ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 7106 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantele Asociația Română de Comunicații Audiovizuale, SC E.D.I. - R SA, Societatea Română de Radiodifuziune și SC „A.P.M.” SA, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, și a dispus suspendarea executării deciziei din 23 septembrie 2011 emisă de pârât. Prin aceeași sentință, a fost respinsă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru reclamanta Asociația Română de Comunicații Audiovizuale.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând următoarele: Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a A.R.C.A., se constată că, urmare depunerii împuternicirii atașată la fila 87 a dosarului, excepția este neîntemeiată. Cu privire la fondul cauzei.

Prin Decizia nr. 254/2011 emisă de către pârât la data de 23 septembrie 2011, publicată în M. Of., Partea I nr. 698 din 03 octombrie 2011 s-au dispus următoarele: Art. 1. - Se constituie Comisia pentru negocierea Metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de radio si remunerațiile corespunzătoare cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor, după cum urmează: - Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), reprezentând organismul de gestiune colectiva din domeniu, pe de o parte; și - câte un reprezentant al SC A.P.M. SA, al SC E.D.I. - R - SA, al Asociației Romane de Comunicații Audiovizuale (A.R.C.A.), al Societății Romane de Radiodifuziune (S.R.R.), reprezentând utilizatorii, pe de alta parte.

Art. 2. - Comisia constituita potrivit art. 1 are obligația sa desfășoare negocierile in conformitate cu dispozițiile art. 131 1 si art. 131 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, pe o durata de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii. În considerentele acestei decizii pârâtul a reținut prevederile art. 123 alin. (1) lit. d), ale art. 130 alin. (1) lit. b), art. 131 si art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 3 alin. (2) lit. a) din H.G.

nr. 401/2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare, ținând cont de cererea formulata de către Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (U.C.M.R. – A.D.A.), înregistrată la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor la 6 septembrie 2011, precum si de Referatul din 23 septembrie 2011 al Direcției registre si gestiune colectiva, în temeiul prevederilor art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006 cu modificările ulterioare. Sub aspectul condiției cazului bine justificat se constată că prin decizia nr. 230/2011 pârâtul O.R.D.A.

a solicitat U.C.M.R. - A.D.A. să inițieze o nouă procedură de negociere a metodologiilor, motiv pentru care U.C.M.R. - A.D.A. a emis adresa din 10 august 2011. În consecință, O.R.D.A. a emis decizia nr. 239/2011 prin care a dispus constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune și remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor, similară deciziei a cărei suspendare s-a solicitat în prezenta cauză, dar cu privire la organismele de radio.

Astfel, se reține că potrivit art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 „Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligații: … să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi”.

Conform art. 131 din același act normativ „(1) În vederea inițierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însoțită de metodologiile propuse a fi negociate, potrivit prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a). (2) Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de maximum 5 zile de la primirea cererii de inițiere a procedurilor de negociere. Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se publică în M. Of. al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă.

Comisia de negociere este constituită din: a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori, numit dintre acestea, si câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliți pe baza cifrei de afaceri si a cotei de piață a acestora în domeniu, cu condiția ca acestea sa fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, precum si al societăților publice de radiodifuziune si de televiziune, după caz, pe de alta parte.

(3) În vederea desemnării în cadrul comisiei prevăzute la alin. (2), organismele de gestiune colectivă vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, odată cu metodologiile, lista structurilor asociative ale utilizatorilor și pe cea a utilizatorilor majori, care urmează a fi convocați pentru negocieri, precum și elementele de identificare a acestora. (4) Decizia de desemnare a comisiei de negociere se comunică părților prin scrisoare recomandată, împreună cu propunerea de metodologii depusă de organismele de gestiune colectivă”. De asemenea, potrivit art. 131 3 „(1) Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societățile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă definitivă în M. Of.

al României, Partea I. (2) În cazul negocierilor prevăzute de art. 107 alin. (4), oricare dintre părți poate formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a metodologiilor numai după 2 ani de la data publicării acestora în formă definitivă în M. Of. al României, Partea I. (3) Până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii”. Din interpretarea logică și gramaticală a dispozițiilor menționate anterior, se constată că formularea unei noi cereri de inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor este posibilă numai după 3 ani de la data publicării lor (metodologiilor anterioare) în formă definitivă în M. Of.

al României, Partea I. Prin urmare, se creează indiciile unei îndoieli serioase asupra legalității actului care a stat la baza deciziei nr. 254/2011, îndoială care se transmite și actului a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză, reținându-se că organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societățile publice de radiodifuziune sau de televiziune nu ar putea formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor mai înainte de cei trei ani, fără a avea însă, aparent, obligația de a reitera respectiva cerere la expirarea intervalului de timp menționat.

Așadar, se reține că din analiza textelor de lege invocate de pârât în emiterea deciziei contestate și a Legii nr. 8/1996 nu rezultă că organismul de gestiune colectivă (în speță U.C.M.R.-A.D.A.) ar avea obligația de a formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor la anumite intervale de timp ori periodic (acesta având doar obligația de a nu formula respectiva cerere mai devreme de 3 ani de la publicarea metodologiilor anterioare în M. Of., astfel cum s-a arătat mai sus). Coroborat cu aceste aspecte, se mai reține că pârâtul nu a indicat temeiul legal concret ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 254/2011 și în baza căruia, în raport de situația de fapt expusă, U.C.M.R.-A.D.A.

a solicitat constituirea comisiei în vederea începerii negocierilor. Față de indiciile de nelegalitate constatate în ceea ce privește decizia nr. 230/2011, se apreciază că efectele se răsfrâng și asupra deciziei nr. 254/2011, act emis în derularea aceleiași proceduri, respectiv pentru constituirea comisiei competentă a negocia metodologiile pentru care O.R.D.A. a cerut U.C.M.R.-A.D.A. să formuleze o nouă cerere prin decizia nr. 230. În plus, se constată că și condiția privind paguba iminentă este întrunită, aceasta constând în costurile mari pe care le implică parcurgerea procedurii, într-un timp relativ scurt, conform dispozițiilor Legii nr. 8/1996, respectiv onorariile pentru ipoteza inițierii procedurii de arbitraj, dar și noile tarife rezultând din procesul de negociere.

Se va înlătura susținerea pârâtului în sensul că singurii prejudiciați sunt titularii de drepturi care nu își vor încasa remunerațiile ce li se cuvin datorită inexistenței cadrului legal care să le permită acest lucru în mod concret, întrucât potrivit art. 131 3 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 „Până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii”, iar părțile din prezenta cauză au apreciat că în prezent există deja o metodologie în vigoare.

Susținerea pârâtului, în sensul că plata onorariului nu poate constitui un prejudiciu, este neîntemeiată având în vedere că această procedură de negociere a fost impusă părților prin decizia nr. 230/2011, iar nu ca urmare a inițiativei acestora, astfel încât avându-se în vedere și împrejurarea că decizia nr. 230/2011 a fost suspendată anterior prin sentința civilă nr. 5562 din 03 octombrie 2011 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 7689/2/2011, se constată că se impune în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, admiterea acțiunii și suspendarea deciziei nr. 254/2011 emisă de pârâtul O.R.D.A. până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței civile nr. 7106 din data de 28 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii Asociației Române de Comunicații Audiovizuale de suspendare a Deciziei O.R.D.A. nr. 254/2011. Recurenta a învederat, prin motivele cererii de recurs, că hotărârea recurată a fost pronunțată de instanța de fond printr-o interpretare greșită a actului dedus judecății, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Din motivarea sentinței date de curtea de apel, s-a arătat, nu se poate ajunge la concluzia îndeplinirii cumulative a celor două condiții de admisibilitate a unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ unilateral, astfel cum sunt prevăzute în mod imperativ de art. 141 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Căzui bine justificat, s-a relevat, nu rezultă din cele expuse prin cererea formulată de reclamantă, singurele argumente fiind cele relative la efectul generat de Decizia O.R.D.A. nr. 230 din 3 august 2011 privind acordarea unui termen pentru intrarea în legalitate a organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor în domeniul operelor muzicale U.C.M.R.-A.D.A.

În plus, a considerat recurentul că suspendarea executării unui act administrativ nu poate fi susținută cu argumente privind nelegalitatea unui alt act administrativ, care va fi analizată pe cale separată. Cu privire la condiția privind prevenirea unei pagube iminente, a susținut recurentul că prejudiciul material viitor și previzibil sau perturbarea gravă a funcționării reclamantelor care să impună suspendarea deciziei nu există, cerința legală neputând fi îndeplinită, fără elemente concrete eventualele prejudicii fiind imposibil de cuantificat. În fapt, s-a arătat, o nouă negociere profită utilizatorilor care, în contextul economic actual, pot propune și astfel se poate ajunge la stabilirea unor procente mai mici sau chiar de același nivel cu cele prevăzute prin Metodologiile în domeniu anterioare.

A subliniat recurentul că procentele se negociază, nu pot fi impuse de către organismul de gestiune colectivă ce a inițiat negocierile; în cazul în care părțile nu se înțeleg acestea pot apela la procedura arbitrajului conform dispozițiilor art. 131 2 din Legea nr. 8/1996, însă onorariul arbitrai nu poate fi considerat un prejudiciu. Prin urmare, singurii prejudiciați sunt titularii de drepturi, care nu își vor încasa remunerațiile ce li se cuvin datorită inexistenței cadrului legal care să le permită acest lucru în mod concret. În cauză au formulat concluzii scrise intimatele SC E.D.I. - R. SA și A.R.C.A., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin „cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă; în privința legalității actului administrativ" (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004), iar prin „pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" (art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare).

În ceea ce privește existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța realizează doar o examinare sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamant și care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării.

Această condiție nu este întrunită în cauză, întrucât toate motivele de nelegalitate a Deciziei nr. 254 din 23 septembrie 2011 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de radio și remunerațiile corespunzătoare cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor) invocate în plângerea prealabilă și în cererea de suspendare a executării presupun o cercetare aprofundată asupra legalității actului, o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății, incompatibilă cu procedura suspendării executării actului administrativ unilateral reglementată prin art. 14 din legea contenciosului administrativ.

în cadrul procedurii de judecată a unei cereri de suspendare a executării actului administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi prejudecat fondul litigiului (cum în mod greșit, în parte, a procedat judecătorul primei instanțe), instanța având îndreptățirea de a efectua doar o cercetare extrem de sumară a aparenței dreptului. Înalta Curte constată că nu este îndeplinită în cazul cererii reclamantelor Asociația Română de Comunicații Audiovizuale, Societatea Română de Radiodifuziune, SC E.D.I. - R. SA și SC A.P.M. SA nici cerința prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond considerând în mod neîntemeiat, fără dovezi concludente, că echivalează cu paguba iminentă costurile mari pe care le implică parcurgerea procedurii într-un termen relativ scurt, respectiv onorariile pentru ipoteza inițierii procedurii de arbitraj, dar și noile tarife rezultând din procesul de negociere.

Or, în litigiu, nu au fost relevate elemente și circumstanțe din care ar putea fi trasă concluzia rezonabilă că executarea actului administrativ contestat ar fi de natură să creeze pagube materiale viitoare semnificative, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este nelegală și netemeinică sentința atacată se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., admiterea recursului declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinței civile nr. 7106 din data de 28 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantelor Asociația Română de Comunicații Audiovizuale, Societatea Română de Radiodifuziune, SC E.D.I. - R. SA și SC A.P.M. SA de suspendare a Deciziei O.R.D.A. nr. 254 din 23 septembrie 2011 până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinței nr. 7106 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2012.