ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 258 din 5 mai 2009, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 aprilie 2008 la zi.

Conform art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.L.N. suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și 10.000 RON daune morale și câte 300 RON lunar către minorii C.D.C. și C.M.V. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la împlinirea vârstei de 26 de ani.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

La data de 23 aprilie 2008, inculpatul C.M. se afla - împreună cu mai mulți prieteni - în incinta unui bar din Galați, bar frecventat și de victima C.N.D. și alți muncitori care lucrau la construcția unui E.

Astfel, sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a scos din sacoșă un cuțit cu care a început să se joace.

Întrucât prietenii săi îl știau ca fiind impulsiv, i-au cerut să ascundă cuțitul, dar acesta a continuat să se joace, iar la un moment dat, în glumă, a îndreptat cuțitul spre pieptul martorului A.G..

În jurul orelor 19,00 - 20,00 în bar a intrat victima C.N.D. împreună cu martorii M.A.M., G.G., M.F., C.Ș.S. și B.D.N.; în bar, alături de inculpat, se mai aflau martorii M.C., S.D.M. și C.M.

Inculpatul l-a întrebat pe martorul G.G. dacă ei sunt cei care lucrează la "V.S." și, văzând că nu i-a răspuns, a mers afară să întrebe și celelalte persoane, singurul care i-a răspuns fiind C.N.D., replicându-i "care e problema?".

Deranjat de atitudinea victimei, inculpatul a luat cuțitul din sacoșă și s-a repezit spre grupul în care se afla victima C.N.D..

Victima a încercat să fugă, la fel și colegii săi, dar a fost ajuns din urmă de inculpat, care l-a lovit cu cuțitul de mai multe ori în fesa stângă, pumnul stâng și în partea stângă a toracelui.

Victima a căzut pe trotuar, iar inculpatul a fugit, împreună cu martorul M.C. spre locuință, martorii zicându-i acestuia că l-a omorât pe C.N.D., ascunzând apoi cuțitul.

Urmare multitudinii și intensității loviturilor, dar și a zonelor vitale vizate, victima a decedat, din raportul de constatare medico-legală rezultând că moartea sa a fost violentă și a fost cauzată de insuficiența cardio-respiratorii acute consecutive unui traumatism toraco-abdominal închis cu plagă penetrantă și perforantă toraco-abdominală ce a intersectat pericardul și vârful inimii, diafragmul și peretele anterior al stomacului, cu hemiperitoneu și pneumotorax stâng; leziunile au putut fi produse prin loviri cu un corp tăietor înțepător cu lungimea lamei de aproximativ 16 cm și lățimea aproximativ 3 cm.

Situația de fapt a fost stabilită pe baza declarațiilor martorilor, inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu cuțitul, dar numai pentru a se apăra de atitudinea violentă a victimei și prietenilor acestuia, aspect însă neconfirmat de probele administrate.

Martorii, prieteni ai inculpatului, au declarat că acesta este cunoscut ca fiind violent, motiv pentru care, la un moment dat, i-a cerut să nu se mai joace cu cuțitul, iar atitudinea sa războinică față de victimă și ceilalți martori - muncitori în construcții nu avea nicio justificare, el fiind cel care a provocat incidentul.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, și de inculpat au fost admise de Curtea de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 118/A din 30 noiembrie 2009.

Parchetul a solicitat interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, prev. de art. 64 lit. e) C. pen., aceasta impunându-se în raport de natura infracțiunii și cuantumul pedepsei aplicate, cât și pentru greșita soluționare a laturii civile, în sensul că prestația lunară pentru cei doi copii minori ai victimei a fost greșit acordată de la data rămânerii definitive a hotărârii, și nu de la data săvârșirii faptei.

Inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probe rezultă că a fost provocat și a comis fapta în stare de tulburare determinat de atitudinea victimei; a cerut și înlăturarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen., care nu se impunea.

Curtea de Apel a casat sentința atacată și a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 20 de ani la 17 ani închisoare și a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

A obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de prestație periodică pentru minorul C.D.C. și suma de 100 RON pentru minorul C.M.V., cei doi copii minori ai victimei, începând cu data de 23 aprilie 2008.

A reținut celelalte obligații ale hotărârii atacate.

Curtea de Apel a constatat nefondat motivul vizând comiterea infracțiunea de omor în stare de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probe nu a rezultat că a fost amenințat cu moartea și că însoțitorii săi ar fi avut asupra lor obiecte contondente.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpat sunt nefondate.

Parchetul a criticat decizia sub aspectul omisiunii instanței de a interzice dreptul de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) C. pen. ca pedeapsă complementară, care se impune în raport de cuantumul pedepsei. Motivul nu este fondat, întrucât aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. nu este obligatoriu, ci se supune aprecierii de către instanța, în raport de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen., ori în speță, Curtea apreciază că nu se impune interzicerea dreptului constituțional de a alege, raportat la vârsta și persoana inculpatului.

Inculpatul și-a susținut recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18, 17, 9, 14 și 19 C. proc. pen., susținând că instanțele au încălcat dispozițiile art. 62 și art. 66 din C. proc. pen., nu au confruntat toate probele cauzei, nu s-au pronunțat asupra materialului probator, încălcându-se principiul contradictorialității procesului penal și aflării adevărului.

S-a mai susținut că inculpatul a fost provocat de victimă și de mai multe persoane ce îl însoțeau fiind agresat fizic și verbal.

În motivele scrise, nu s-a indicat niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., criticând soluțiile care sunt în contradicție cu susținerile inculpatului și care în opinia sa, sunt dovedite.

Din examinarea cauzei, rezultă că instanțele au făcut o corectă apreciere a probelor și, pe cale de consecință, au stabilit corect vinovăția inculpatului și împrejurarea că în cauză nu se impune reținerea scuzei provocării.

Martorii audiați în cauză au infirmat susținerea inculpatului; nu s-a constatat că acesta ar fi avut vreo leziune și, dacă lucrurile s-ar fi petrecut în acest mod, victima nu ar fi putut fi lovită cu cuțitul într-un cerc de mai multe persoane, pretins violente.

Chiar martorii, prieteni cu inculpatul, l-au descris pe acesta ca fiind o persoană impulsivă și i-au atras atenția să nu se mai joace cu cuțitul și "să nu facă vreo prostie".

Din modul de localizare a leziunilor rezultă că victima a încercat să fugă dar a fost lovit în zona fesieră, deci când era cu spatele, fie în picioare, fie culcat (zona piciorului stâng) - în încercarea de a se apăra de lovituri - în zona trunchiului.

În atare situație este exclus reținerea stării de provocare - care presupune existența unei puternice stări de tulburare determinată de atitudinea violentă a victimei - și care este de natură a justifica violența inculpatului.

Nefondat este și motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa de 17 ani închisoare fiind justificată în raport de natura și gravitatea. infracțiunii săvârșite - omor calificat, de urmările acesteia și de persoana inculpatului - cunoscut ca o fire violentă, în curs de cercetare penală pentru o altă infracțiune comisă tot cu violență.

Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate de parchet și inculpat vor fi respinse ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul C.M. împotriva Deciziei penale nr. 118/A din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 23 aprilie 2008 la 15 februarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2010.