ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3909/2010

Asupra recursului

penal de față;

Din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 184/A din 11 august

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, s-a admis în Dosarul nr. 1922/122/2010 (nr.

format vechi 1929/2010) apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu

împotriva Sentinței penale nr. 186 din 2 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul

Giurgiu, s-a desființat în parte sentința și în rejudecare s-a înlăturat

aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și s-a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului U.A.D. de la 5 ani la 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) și c) pe perioada executării pedepsei, iar în baza art.

65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, s-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 27 octombrie 2009 la zi, s-a

menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

S-a luat act de

retragerea apelului inculpatului și s-a dispus obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, s-a reținut că la data de 26 octombrie 2009, în jurul orelor 21,00,

inculpatul U.A.D., în timp ce se afla în zona cimitirului localității H.,

comuna C., județul Giurgiu, a întreținut prin constrângere acte sexuale anale

și orale cu partea vătămată S.D.N., de 12 ani. S-a mai reținut că, deși a

recunoscut că a întreținut acte sexuale orale cu partea vătămată, cu acordul

acesteia, din declarațiile martorilor D.G. și S.M. a rezultat că inculpatul a

luat-o cu mâna de gât și a condus-o cu forța pe partea vătămată, în zona

cimitirului obligând-o să întrețină acte sexuale orale și anale, astfel că

situația de fapt corespunde materialului probator administrat în cauză, iar

încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpat este cea prevăzută de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen.

Cu privire la

reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 lit. a) și c) C. pen. cărora prima instanță le-a dat eficiență

juridică, prin reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special instanța a

constatat că acestea nu se justificau în speță față de gradul de pericol social

al faptei comisă de inculpat, care, deși tânăr, aflat sub influenta băuturilor

alcoolice a exercitat acte de violență asupra părții vătămate și a obligat-o să

întrețină acte sexuale orale și anale, sens în care a dispus înlăturarea

acestora și aplicarea unei pedepse în consonanță cu dispozițiile art. 52 C.

pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind

netemeinică sub aspectul înlăturării dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C.

pen. și al aplicării unei pedepse într-un cuantum prea aspru, de 10 ani

închisoare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

A solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii recurate și în rejudecare, menținerea Sentinței

penale nr. 186 din 2 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția

penală, ca legală și temeinică. Recursul este nefondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat, dar

și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen. constată că decizia recurată este legală și temeinică.

Astfel, instanțele de

fond și apel au manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului,

stabilind în mod corect situația de fapt printr-o administrare judicioasă a

materialului probator și au dat faptei comise de inculpat o încadrare juridică

corectă.

De altfel, inculpatul

a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată și ulterior condamnarea acestuia, în forma în care a fost descrisă în

expozitivul rechizitoriului și în considerentele hotărârilor atacate.

Instanța de apel a

reținut în mod corect că, inculpatul nu a avut o poziție sinceră, în mod

constant susținând că actele sexuale au avut loc și datorită consimțământului

părții vătămate, susținere asupra căreia a revenit cu prilejul judecării cauzei

la instanța de fond și în apel.

Referitor la

reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 lit. a) și c) C. pen. cărora prima instanță le-a dat eficiență juridică

prin reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special, instanța de apel a

constatat în mod corect că nu se justifica în speță, față de gradul ridicat de

pericol social al faptei comise de inculpat, care deși tânăr, aflat sub

influența băuturilor alcoolice a exercitat acte de violență asupra părții

vătămate și a obligat-o să întrețină acte sexuale orale și anale, deși avea

doar 12 ani.

Sub acest aspect,

ținând seama de faptul că inculpatul a manifestat inițial o atitudine nesinceră

în raport cu modalitatea în care a fost săvârșită fapta, de pericolul social al

faptei săvârșite de inculpat, de împrejurările concrete în care aceasta a fost

săvârșită (prin constrângerea părții vătămate, în vârstă de 12 ani, sub

influența băuturilor alcoolice) precum și de periculozitatea inculpatului care,

chiar dacă nu are antecedente penale prin modalitatea în care a conceput și

săvârșit fapta, stârnește un sentiment de insecuritate, indignare și spaimă în

rândul comunității în care conviețuiește, se constată că pedeapsa aplicată de

către instanța de apel, în cuantumul stabilit este suficientă și proporțională

de a-și atinge scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen. și

corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.

pen.

Tot astfel,

modalitatea de executare a pedepsei dispusă de instanțe corespunde scopului

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În raport de natura

și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, de împrejurările cauzei și de

persoana inculpatului, în forma sus-arătată se constată că instanța de apel a

făcut o corectă aplicare a pedepsei interzicerii unor drepturi

[

art. 64 lit. a), b),

c) C. pen.] în considerarea respectării dispozițiilor art. 65 C. pen.,

apreciind în mod just că perioada de 4 ani este suficientă pentru ca pedeapsa

complementară să devină eficientă.

Așa fiind, cum nici

din oficiu nu s-au ivit cazuri de casare care se iau în considerare întotdeauna

din oficiu, în baza dispozițiilor art. 385

15

, pct. 1, lit. b) C.

proc. pen. urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

U.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 184/A din 11 august 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Văzând și

dispozițiile art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art.

383 alin. (2) C. proc. pen. urmează a deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 27 octombrie 2009 la

zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a-l obliga pe recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecarea

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat U.A.D. împotriva Deciziei

penale nr. 184 A din 11 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de

la 27 octombrie 2009 la 4 noiembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - CT