ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

Petiționarul P.S. a

formulat, la data de 21 mai 2009, plângere penală împotriva procurorului S.A.

de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, avocatului C.V. din cadrul

Baroului Giurgiu și agentului de poliție I.P. de la postul de poliție Găujani,

județul Giurgiu.

Petiționarul a

susținut că a fost arestat nelegal de către procurorul S.A., care l-a trimis în

judecată nevinovat, prin abuz în serviciu și prin utilizarea unor acte false. A

mai învederat că și avocatul său, C.V., a fost complicele procurorului în

săvârșirea acestor infracțiuni, prevăzute de art. 246 C. pen., art. 266 alin.

(1) C. pen., art. 268 C. pen. și art. 289 C. pen., iar agentul de poliție I.P.

a făcut acte de constatare în mod abuziv și prin inserarea de mențiuni false,

fapte prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Inițial plângerea a

fost înregistrată la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, însă a

fost declinată competența în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, având în vedere gradul procurorului intimat S.A.

Prin rezoluția nr. 208/P/2010

din 2 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin.

(1) și (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față

de intimați, respectiv față de procurorul S.A. în ceea ce privește

infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 266 alin. (1), art. 268 și art. 289 C.

pen., față de avocatul C.A. pentru complicitate la aceste infracțiuni și față

de agentul de poliție I.P. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289

C. pen.

S-a reținut că

faptele reclamate de petiționar nu există, nu au fost în nici un mod probate,

acesta fiind, în realitate, nemulțumit de condamnarea sa.

La plângerea

petiționarului, conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen., rezoluția a fost

verificată de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind

menținut ca legală și temeinică prin rezoluția nr. 6433/3043/II/2/2010 din 21

iulie 2010.

Împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată,

reiterând susținerile din plângerea penală inițială și solicitând tragerea la

răspundere penală a intimaților pentru infracțiunile reclamate.

Plângerea este

neîntemeiată.

Înalta Curte,

analizând actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză,

constată că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică, reținând că

faptele reclamate nu există.

Petiționarul a fost

trimit în judecată prin rechizitoriul nr. 166/P/2004 al Parchetului de lângă

Tribunalul Giurgiu, întocmit de procurorul S.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. c) și art. 174 lit. d) C.

pen., precum și art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 20 de ani închisoare prin

hotărâre judecătorească definitivă.

În cauza penală în

care a figurat ca inculpat a fost asistat de avocatul C.V., iar agentul de

poliție I.P. a participat la identificarea și prinderea sa.

În cuprinsul

plângerii penale formulate împotriva celor cei intimați, petiționarul arată că

este nevinovat, acuzându-i pe intimați de săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu, arestare nelegală, cercetare abuzivă, represiune nedreaptă și fals

intelectual.

Nici una dintre

aceste infracțiuni nu este susținută de probe, astfel că, în mod corect, s-a

constatat că faptele de care sunt acuzați intimații nu există în materialitatea

lor, dispunându-se, corect, soluția de neîncepere a urmăririi penale în

conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., va respinge plângerea ca nefondată, menținând rezoluția adoptată de

procurorul de caz, cu obligarea petiționarului la cheltuieli judiciare către

stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul P.S. împotriva rezoluției nr. 208/P/2010 din 2 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

ianuarie 2011.