ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2992/2009

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 326 din 30 aprilie

2009 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 1408/99/2008 s-a dispus

condamnarea inculpatului T.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. a) C.

pen.

I-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada reținerii și arestării

preventive de la 15 martie 2008 la zi.

Inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În data de 15 martie

2008, în jurul orelor 3,00, organele de poliție l-au surprins pe inculpatul

T.C. în fața benzinăriei M., situată pe str. S. din municipiul Iași. Observând

organele de poliție, inculpatul a încercat să urce într-un taxi pentru a părăsi

zona, însă a fost oprit, fiind condus la sediul poliției unde, urmare

percheziției corporale, s-au găsit asupra sa un baton de culoare vegetală,

solidificată, identificată ulterior ca fiind rezină de cannabis, un bilet de

călătorie cu destinația Spania - România, cu plecare în data de 12 martie 2008

și întoarcerea la 14 martie 2008, în Brașov.

S-a reținut că

inculpatul a introdus în țară, prin punctul de frontieră Nădlac, cantitatea de

100 grame rezină de cannabis.

Raportat la starea de

fapt reținută și la probele administrate, instanța de fond a apreciat că fapta

inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de introducere

în țară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul T.C. solicitând

desființarea acesteia și, în cadrul rejudecării, să se dispună schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din aceeași lege.

Prin Decizia penală

nr. 98 din 30 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului,

menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

A fost menținută

starea de arest preventiv și dedusă perioada detenției provizorii de la 30

aprilie 2009 la zi.

Apelantul inculpat a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, instanța

de apel a reținut că afirmațiile inculpatului în sensul că drogurile ar fi fost

cumpărate pentru consum propriu de la numitul B., nu sunt susținute de probele

administrate în cauză.

Cât privește

individualizarea judiciară a pedepsei s-a constatat că aceasta nu poate fi

redusă sub limita stabilită de instanța de fond, fapta săvârșită fiind gravă.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul T.C., invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

A solicitat reducerea pedepsei, invocând în

sprijinul susținerilor sale, lipsa antecedentelor penale, precum și

împrejurarea că este singurul sprijin al mamei sale.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate

dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. raportat la art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din analiza probelor

dispuse și administrate în cauză rezultă că instanțele au reținut corect starea

de fapt și vinovăția inculpatului atribuind faptei săvârșite de către acesta o

încadrare juridică legală.

Rezultă din probele administrate, că inculpatul

T.C., în data de 13 - 14 martie 2008 a introdus în țară o cantitate de 100

grame rezină de cannabis, fiind depistat de organele de poliție.

Starea de fapt reținută

rezultă din declarațiile martorilor asistenți care au confirmat faptul că,

urmare percheziției corporale, s-a găsit asupra inculpatului, printre altele,

un pachețel cu o substanță maro (stabilindu-se ulterior că aceasta era rezină

de cannabis), din procesul-verbal de constatare, declarațiile inculpatului, din

raportul de constatare tehnico-științifică, respectiv, din buletinul de analiză

toxicologică din 18 martie 2008, stabilindu-se că la analiza probelor biologice

ale inculpatului, testul specific pentru cannabis a fost negativ.

Sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte reține că potrivit art. 52

C. pen. pedeapsa este, deopotrivă, o măsură de constrângere dar și un mijloc de

reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - și o finalitate de

exemplaritate, o dezaprobare legală și judiciară, atât în ceea ce privește

fapta săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite

în viitor săvârșirea de fapte penale.

Înalta Curte, reține

că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social - aspect

relevat și de limitele de pedeapsă, infracțiunea fiind sancționată cu

închisoarea de la 10 la 20 ani - ceea ce impune un regim sancționator adecvat.

Acest criteriu de

individualizare nu a fost examinat de instanțele de fond și apel în mod

singular, ci s-au avut în vedere și celelalte elemente favorabile inculpatului,

evidențiate prin reținerea, în favoarea sa, a circumstanțelor judiciare

atenuante care au permis reducerea pedepsei sub minimul special.

Neputându-se reține

și alte elemente care să conducă la necesitatea reducerii cuantumului pedepsei,

Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile invocate de către

recurentul inculpat.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva Deciziei penale nr. 98

din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Iași.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C.

proc. pen., va deduce, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării

preventive de la 15 martie 2008 la zi.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 30 iunie 2009 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 15 martie

2008 la 23 septembrie 2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 septembrie 2009.