ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5570/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărâea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1683 din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul L.I. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Curtea de apel a fost învestită, prin declinare de competență, dispusă de Tribunalul București, cu soluționarea acțiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S. având ca obiect constatarea calității pârâtului L.I.

de lucrător al Securității. Din analiza probatoriului administrat, Curtea de apel a reținut că pârâtul a fost angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent-major (în anul 1960) în cadrul Direcției Regionale București - Biroul Raional Fetești, maior în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Ialomița - Grupa de Securitate a Orașului Fetești (1971), locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Ialomița și Șef al Securității Orașului Fetești (1981). Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, Curtea de apel a reținut că, în calitate de angajat al fostei Securități, pârâtul a întreprins următoarele acțiuni: - în dosarul având la C.N.S.A.S.

nr. 6261 referitor la o persoană supravegheată prin dosar de urmărire informativă în perioada 1971-1972 pentru „manifestări negative referitoare la politica partidului nostru”, pârâtul, în calitate de maior la Inspectoratul Județean de Securitate Ialomița - Grupa de Securitate a Orașului Fetești, a întocmit raportul din data de 10 decembrie 1971, în care consemnează împrejurările concrete care au dus la deschiderea dosarului pe baza datelor obținute din interceptarea corespondenței persoanei urmărite, propunând totodată avertizarea acestei persoane pentru a preveni alte manifestări negative; - a întocmit „raportul privind avertizarea numitului U.I. din 15 decembrie 1971” în care se menționează: „conform aprobării conducerii Inspectoratului Județean de Securitate Ialomița, la data de 15 decembrie 1971, a fost invitat la postul de miliție al comunei Jegălia, numitul U.I.

și a fost avertizat (...). S-a angajat că nu va discuta cu nimeni decât probleme pur profesionale, ca să evite asemenea neplăceri”; - în dosarul având la C.N.S.A.S. nr. 2337, a întocmit raportul referitor la un disident anticomunist, scriitorul P.G., prin care a dispus măsuri informative (cunoașterea personală a titularului și verificarea acestuia și a familiei sale) puse în aplicare prin dirijarea informatorului B.G.; - în dosarului având la C.N.S.A.S. nr. 612/5, pârâtul a dispus o serie de măsuri cu privire la O.C., fost membru al partidelor P.N.Ț. și F.D.C., pentru comentarii denigratoare la adresa orânduirii socialiste, audierea și colportarea emisiunilor ostile ale postului de radio E.L.

Aceste măsuri au constat în: (1) dirijarea surselor G. și V. care să urmărească activitatea obiectivului, comentariile de ordin politic pe care le face și relațiile pe care le cultivă în rândul unor elemente suspecte; (2) stabilirea aspectelor de încălcare a prevederilor legale de către obiectiv în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu, cu scopul de a fi depistat și compromis; (3) identificarea și verificarea persoanele din cadrul oficiului juridic al Trustului I.A.S. care constituie anturajul obiectivului și care ar putea asigura cunoașterea activității ostile pe care eventual o desfășoară și documentarea tuturor preocupărilor de natură să intereseze organele de Securitate; (4) „întrucât din ultimele informații rezultă că O.C.

se află în relații apropiate cu juristul B. (...), se va studia posibilitatea folosirii mijloacelor speciale atât la biroul lui B., cât și la locuința acestuia din Slobozia, unde se pare că uneori rămâne și O.C.”; (5) interceptarea corespondenței pentru a se stabili relațiile pe care obiectivul le creează atât pe raza județului Ialomița, cât și în alte localități din țară, precum și pentru descoperirea altor preocupări de natură să intereseze organele de Securitate.

A reținut instanța că aceste măsuri au fost luate ca urmare a colaborării Securității Orașului Fetești cu Inspectoratul Județean de Securitate Prahova, colaborare care a continuat și după trecerea în rezervă a pârâtului, întrucât sursele stabilite de către acesta au continuat să ofere informații cu privire la persoana urmărită și ulterior acestui moment, așa cum rezultă din adresa din 24 martie 1987 emisă de Securitatea Orașului Slobozia către Inspectoratul Județean de Securitate Prahova în care se face vorbire de sursa V. În ceea ce privește dosarul de urmărire informativă a persoanei O.C., instanța a reținut că, începând cu data de 27 octombrie 1980, așa cum rezultă din nota de studiu din data de 19 august 1986, în urma datelor obținute în procesul urmăririi informative a fost intensificat controlul operativ și controlarea persoanei prin mijlocul special „S” și a fost definitivată instalarea mijloacelor tehnice complexe la domiciliu acesteia.

Reținând că, deși măsurile de restrângere a liberații persoanei nu au fost luate direct de către pârât, acestea au avut la bază, printre altele, dispozițiile de urmărire detaliate anterior, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În acest sens, instanța a reținut că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității și, prin investigațiile efectuate de pârât asupra persoanelor urmărite, asupra familiei și prietenilor acestora, cât și prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a anumitor persoane, a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale prevăzute atât de legislația internă în vigoare în acea perioadă, cât și de legislația internațională, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, consacrat de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, și dreptul la viața privată, consacrat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Curtea de apel a înlăturat susținerea pârâtului referitoare la faptul că activitatea desfășurată în calitate de ofițer de Securitate a avut la bază legislația în vigoare la data respectivă, ordinele, directivele și instrucțiunile, reținând că, în sensul noțiunii de „lucrător al Securității” statuată prin prevederile O.U.G. nr. 24/2008, instanța are a analiza elemente precum deținerea calității de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945-1989, precum și desfășurarea, în această calitate, a unor activități care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, condiții care, după cum s-a arătat, sunt îndeplinite în cauză.

Totodată, a reținut instanța că acțiunea nu poate fi respinsă de plano, în considerarea faptului că prin cererea de chemare în judecată nu se face referire la cazul particular al persoanei care a solicitat C.N.S.A.S. efectuarea verificărilor, atâta timp cât pârâtul s-a legitimat ca șef al Securității Slobozia, iar în această calitate a coordonat și a dirijat activitatea lucrătorilor subordonați cu privire la care petentul a formulat sesizarea, iar, potrivit notei de constatare emisă în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 și aflată la Dosarul nr. 3236 deschis pe numele petentului M.I., apare menționat pârâtul, în calitatea sa de angajat al fostei Securități. 2. Recursul pârâtului Împotriva sentinței civile nr. 1683 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul L.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra în drept calea de atac.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond nu a ținut seama de apărările formulate prin întâmpinare și a reținut calitatea de lucrător al Securității în lipsa unor probe din care să rezulte explicit contribuția lui la instrumentarea dosarului persoanei care a sesizat C.N.S.A.S. cu cererea din 08 mai 2008. A mai arătat că instanța de fond a reținut greșit că pârâtul s-a legitimat în calitate de șef al Securității Slobozia, pentru că, în realitate, această funcție nu a existat în organigrama Inspectoratului Județean de Securitate Ialomița, fiind îndeplinită de șeful Securității județene prin serviciile din structura internă. A precizat că în perioada 1981-1983 a avut funcția de șef al Securității Fetești, fiind trecut în rezervă, la cerere.

Referitor la instrumentarea Dosarului nr. 612, recurentul-pârât a arătat că acel dosar a fost deschis de Inspectoratul Județean de Securitate Prahova și că singura sa implicare a constat în semnarea unui plan de cooperare între Inspectoratele Județene de Securitate Prahova și Ialomița, în calitatea lui de șef nemijlocit al ofițerului de caz, din probatoriul administrat nereieșind participarea sa la activitățile de urmărire. Recurentul-pârât a invocat și încălcarea prevederilor art. 1-3 din O.U.G. nr. 214/2008, în sensul că investigația efectuată de C.N.S.A.S. a fost declanșată la cererea unei persoane care nu avea calitatea de titular sau de rudă apropiată a persoanelor vizate de dosarele menționate în nota de constatare.

În fine, recurentul-pârât a reamintit că faptele care i se impută au fost desfășurate în baza legislației în materie anterioare anului 1989, referindu-se în mod expres la prevederile art. 166 alin. (1)-(2) C. pen., care încriminau propaganda sau întreprinderea oricărei acțiuni pentru schimbarea orânduirii socialiste sau din care rezultă un pericol pentru securitatea statului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, are calitatea de lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. Din înscrisurile depuse la dosarul de fond a rezultat că recurentul-pârât a fost, de-a lungul timpului, locotenent-major în cadrul Direcției Regionale București, Biroul Raional Fetești, maior în cadrul Inspectoratului Județean Ialomița, Grupa de Securitate a Orașului Fetești și apoi locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului Județean Ialomița, șef al Securității Orașului Fetești.

Împrejurarea că în considerentele sentinței s-a menționat, în penultimul paragraf, funcția de șef al Securității Slobozia, în loc de Fetești, nu alterează coerența raționamentului pe care s-a fundamentat soluția pronunțată. Prima instanță a analizat probatoriul administrat în cauză prin prisma prevederii legale citate mai sus și a expus în detaliu motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și cele pentru care a înlăturat apărările pârâtului, respectând întocmai dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Împrejurările expuse pe larg în cuprinsul prezentei decizii conferă consistență concluziei Curții de apel în sensul că activitățile desfășurate sau coordonate de recurentul-pârât au fost de natură să aducă atingere unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului - dreptul la viață privată, libertatea de exprimare și de opinie.

Faptul că activitatea de lucrător al Securității s-a desfășurat în temeiul legislației anterioare anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare pentru că, așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, acest act normativ a fost adoptat tocmai în considerarea unor realități istorice care, în viziunea legiuitorului, îndreptățesc accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității: „În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 06 martie 1945-22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele Securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale”. În ceea ce privește modul în care C.N.S.A.S.

a fost învestit cu cererea de verificare a calității de lucrător al Securității din 08 mai 2008, Înalta Curte constată, pe baza înscrisurilor depuse la dosarul de fond, că potrivit notei de constatare, recurentul-pârât figurează în Dosarul nr. 3236, deschis pe numele petiționarului. Potrivit art. 1 alin. (7) din O.G. nr. 24/2008, „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. 2. Soluția pronunțată în recurs Ținând seama de toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de modificare sau de casare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.I. împotriva sentinței civile nr. 1683 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2009.