ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.
7106 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantele
Asociația Română de Comunicații Audiovizuale, SC E.D.I. - R SA, Societatea
Română de Radiodifuziune și SC „A.P.M.” SA, în contradictoriu cu pârâtul
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, și a dispus suspendarea executării
deciziei din 23 septembrie 2011 emisă de pârât. Prin aceeași sentință, a fost
respinsă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru reclamanta
Asociația Română de Comunicații Audiovizuale.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând următoarele:
Cu privire la
excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a A.R.C.A., se constată că,
urmare depunerii împuternicirii atașată la fila 87 a dosarului, excepția este neîntemeiată.
Cu privire la fondul
cauzei.
Prin Decizia nr.
254/2011 emisă de către pârât la data de 23 septembrie 2011, publicată în M.
Of., Partea I nr. 698 din 03 octombrie 2011 s-au dispus următoarele:
Art. 1. - Se
constituie Comisia pentru negocierea Metodologiei privind utilizarea prin
radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de radio si
remunerațiile corespunzătoare cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de
autor, după cum urmează:
- Uniunea
Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de
Autor (UCMR-ADA), reprezentând organismul de gestiune colectiva din domeniu, pe
de o parte; și
- câte un
reprezentant al SC A.P.M. SA, al SC E.D.I. - R - SA, al Asociației Romane de
Comunicații Audiovizuale (A.R.C.A.), al Societății Romane de Radiodifuziune (S.R.R.),
reprezentând utilizatorii, pe de alta parte.
Art. 2. - Comisia
constituita potrivit art. 1 are obligația sa desfășoare negocierile in
conformitate cu dispozițiile art. 131
1
si art. 131
2
alin.
(1) și (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe,
cu modificările si completările ulterioare, pe o durata de maximum 30 de zile
calendaristice de la data constituirii.
În considerentele
acestei decizii pârâtul a reținut prevederile art. 123 alin. (1) lit. d), ale
art. 130 alin. (1) lit. b), art. 131 si art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si
completările ulterioare, precum si ale art. 3 alin. (2) lit. a) din H.G. nr.
401/2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului si dotările necesare
îndeplinirii atribuțiilor Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, cu
modificările ulterioare, ținând cont de cererea formulata de către Uniunea
Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de
Autor (U.C.M.R. – A.D.A.), înregistrată la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor la 6 septembrie 2011, precum si de Referatul din 23
septembrie 2011 al Direcției registre si gestiune colectiva, în temeiul
prevederilor art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006 cu
modificările ulterioare.
Sub aspectul
condiției cazului bine justificat se constată că prin decizia nr. 230/2011
pârâtul O.R.D.A. a solicitat U.C.M.R. - A.D.A. să inițieze o nouă procedură de
negociere a metodologiilor, motiv pentru care U.C.M.R. - A.D.A. a emis adresa din
10 august 2011.
În consecință, O.R.D.A.
a emis decizia nr. 239/2011 prin care a dispus constituirea Comisiei pentru
negocierea Metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor
muzicale de către organismele de televiziune și remunerațiile cuvenite
titularilor de drepturi patrimoniale de autor, similară deciziei a cărei
suspendare s-a solicitat în prezenta cauză, dar cu privire la organismele de
radio.
Astfel, se reține că
potrivit art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 „Organismele de
gestiune colectivă au următoarele obligații: … să elaboreze metodologii pentru
domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce
trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestor drepturi, în cazul
acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală
de către titularii de drepturi”.
Conform art. 131 din
același act normativ „(1) În vederea inițierii procedurilor de negociere,
organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însoțită de metodologiile propuse a fi
negociate, potrivit prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a). (2) Metodologiile
se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului
general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de
maximum 5 zile de la primirea cererii de inițiere a procedurilor de negociere.
Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se
publică în M. Of. al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune
colectivă. Comisia de negociere este constituită din: a) câte un reprezentant
al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte
o categorie de drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant al
principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori, numit dintre
acestea, si câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliți pe
baza cifrei de afaceri si a cotei de piață a acestora în domeniu, cu condiția
ca acestea sa fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, precum si al societăților publice de radiodifuziune si de
televiziune, după caz, pe de alta parte. (3) În vederea desemnării în cadrul
comisiei prevăzute la alin. (2), organismele de gestiune colectivă vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, odată cu metodologiile, lista structurilor
asociative ale utilizatorilor și pe cea a utilizatorilor majori, care urmează a
fi convocați pentru negocieri, precum și elementele de identificare a acestora.
(4) Decizia de desemnare a comisiei de negociere se comunică părților prin
scrisoare recomandată, împreună cu propunerea de metodologii depusă de
organismele de gestiune colectivă”.
De asemenea, potrivit
art. 131
3
„(1) Organismele de gestiune colectivă sau, după caz,
structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societățile
publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de
inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor numai după 3
ani de la data publicării lor în formă definitivă în M. Of. al României, Partea
I. (2) În cazul negocierilor prevăzute de art. 107 alin. (4), oricare dintre
părți poate formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a
metodologiilor numai după 2 ani de la data publicării acestora în formă
definitivă în M. Of. al României, Partea I. (3) Până la publicarea noilor
metodologii, rămân valabile vechile metodologii”.
Din interpretarea
logică și gramaticală a dispozițiilor menționate anterior, se constată că
formularea unei noi cereri de inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor
și metodologiilor este posibilă numai după 3 ani de la data publicării lor
(metodologiilor anterioare) în formă definitivă în M. Of. al României, Partea
I.
Prin urmare, se
creează indiciile unei îndoieli serioase asupra legalității actului care a stat
la baza deciziei nr. 254/2011, îndoială care se transmite și actului a cărui
suspendare se solicită în prezenta cauză, reținându-se că organismele de
gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor,
utilizatorii majori, societățile publice de radiodifuziune sau de televiziune
nu ar putea formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor mai înainte de cei
trei ani, fără a avea însă, aparent, obligația de a reitera respectiva cerere
la expirarea intervalului de timp menționat.
Așadar, se reține că
din analiza textelor de lege invocate de pârât în emiterea deciziei contestate
și a Legii nr. 8/1996 nu rezultă că organismul de gestiune colectivă (în speță
U.C.M.R.-A.D.A.) ar avea obligația de a formula o nouă cerere de inițiere a
procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor la anumite intervale de
timp ori periodic (acesta având doar obligația de a nu formula respectiva
cerere mai devreme de 3 ani de la publicarea metodologiilor anterioare în M.
Of., astfel cum s-a arătat mai sus).
Coroborat cu aceste
aspecte, se mai reține că pârâtul nu a indicat temeiul legal concret ce a stat
la baza emiterii deciziei nr. 254/2011 și în baza căruia, în raport de situația
de fapt expusă, U.C.M.R.-A.D.A. a solicitat constituirea comisiei în vederea
începerii negocierilor.
Față de indiciile de
nelegalitate constatate în ceea ce privește decizia nr. 230/2011, se apreciază
că efectele se răsfrâng și asupra deciziei nr. 254/2011, act emis în derularea
aceleiași proceduri, respectiv pentru constituirea comisiei competentă a
negocia metodologiile pentru care O.R.D.A. a cerut U.C.M.R.-A.D.A. să formuleze
o nouă cerere prin decizia nr. 230.
În plus, se constată
că și condiția privind paguba iminentă este întrunită, aceasta constând în
costurile mari pe care le implică parcurgerea procedurii, într-un timp relativ
scurt, conform dispozițiilor Legii nr. 8/1996, respectiv onorariile pentru
ipoteza inițierii procedurii de arbitraj, dar și noile tarife rezultând din
procesul de negociere.
Se va înlătura
susținerea pârâtului în sensul că singurii prejudiciați sunt titularii de
drepturi care nu își vor încasa remunerațiile ce li se cuvin datorită
inexistenței cadrului legal care să le permită acest lucru în mod concret,
întrucât potrivit art. 131
3
alin. (3) din Legea nr. 8/1996 „Până la
publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii”, iar părțile
din prezenta cauză au apreciat că în prezent există deja o metodologie în
vigoare.
Susținerea pârâtului,
în sensul că plata onorariului nu poate constitui un prejudiciu, este
neîntemeiată având în vedere că această procedură de negociere a fost impusă
părților prin decizia nr. 230/2011, iar nu ca urmare a inițiativei acestora,
astfel încât avându-se în vedere și împrejurarea că decizia nr. 230/2011 a fost
suspendată anterior prin sentința civilă nr. 5562 din 03 octombrie 2011
pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 7689/2/2011, se constată că se
impune în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, admiterea
acțiunii și suspendarea deciziei nr. 254/2011 emisă de pârâtul O.R.D.A. până la
pronunțarea instanței de fond.
Împotriva sentinței civile
nr. 7106 din data de 28 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen
legal pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin care s-a solicitat
admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul
respingerii ca neîntemeiate a cererii Asociației Române de Comunicații
Audiovizuale de suspendare a Deciziei O.R.D.A. nr. 254/2011.
Recurenta a
învederat, prin motivele cererii de recurs, că hotărârea recurată a fost
pronunțată de instanța de fond printr-o interpretare greșită a actului dedus
judecății, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Din
motivarea sentinței date de curtea de apel, s-a arătat, nu se poate ajunge la
concluzia îndeplinirii cumulative a celor două condiții de admisibilitate a
unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ unilateral,
astfel cum sunt prevăzute în mod imperativ de art. 141 din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,
respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube
iminente.
Căzui bine
justificat, s-a relevat, nu rezultă din cele expuse prin cererea formulată de
reclamantă, singurele argumente fiind cele relative la efectul generat de
Decizia O.R.D.A. nr. 230 din 3 august 2011 privind acordarea unui termen pentru
intrarea în legalitate a organismului de gestiune colectivă a drepturilor de
autor în domeniul operelor muzicale U.C.M.R.-A.D.A. În plus, a considerat
recurentul că suspendarea executării unui act administrativ nu poate fi
susținută cu argumente privind nelegalitatea unui alt act administrativ, care
va fi analizată pe cale separată.
Cu
privire la condiția privind prevenirea unei pagube iminente, a susținut
recurentul că prejudiciul material viitor și previzibil sau perturbarea gravă a
funcționării reclamantelor care să impună suspendarea deciziei nu există,
cerința legală neputând fi îndeplinită, fără elemente concrete eventualele prejudicii
fiind imposibil de cuantificat.
În
fapt, s-a arătat, o nouă negociere profită utilizatorilor care, în contextul
economic actual, pot propune și astfel se poate ajunge la stabilirea unor
procente mai mici sau chiar de același nivel cu cele prevăzute prin
Metodologiile în domeniu anterioare. A subliniat recurentul că procentele se
negociază, nu pot fi impuse de către organismul de gestiune colectivă ce a
inițiat negocierile; în cazul în care părțile nu se înțeleg acestea pot apela
la procedura arbitrajului conform dispozițiilor art.
131
2
din Legea nr. 8/1996, însă onorariul arbitrai nu
poate fi considerat un prejudiciu. Prin urmare, singurii prejudiciați sunt
titularii de drepturi, care nu își vor încasa remunerațiile ce li se cuvin
datorită inexistenței cadrului legal care să le permită acest lucru în mod
concret.
În
cauză au formulat concluzii scrise intimatele SC E.D.I. - R. SA și A.R.C.A.,
prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința
menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Recursul
este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit
dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine
justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în
condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității
ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să
dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la
pronunțarea instanței de fond.
Prin
„cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii, „împrejurările
legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială
serioasă; în privința legalității actului administrativ" (art. 2 alin. (1)
lit. t) din Legea nr. 554/2004), iar prin „pagubă iminentă" se desemnează
„prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea
previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu
public" (art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, cu modificările și completările ulterioare).
În
ceea ce privește existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1)
lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,
instanța realizează doar o examinare sumară a situațiilor de fapt și de drept
invocate de reclamant și care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în
privința legalității actului administrativ în privința căruia se solicită
suspendarea executării. Această condiție nu este întrunită în cauză, întrucât
toate motivele de nelegalitate a Deciziei nr. 254 din 23 septembrie 2011 emisă
de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (privind constituirea Comisiei
pentru negocierea Metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor
muzicale de către organismele de radio și remunerațiile corespunzătoare
cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor) invocate în plângerea
prealabilă și în cererea de suspendare a executării presupun o cercetare
aprofundată asupra legalității actului, o analiză pe fond a raportului juridic
dedus judecății, incompatibilă cu procedura suspendării executării actului
administrativ unilateral reglementată prin art. 14 din legea contenciosului
administrativ. în cadrul procedurii de judecată a unei cereri de suspendare a
executării actului administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 din
Legea nr. 554/2004, nu poate fi prejudecat fondul litigiului (cum în mod
greșit, în parte, a procedat judecătorul primei instanțe), instanța având
îndreptățirea de a efectua doar o cercetare extrem de sumară a aparenței
dreptului.
Înalta
Curte constată că nu este îndeplinită în cazul cererii reclamantelor Asociația
Română de Comunicații Audiovizuale, Societatea Română de Radiodifuziune, SC E.D.I.
- R. SA și SC A.P.M. SA nici cerința prevenirii unei pagube iminente, instanța
de fond considerând în mod neîntemeiat, fără dovezi concludente, că echivalează
cu paguba iminentă costurile mari pe care le implică parcurgerea procedurii
într-un termen relativ scurt, respectiv onorariile pentru ipoteza inițierii
procedurii de arbitraj, dar și noile tarife rezultând din procesul de
negociere. Or, în litigiu, nu au fost relevate elemente și circumstanțe din
care ar putea fi trasă concluzia rezonabilă că executarea actului administrativ
contestat ar fi de natură să creeze pagube materiale viitoare semnificative,
greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului.
În
raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de
recurs invocate în cauză și că este nelegală și netemeinică sentința atacată se
va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,
precum și a prevederilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea
recursului declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
împotriva sentinței civile nr. 7106 din data de 28 noiembrie 2011 pronunțată de
Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul respingerii ca
neîntemeiată a cererii reclamantelor Asociația Română de Comunicații
Audiovizuale, Societatea Română de Radiodifuziune, SC E.D.I. - R. SA și SC A.P.M.
SA de suspendare a Deciziei O.R.D.A. nr. 254 din 23 septembrie 2011 până la
pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
formulat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva
sentinței nr. 7106 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 martie 2012.