție a prevenirii unei pagube iminente nu subzistă în ipoteza care reclamanta

nu are stabilită prin lege sau acte administrative nicio obligație de plată, ci

doar dreptul de a participa la negocieri.

În ceea ce privește

eventualul prejudiciu material viitor și previzibil ce ar fi suportat de

intervenienta în interes propriu, se constată că partea a invocat prejudicii ce

decurg ca urmare a simplei executări a actului, susținere inadmisibilă, în

raport de dispozițiile exprese ale art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată.

în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. raportat la

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, se va dispune

casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare, ca

neîntemeiată.

Admite recursul

declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentinței civile

nr. 5562 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2012
. Se va înlătura susținerea pârâtului în sensul că singurii prejudiciați sunt titularii de drepturi care nu își vor încasa remunerațiile ce li se cuvin datorită inexistenței cadrului legal care să le permită acest lucru în mod concret, într
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84931)
administrației publice centrale. Au mai susținut că decizia nr. 220/2005 a fost dată cu încălcarea Legii nr.8/1996, comisia de negociere a metodologiilor nu a fost legal constituită (art. 131 alin.2 din Legea nr.8/1996), iar Protocolul înch
ÎCCJ 2012-10-19
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6461/2012
ă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins ca nefondat apelul pârâtei. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel, analizând criticile cu care a fost învestită, a reținut cele ce urmează. Într-un prim motiv de ape
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1266/2013
obținute de aceasta din activitatea de radiodifuzare (baza de calcul) cum ar fi (dar fără a se limita la): veniturile din publicitate, anunțuri și informații, barter, sponsorizări, numere suprataxate, concursuri și jocuri radiodifuzate, înc
ÎCCJ 2021-09-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1811/2021
RON, cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței s-a reținut că pârâtul a încheiat inițial autorizația/licența neexclusivă nr. 6586/05.10.2016 însă ulterior, după încetarea valabilității acesteia, nu mai încheiat autorizație/licență neex
Sursă