ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Petiționarul P.S. a formulat, la data de 21 mai 2009, plângere penală împotriva procurorului S.A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, avocatului C.V. din cadrul Baroului Giurgiu și agentului de poliție I.P. de la postul de poliție Găujani, județul Giurgiu. Petiționarul a susținut că a fost arestat nelegal de către procurorul S.A., care l-a trimis în judecată nevinovat, prin abuz în serviciu și prin utilizarea unor acte false. A mai învederat că și avocatul său, C.V., a fost complicele procurorului în săvârșirea acestor infracțiuni, prevăzute de art. 246 C. pen., art. 266 alin. (1) C. pen., art. 268 C. pen. și art. 289 C. pen., iar agentul de poliție I.P.

a făcut acte de constatare în mod abuziv și prin inserarea de mențiuni false, fapte prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. Inițial plângerea a fost înregistrată la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, însă a fost declinată competența în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere gradul procurorului intimat S.A. Prin rezoluția nr. 208/P/2010 din 2 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) și (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimați, respectiv față de procurorul S.A. în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 266 alin. (1), art. 268 și art. 289 C. pen., față de avocatul C.A.

pentru complicitate la aceste infracțiuni și față de agentul de poliție I.P. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. S-a reținut că faptele reclamate de petiționar nu există, nu au fost în nici un mod probate, acesta fiind, în realitate, nemulțumit de condamnarea sa. La plângerea petiționarului, conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen., rezoluția a fost verificată de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind menținut ca legală și temeinică prin rezoluția nr. 6433/3043/II/2/2010 din 21 iulie 2010. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, reiterând susținerile din plângerea penală inițială și solicitând tragerea la răspundere penală a intimaților pentru infracțiunile reclamate. Plângerea este neîntemeiată. Înalta Curte, analizând actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză, constată că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică, reținând că faptele reclamate nu există. Petiționarul a fost trimit în judecată prin rechizitoriul nr. 166/P/2004 al Parchetului de lângă Tribunalul Giurgiu, întocmit de procurorul S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. c) și art. 174 lit. d) C. pen., precum și art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 20 de ani închisoare prin hotărâre judecătorească definitivă.

În cauza penală în care a figurat ca inculpat a fost asistat de avocatul C.V., iar agentul de poliție I.P. a participat la identificarea și prinderea sa. În cuprinsul plângerii penale formulate împotriva celor cei intimați, petiționarul arată că este nevinovat, acuzându-i pe intimați de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, arestare nelegală, cercetare abuzivă, represiune nedreaptă și fals intelectual. Nici una dintre aceste infracțiuni nu este susținută de probe, astfel că, în mod corect, s-a constatat că faptele de care sunt acuzați intimații nu există în materialitatea lor, dispunându-se, corect, soluția de neîncepere a urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea ca nefondată, menținând rezoluția adoptată de procurorul de caz, cu obligarea petiționarului la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.S. împotriva rezoluției nr. 208/P/2010 din 2 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2011.