ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3207/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 32 din 15 februarie

2011 a Tribunalului Gorj, secția I penală, s-a dispus respingerea cererii

formulate de petentul B.D.R. întrucât Dosarele nr. 1317/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, nr. 2769/318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu

și nr. 2769/318/2009 al Tribunalului Gorj a căror reconstituire a fost

solicitată pentru motivul că au dispărut, se află la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Târgu Jiu, fiind atașate la Dosarul nr. 1317/P/II/2008.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul criticând-o sub aspect de

nelegalitate, întrucât la dosar există suficiente probe din care rezultă că

dosarele au dispărut și în consecință se impune reconstituirea acestora.

Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în raport de dispozițiile

art. 512 alin. (4) C. proc. pen., a recalificat calea de atac ca fiind apel.

Prin Decizia penală

nr. 113 din 6 mai 2011, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul

declarat de revizuentul B.D.R., reținând, în esență, că dosarele la care a

făcut referire petentul în cererea de reconstituire sunt soluționate definitiv,

prin pronunțarea unor soluții de neurmărire penală sau de netrimitere în

judecată, care au fost supuse controlului judecătoresc în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., fiind la dispoziția organelor judiciare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs petiționarul care a arătat că dosarele a căror

reconstituire a solicitat-o nu sunt atașate la Dosarul nr. 1317/P/II/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, în realitate fiind dispărute.

Examinând hotărârea

atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform

dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind

fondat recursul petentului pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 35

din 14 decembrie 2009, dată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de

Casație și Justiție a stabilit că recursul declarat împotriva unei hotărâri

prin care a fost soluționată calea de atac a apelului, deși recursul era

singura cale de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii primei

instanțe, este admisibil, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

alin. (1) pct. 3 și 11 din C. proc. pen.

Potrivit art. 385

alin. (1) pct. 11 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării atunci când

instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege, adică a acceptat

soluționarea unei căi de atac care nu era reglementată prin lege, fiind lipsită

de relevanță împrejurarea că aceasta a fost sau nu admisă.

De asemenea,

hotărârile judecătorești sunt casate, în condițiile art. 385 alin. (1) pct. 3

C. proc. pen., când instanța nu a fost compusă potrivit legii, caz a cărui

incidență se reține și în situația în care completul nu a fost format din

numărul de judecători stabilit de legiuitor.

În raport de aceste

considerente și de criticile formulate oral de parchet, Înalta Curtea constată

că soluția pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, ca instanță de apel,

poate fi cenzurată, din oficiu, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de

art. 385 alin. (1) pct. 3 și 11 din C. proc. pen.

Într-adevăr, în

conformitate cu dispozițiile art. 512 alin. (4) C. proc. pen., hotărârile de

reconstituire sunt supuse apelului, iar deciziile date de instanța de apel pot

fi recurate, însă acest text nu este incident în speța de față, întrucât din

economia prevederilor legale care reglementează procedura în caz de dispariție

a înscrisurilor judiciare (art. 508 - 512 C. proc. pen.) rezultă că doar

hotărârea instanței prin care se constată rezultatul reconstituirii, măsură

dispusă în prealabil printr-o încheiere, este spusă căi de atac a apelului și

apoi celei a recursului.

Or, în cauză prin

hotărârea instanței de fond nu s-a dispus reconstituirea dosarelor indicate de

petent ca dispărute, cererea acestuia fiind respinsă, motiv pentru care Curtea

de Apel Craiova, în mod greșit, a recalificat calea de atac ca fiind apel, cu

consecința judecării într-un complet nelegal format, doar din doi judecători,

în condițiile în care, respectivele dosare aveau ca obiect soluții de

neurmărire penală sau netrimitere în judecată, precum și plângeri formulate în

temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., care conform normelor

procesual penale nu pot fi supuse apelului.

În consecință, pentru

considerentele anterior dezvoltate, în temeiul art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de petent, casând hotărârea atacată și va

trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru judecarea recursului declarat

împotriva Sentinței penale nr. 32 din 15 februarie 2011 pronunțată de

Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de revizuentul B.D.R. împotriva Deciziei penale nr. 113 din 6 mai 2011

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia

penală atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru judecarea

recursului declarat împotriva Sentinței penale nr. 32 din 15 februarie 2011

pronunțată de Tribunalul Gorj.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 22 septembrie 2011.