ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3926/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 97/P/2011 din 23 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul P.N.G., studii superioare - Academia de Poliție, subcomisar în cadrul Poliției G., căsătorit, are un copil major, fără antecedente penale, în prezent aflat în Arestul I.P.J. Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., rap.

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78 din 8 mai 2008, republicată, constând în aceea că, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției G. - Formațiunea Investigații Criminale, în perioada mai - iunie 2011 a acceptat promisiunea remiterii sumei de 200 euro, a pretins și primit un telefon mobil marca S., precum și suma de 300 RON de la denunțătorul C.S., în scopul de a-și îndeplini defectuos atribuțiile de serviciu, așa cum s-a stabilit prin situația de fapt ce va fi expusă în continuare: Denunțătorul C.S. s-a prezentat la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, la data de 1 iunie 2011 însoțit de apărătorul ales - avocat M.C., din cadrul Baroului București, ocazie cu care a formulat în scris un denunț, atât în numele său cât și al prietenului său N.M., (arestat preventiv într-o altă cauză la Secția 4 Poliție București), împotriva subcomisarului de poliție P.N.G., de la Poliția G., județul Dâmbovița.

Denunțătorul C.S., a precizat că în urma discuțiilor anterioare purtate cu ofițerul de poliție P.N.G. în seara de 31 mai 2011 la sediul Poliției G., i-a oferit acestuia suma de 200 euro, în schimbul ajutorului promis de a-i găsi prietenului său N.M., în evidențele respectivei unități de poliție, un dosar cu autor necunoscut pentru o infracțiune de furt săvârșită în anul 2007 și de a-l acuza de comiterea acesteia, pentru a-l ajuta astfel să beneficieze de micșorarea perioadei de detenție, corespunzătoare pedepsei ce i s-ar fi aplicat pentru infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost arestat preventiv, cauză aflată la Secția 4 de Poliție București. De menționat că, cel în cauză, putea să beneficieze de micșorarea pedepsei de detenție ca urmarea unei proceduri de contopiri de pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente și deducerea perioadelor executate din acestea.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, inculpatul P.N.G. a acceptat promisiunea denunțătorului de remitere a unor astfel de foloase, și în zilele următoare a făcut demersuri în sensul ajutorului promis în schimbul acestora, verificând cu ajutorul colegului său A.G. - agent șef principal de poliție, situația juridică a lui N.M., în evidențele operative, ridicând personal de la un alt coleg N.G. - agent principal de poliție și lucrător la Evidența Operativă a Poliției G., mai multe dosare cu autor necunoscut, având ca obiect infracțiuni de furt comise pe raza orașului în anul 2007. S-a reținut că, în ziua de 7 iunie 2011 denunțătorul C.S. și inculpatul P.N.G. și-au dat întâlnire în or.

Găești și au purtat o discuție în stradă (interceptată și înregistrată autorizat), pe parcursul căreia inculpatul i-a precizat denunțătorului că va găsi pentru prietenul său N.M. o faptă cât mai simplă, de preferință un furt de casetofon din auto și că pentru a întări probatoriul va proceda la audierea sa ca martor, dar și a altei persoane de încredere pe care denunțătorul ar fi trebuit să o găsească și a cărei declarație să conțină mențiuni privitoare la eventuala cumpărare cu bună-credință a bunului furat. Cu acest prilej, denunțătorul C.S. i-a remis inculpatului P.N.G. suma de 300 RON în bancnote de 100 RON, precizându-i că o să-i primească și pe cei 200 euro promiși anterior, dacă se va implica în rezolvarea situației juridice a lui N.M., inculpatul asigurându-l în acest sens.

Tot cu ocazia acestei întâlniri inculpatul i-a solicitat denunțătorului să-i facă „rost" de un telefon „unu cu cameră", denunțătorul fiind de acord cu această solicitare. În cadrul întrevederii, inculpatul P.N.G. i-a comunicat denunțătorului că audierea lui N.M. va avea loc la 9 iunie 2011 la Secția 4 Poliție București, iar deplasarea trebuie să fie efectuată cu un autoturism pus la dispoziție de către denunțător și nu cu cel din dotarea Poliției G. În continuare, în dimineața de 9 iunie 2011 inculpatul P.N.G. având asupra sa patru dosare cu autor necunoscut luate din sediul Poliției G. și fiind însoțit de agentul-șef principal de poliție A.G., împreună cu denunțătorul C.S. s-au deplasat în mun.

București, la Secția 4 Poliție, cu autoturismul marca „O.A." condus de cumnatul denunțătorului pe nume D.I.V. La sediul Secției 4 Poliție București, inculpatul a consemnat personal pe o coală de hârtie declarația numitului N.M. (neștiutor de carte), pe care nu a datat-o și nu a semnat-o și pentru luarea căreia nu a solicitat prezența unui avocat sau după caz un martor asistent. Din conținutul acestui înscris rezultă că la începutul lunii februarie 2007 numitul N.M. ar fi forțat cu ajutorul unei foarfeci modificate, portiera din dreapta față a unui autoturism marca L., parcat în Piața Veche din or. Găești, de unde ar fi sustras un radiocasetofon, pe care i l-ar fi vândut lui C.S. cu suma de 30 de RON.

La întoarcere, pe drum inculpatul P.N.G. i-a relatat denunțătorului că i-a luat o declarație scurtă lui N.M., pe care urmează să-l transfere în Arestul I.P.J. Dâmbovița pentru „definitivarea cercetărilor" și îi va lua și lui una. Până să ajungă la destinație, inculpatul, denunțătorul, cumnatul acestuia și agentul șef principal de poliție A.G. s-au oprit pentru a lua masa la Popasul „V." din com. T., județul Dâmbovița, și la un moment dat profitând de absența de scurtă durată a subofițerului de poliție A.G., denunțătorul C.S. i-a înmânat inculpatului, conform solicitării anterioare a acestuia, un telefon mobil marca „S.," prevăzut cu cameră foto. În aceeași zi, în biroul său inculpatul P.N.G.

l-a audiat pe denunțătorul C.S. căruia i-a dictat integral o declarație din care rezultă, în mod mincinos, că în luna februarie 2007 acesta ar fi cumpărat un radiocasetofon de la N.M. cu suma de 30 de RON, pe care l-ar fi vândut ulterior în mun. București, declarația fiind antedatată, respectiv 20 mai 2011. După semnarea declarației, denunțătorul C.S. a coborât împreună cu inculpatul în fața Poliției G., unde se afla parcat autoturismul condus de D.I.V., a urcat în habitaclul acestuia, denunțătorul înmânându-i ofițerului de poliție suma de 200 euro în bancnote de câte 100 euro, cu precizarea „uite, i-a ăștia!

I-ai de la familie și eu îți mulțumesc mult de tot", replica inculpatului fiind „N-ai pentru ce". Imediat după acest moment, a intervenit echipa operativă a Direcției Naționale Anticorupție, formată din procurori și ofițeri de poliție judiciară din cadrul Serviciului Teritorial Ploiești și ofițeri de poliție de la Serviciul Tehnic al Structurii Centrale, care, în realizarea procedurii de constatare a infracțiunii flagrante a găsit asupra inculpatului P.N.G. atât suma de 200 euro, cât și telefonul mobil marca S., primite de la denunțătorul C.S. Cu privire la proveniența sumei respective inculpatul P.N.G. a recunoscut că a primit-o de la denunțător, însă cu titlu de împrumut, solicitată anterior, pentru anumite nevoi personale, iar referitor la telefon a afirmat că i-a fost dat de același denunțător pentru a-l prezenta fiului său cu intenția de a-l cumpăra.

Situația de fapt expusă pe larg mai înainte a fost reținută de organul de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: - denunțul formulat la data de 1 iunie 2011, de către denunțătorul C.S., la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești; - procesul-verbal din 8 iunie 2011 de redare în forma scrisă a convorbirilor ambientale purtate de denunțătorul C.S. cu inculpatul P.N.G. la data de 7 iunie 2011 și, un suport optic tip CD marca „V."; - procesul-verbal din 9 iunie 2011, privind marcarea criminalistică a sumei de 200 euro și de fixare a elementelor de identificare ale telefonului mobil marca „S."; - procesul-verbal din 9 iunie 2011 de redare în formă scrisă a convorbirilor ambientale purtate de denunțătorul C.S., cu inculpatul P.N.G.

și alte persoane la aceeași dată, planșa fotografică cu principalele momente ale întâlnirii dintre denunțător și inculpat și un suport optic tip CD-R marca V., ce conține înregistrarea ambientală audio-video a dialogului din 9 iunie 2011 purtate de denunțător cu inculpatul P.N.G., A.G. și D.I.V.; - procesul-verbal din 9 iunie 2011 de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor telefonice purtate de denunțător C.S. și inculpatul P.N.G. la datele de 7 și 8 iunie 2011 și suportul optic tip CD-R; - procesul-verbal din 9 iunie 2011 de constatare a infracțiunii flagrante; - dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, sub nr. 311/P/2007 având ca obiect fapta de furt calificat din 7 februarie 2007 și rămase în evidențe cu autori neidentificați, în copie; - procesul-verbal din 9 iunie 2011 de inventariere a dosarului respectiv; - declarația numitului N.M.

la Secția nr. 4 Poliție București, consemnată de inculpat în original; - declarația lui C.S. din 9 iunie 2011, consemnată la Poliția G., antedatată 20 mai 2011, în original; - declarațiile martorilor D.I.V., N.D., N.G., A.G. și D.M., și, coroborate cu declarațiile inculpatului. În faza de urmărire penală inculpatul P.N.G. a avut o poziție procesuală de nerecunoaștere a faptei, susținând că, sumele de bani primite de la denunțătorul C.S. au fost solicitate sub formă de împrumut necesar pentru surmontarea unor dificultăți financiare. Prin Ordonanța din 9 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a dispus reținerea inculpatului P.N.G.

pe o durată de 24 de ore, cu începere de la ora 22,00 a zilei de 9 iunie 2011, iar prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, din 10 iunie 2011, a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă propunerea formulată de parchet și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 10 iunie 2011 până la 8 iulie 2011 inclusiv. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, în vederea judecării acesteia, primind nr. de dosar 557/42/2011, fixându-se termen de judecată la data de 14 iulie 2011. Înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul P.N.G., asistat de avocați aleși P.N. și I.C., din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirilor avocațiale depuse la dosar, după ce i s-au citit dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., de către președintele completului, a declarat personal că recunoaște și regretă săvârșirea faptei de luare de mită reținută în actul de sesizare a instanței prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pentru a avea posibilitatea să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă, așa cum prevăd dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Instanța a aprobat cererea formulată de inculpat de judecarea cauzei după procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. La dosar au fost depuse acte în circumstanțiere constând din caracterizări efectuate de Primăria com.

V., județul Dâmbovița, locul de domiciliul al inculpatului, de la Parohia S.I. a or. Găești și Inspectoratul de Poliție a Județului Dâmbovița - Poliția G. După dezbateri, având în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, și poziția procesuală adoptată de inculpat în instanță, Curtea a constatat că fapta inculpatului P.N.G., care în calitate de ofițer de poliție judiciară, cu gradul profesional de subcomisar în cadrul Poliției G. - Formațiunea Investigații Criminale, în perioada mai - iunie 2011 a acceptat promisiunea remiterii sumei de 200 euro, a cărei primire a fost surprinsă în urma organizării unei proceduri flagrante, a pretins și primit un telefon mobil marca S. și suma de 300 RON, toate de la denunțătorul C.S., în scopul de a-și îndeplini defectuos atribuțiile de serviciu prin ajutorul dat prietenului denunțătorului, pe nume N.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., rap.

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78 din 8 mai 2000 republicată. La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social a faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Totodată, au fost avute în vedere și dispoz. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., introduse prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, care prevăd că, în situația în care, până la începerea cercetării judecătorești inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Fapta reținută în sarcina inculpatului se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar prin aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, acestea se situează între 2 și 10 ani închisoare. Fiind vorba de o infracțiune de corupție, instanța are în vedere în egală măsură, persoana inculpatului, respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, pe de o parte, iar pe de altă parte va ține seama și de dimensiunile fenomenului infracțional pentru a se realiza o proporționalitate reală între cele două aspecte. Ca atare, instanța nu agreează ideea aplicării unei „pedepse exemplare" și cu „efect intimidant" așa cum s-a exprimat jurisprudența în materie ci, a unei pedepse echitabile, prin evaluarea acelor circumstanțe concrete ale faptei care au importanță pentru stabilirea genului și duratei sau cuantumului pedepsei.

Nu în ultimul rând, se va ține cont și de gradul de pericol social al faptei săvârșite care trebuie analizat în mod deosebit, și nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare. Evaluarea gravității faptei s-a realizat pe baza unei analize serioase a vinovăției inculpatului P.N.G., atitudinii psihice a acestuia față de fapta comisă și urmările acesteia, a elementelor ce caracterizează persoana făptuitorului, așa cum rezultă din actele depuse în circumstanțiere de la primăria locului de domiciliu și de la locul muncă. Astfel, inculpatul anterior comiterii faptei se bucura de o bună reputație, are o pregătire școlară și profesională peste medie, fiind apreciat cu o comportare corespunzătoare atât în familie cât și în societate.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și prin atitudinea adoptată în fața instanței de recunoaștere a faptei, a creat convingerea că regretă săvârșirea acesteia. Pentru considerentele arătate mai înainte, Curtea a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, prin stabilirea unui cuantum redus a cărei executare să fie executată în regim de detenție. Conform art. 65 C. pen., rap. la art. 254 alin. (2) teza a II-a C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an. Întrucât inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, urmează ca în baza art. 71 C. pen., să se interzică acestuia exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza aII-a, b) și c) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 9 iunie 2011 la zi. Conform art. 19 din Legea nr. 78 din 8 mai 2000 republicată, comb. cu art. 154 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 RON care a făcut obiectul infracțiunii de luare de mită prin obligarea la plata acestei sume către stat. Împotriva Sentinței penale nr. 148 din 14 iulie 2011 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în acest sens, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat. Inculpatul P.N.G. solicită a se avea în vedere toate circumstanțele atenuante personale ale inculpatului, care a terminat Școala de Ofițeri având grad de maior - cercetări penale și a se face aplicarea în cauză a disp.

art. 81 C. pen. sau 86 1 C. pen. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a rămas fără loc de muncă, precum și eșecul băiatului acestuia care nu a reușit la examenul de bacalaureat datorită situației tatălui său și nu s-a putut concentra, dar și caracterizările referitoare la inculpat, aflate la dosar și eliberate de Primăria comunei V., județul Dâmbovița, Protoieria G. „Parohia S.I." Găești, județul Dâmbovița. Totodată, solicită a se ține cont de atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut și regretat comiterea faptei, este la prima abatere de la legea penală, urmând a se face aplicarea disp. art. 81 C. pen. și art. 86 C. pen., reținerea de circumstanțe atenuante. Instanța de recurs analizând cauza într-un context relativ devolutiv, grefat pe disp.

art. 385 6 C. proc. pen., cu luarea în considerare a criticilor aduse, ca și contextului procesual născut ca urmare a aplicării art. 320 C. proc.

pen., reține următoarele: Având în vedere probele administrate în faza de urmărire penală și poziția procesuală adoptată de inculpat în instanța de fond, este de constatat că fapta inculpatului P.N.G., care în calitate de ofițer de poliție judiciară, cu gradul profesional de subcomisar în cadrul Poliției G. - Formațiunea Investigații Criminale, în perioada mai - iunie 2011 a acceptat promisiunea remiterii sumei de 200 euro, a cărei primire a fost surprinsă în urma organizării unei proceduri flagrante, a pretins și primit un telefon mobil marca S. și suma de 300 RON, toate de la denunțătorul C.S., în scopul de a-și îndeplini defectuos atribuțiile de serviciu prin ajutorul dat prietenului denunțătorului, pe nume N.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., rap.

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78 din 8 mai 2000 republicată. La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere dispoz. art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social a faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Totodată, au fost avute în vedere și dispoz. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., introduse prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, care prevăd că, în situația în care, până la începerea cercetării judecătorești inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Evaluarea gravității faptei s-a realizat de către instanța de fond pe baza unei analize serioase a vinovăției inculpatului P.N.G., atitudinii psihice a acestuia față de fapta comisă și urmările acesteia, a elementelor ce caracterizează persoana făptuitorului, așa cum rezultă din actele depuse în circumstanțiere de la primăria locului de domiciliu și de la locul muncă. Astfel, inculpatul anterior comiterii faptei se bucura de o bună reputație, are o pregătire școlară și profesională, fiind apreciat cu o comportare corespunzătoare atât în familie cât și în societate. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și prin atitudinea adoptată în fața instanței de fond dar și de recurs, de recunoaștere a faptei, a creat convingerea fermă că regretă săvârșirea acesteia.

Pentru considerentele arătate mai înainte, Curtea a dispus cu deplină obiectivitate și echilibru condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii prin stabilirea unui cuantum redus a cărei executare să fie executată în regim de detenție. Așadar se observă o aplecare deosebită din partea instanței de fond asupra procesului de individualizare a sancțiunii, de altfel singurul juridic de abordat și supus analizei, pe acest plan sunt de evidențiat aspecte pronunțate în deplină legalitate și temeinicie, la adăpost de orice critici, așa încât instanța de recurs se plasează în postura de a consfinți toate aceste împrejurări prin soluția de respingere ca nefondat a recursului, art. 385 5 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu menținerea sentinței în integralitatea sa. Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N.G. împotriva Sentinței penale nr. 148 din 14 iulie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 iunie 2011 la 4 noiembrie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2011.