ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2992/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 326 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 1408/99/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului T.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen. I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2008 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În data de 15 martie 2008, în jurul orelor 3,00, organele de poliție l-au surprins pe inculpatul T.C. în fața benzinăriei M., situată pe str. S. din municipiul Iași. Observând organele de poliție, inculpatul a încercat să urce într-un taxi pentru a părăsi zona, însă a fost oprit, fiind condus la sediul poliției unde, urmare percheziției corporale, s-au găsit asupra sa un baton de culoare vegetală, solidificată, identificată ulterior ca fiind rezină de cannabis, un bilet de călătorie cu destinația Spania - România, cu plecare în data de 12 martie 2008 și întoarcerea la 14 martie 2008, în Brașov. S-a reținut că inculpatul a introdus în țară, prin punctul de frontieră Nădlac, cantitatea de 100 grame rezină de cannabis.

Raportat la starea de fapt reținută și la probele administrate, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul T.C. solicitând desființarea acesteia și, în cadrul rejudecării, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din aceeași lege. Prin Decizia penală nr. 98 din 30 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

A fost menținută starea de arest preventiv și dedusă perioada detenției provizorii de la 30 aprilie 2009 la zi. Apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În esență, instanța de apel a reținut că afirmațiile inculpatului în sensul că drogurile ar fi fost cumpărate pentru consum propriu de la numitul B., nu sunt susținute de probele administrate în cauză. Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei s-a constatat că aceasta nu poate fi redusă sub limita stabilită de instanța de fond, fapta săvârșită fiind gravă. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul T.C., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. A solicitat reducerea pedepsei, invocând în sprijinul susținerilor sale, lipsa antecedentelor penale, precum și împrejurarea că este singurul sprijin al mamei sale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza probelor dispuse și administrate în cauză rezultă că instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului atribuind faptei săvârșite de către acesta o încadrare juridică legală. Rezultă din probele administrate, că inculpatul T.C., în data de 13 - 14 martie 2008 a introdus în țară o cantitate de 100 grame rezină de cannabis, fiind depistat de organele de poliție.

Starea de fapt reținută rezultă din declarațiile martorilor asistenți care au confirmat faptul că, urmare percheziției corporale, s-a găsit asupra inculpatului, printre altele, un pachețel cu o substanță maro (stabilindu-se ulterior că aceasta era rezină de cannabis), din procesul-verbal de constatare, declarațiile inculpatului, din raportul de constatare tehnico-științifică, respectiv, din buletinul de analiză toxicologică din 18 martie 2008, stabilindu-se că la analiza probelor biologice ale inculpatului, testul specific pentru cannabis a fost negativ. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte reține că potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este, deopotrivă, o măsură de constrângere dar și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - și o finalitate de exemplaritate, o dezaprobare legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. Înalta Curte, reține că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social - aspect relevat și de limitele de pedeapsă, infracțiunea fiind sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 ani - ceea ce impune un regim sancționator adecvat.

Acest criteriu de individualizare nu a fost examinat de instanțele de fond și apel în mod singular, ci s-au avut în vedere și celelalte elemente favorabile inculpatului, evidențiate prin reținerea, în favoarea sa, a circumstanțelor judiciare atenuante care au permis reducerea pedepsei sub minimul special. Neputându-se reține și alte elemente care să conducă la necesitatea reducerii cuantumului pedepsei, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile invocate de către recurentul inculpat. Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Iași.

În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2008 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2008 la 23 septembrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2009.