ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5570/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă

nr. 1683 din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în

contradictoriu cu pârâtul L.I. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al

Securității.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Curtea de apel a fost

învestită, prin declinare de competență, dispusă de Tribunalul București, cu soluționarea

acțiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S. având ca obiect constatarea calității

pârâtului L.I. de lucrător al Securității.

Din analiza probatoriului

administrat, Curtea de apel a reținut că pârâtul a fost angajat al fostei Securități,

având gradul de locotenent-major (în anul 1960) în cadrul Direcției Regionale București

- Biroul Raional Fetești, maior în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate

Ialomița - Grupa de Securitate a Orașului Fetești (1971), locotenent-colonel în

cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Ialomița și Șef al Securității Orașului

Fetești (1981).

Potrivit înscrisurilor

depuse la dosar, Curtea de apel a reținut că, în calitate de angajat al fostei Securități,

pârâtul a întreprins următoarele acțiuni:

- în dosarul având la

C.N.S.A.S. nr. 6261 referitor la o persoană supravegheată prin dosar de urmărire

informativă în perioada 1971-1972 pentru „manifestări negative referitoare la politica

partidului nostru”, pârâtul, în calitate de maior la Inspectoratul Județean de Securitate

Ialomița - Grupa de Securitate a Orașului Fetești, a întocmit raportul din data

de 10 decembrie 1971, în care consemnează împrejurările concrete care au dus la

deschiderea dosarului pe baza datelor obținute din interceptarea corespondenței

persoanei urmărite, propunând totodată avertizarea acestei persoane pentru a preveni

alte manifestări negative;

- a întocmit „raportul

privind avertizarea numitului U.I. din 15 decembrie 1971” în care se menționează:

„conform aprobării conducerii Inspectoratului Județean de Securitate Ialomița, la

data de 15 decembrie 1971, a fost invitat la postul de miliție al comunei Jegălia,

numitul U.I. și a fost avertizat (...). S-a angajat că nu va discuta cu nimeni decât

probleme pur profesionale, ca să evite asemenea neplăceri”;

- în dosarul având la

C.N.S.A.S. nr. 2337, a întocmit raportul referitor la un disident anticomunist,

scriitorul P.G., prin care a dispus măsuri informative (cunoașterea personală a

titularului și verificarea acestuia și a familiei sale) puse în aplicare prin dirijarea

informatorului B.G.;

- în dosarului având la

C.N.S.A.S. nr. 612/5, pârâtul a dispus o serie de măsuri cu privire la O.C., fost

membru al partidelor P.N.Ț. și F.D.C., pentru comentarii denigratoare la adresa

orânduirii socialiste, audierea și colportarea emisiunilor ostile ale postului de

radio E.L. Aceste măsuri au constat în: (1) dirijarea surselor G. și V. care să

urmărească activitatea obiectivului, comentariile de ordin politic pe care le face

și relațiile pe care le cultivă în rândul unor elemente suspecte; (2) stabilirea

aspectelor de încălcare a prevederilor legale de către obiectiv în exercitarea atribuțiunilor

sale de serviciu, cu scopul de a fi depistat și compromis; (3) identificarea și

verificarea persoanele din cadrul oficiului juridic al Trustului I.A.S. care constituie

anturajul obiectivului și care ar putea asigura cunoașterea activității ostile pe

care eventual o desfășoară și documentarea tuturor preocupărilor de natură să intereseze

organele de Securitate; (4) „întrucât din ultimele informații rezultă că O.C. se

află în relații apropiate cu juristul B. (...), se va studia posibilitatea folosirii

mijloacelor speciale atât la biroul lui B., cât și la locuința acestuia din Slobozia,

unde se pare că uneori rămâne și O.C.”; (5) interceptarea corespondenței pentru

a se stabili relațiile pe care obiectivul le creează atât pe raza județului Ialomița,

cât și în alte localități din țară, precum și pentru descoperirea altor preocupări

de natură să intereseze organele de Securitate. A reținut instanța că aceste măsuri

au fost luate ca urmare a colaborării Securității Orașului Fetești cu Inspectoratul

Județean de Securitate Prahova, colaborare care a continuat și după trecerea în

rezervă a pârâtului, întrucât sursele stabilite de către acesta au continuat să

ofere informații cu privire la persoana urmărită și ulterior acestui moment, așa

cum rezultă din adresa din 24 martie 1987 emisă de Securitatea Orașului Slobozia

către Inspectoratul Județean de Securitate Prahova în care se face vorbire de sursa

V.

În ceea ce privește dosarul

de urmărire informativă a persoanei O.C., instanța a reținut că, începând cu data

de 27 octombrie 1980, așa cum rezultă din nota de studiu din data de 19 august 1986,

în urma datelor obținute în procesul urmăririi informative a fost intensificat controlul

operativ și controlarea persoanei prin mijlocul special „S” și a fost definitivată

instalarea mijloacelor tehnice complexe la domiciliu acesteia.

Reținând că, deși măsurile

de restrângere a liberații persoanei nu au fost luate direct de către pârât, acestea

au avut la bază, printre altele, dispozițiile de urmărire detaliate anterior, Curtea

a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În acest sens, instanța

a reținut că pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității și, prin investigațiile

efectuate de pârât asupra persoanelor urmărite, asupra familiei și prietenilor acestora,

cât și prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă

a anumitor persoane, a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale prevăzute atât

de legislația internă în vigoare în acea perioadă, cât și de legislația internațională,

respectiv dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, consacrat

de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional

cu privire la Drepturile Civile și Politice, și dreptul la viața privată, consacrat

de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Curtea de apel a înlăturat

susținerea pârâtului referitoare la faptul că activitatea desfășurată în calitate

de ofițer de Securitate a avut la bază legislația în vigoare la data respectivă,

ordinele, directivele și instrucțiunile, reținând că, în sensul noțiunii de „lucrător

al Securității” statuată prin prevederile O.U.G. nr. 24/2008, instanța are a analiza

elemente precum deținerea calității de ofițer sau subofițer al Securității sau al

Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada

1945-1989, precum și desfășurarea, în această calitate, a unor activități care au

suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, condiții care,

după cum s-a arătat, sunt îndeplinite în cauză.

Totodată, a reținut instanța

că acțiunea nu poate fi respinsă de plano, în considerarea faptului că prin cererea

de chemare în judecată nu se face referire la cazul particular al persoanei care

a solicitat C.N.S.A.S. efectuarea verificărilor, atâta timp cât pârâtul s-a legitimat

ca șef al Securității Slobozia, iar în această calitate a coordonat și a dirijat

activitatea lucrătorilor subordonați cu privire la care petentul a formulat sesizarea,

iar, potrivit notei de constatare emisă în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 și aflată

la Dosarul nr. 3236 deschis pe numele petentului M.I., apare menționat pârâtul,

în calitatea sa de angajat al fostei Securități.

Împotriva sentinței civile

nr. 1683 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul L.I., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, fără a-și încadra în drept calea de atac.

În motivarea recursului,

recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond nu a ținut seama de apărările

formulate prin întâmpinare și a reținut calitatea de lucrător al Securității în

lipsa unor probe din care să rezulte explicit contribuția lui la instrumentarea

dosarului persoanei care a sesizat C.N.S.A.S. cu cererea din 08 mai 2008.

A mai arătat că instanța

de fond a reținut greșit că pârâtul s-a legitimat în calitate de șef al Securității

Slobozia, pentru că, în realitate, această funcție nu a existat în organigrama Inspectoratului

Județean de Securitate Ialomița, fiind îndeplinită de șeful Securității județene

prin serviciile din structura internă. A precizat că în perioada 1981-1983 a avut

funcția de șef al Securității Fetești, fiind trecut în rezervă, la cerere.

Referitor la instrumentarea

Dosarului nr. 612, recurentul-pârât a arătat că acel dosar a fost deschis de Inspectoratul

Județean de Securitate Prahova și că singura sa implicare a constat în semnarea

unui plan de cooperare între Inspectoratele Județene de Securitate Prahova și Ialomița,

în calitatea lui de șef nemijlocit al ofițerului de caz, din probatoriul administrat

nereieșind participarea sa la activitățile de urmărire.

Recurentul-pârât a invocat

și încălcarea prevederilor art. 1-3 din O.U.G. nr. 214/2008, în sensul că investigația

efectuată de C.N.S.A.S. a fost declanșată la cererea unei persoane care nu avea

calitatea de titular sau de rudă apropiată a persoanelor vizate de dosarele menționate

în nota de constatare.

În fine, recurentul-pârât

a reamintit că faptele care i se impută au fost desfășurate în baza legislației

în materie anterioare anului 1989, referindu-se în mod expres la prevederile

art. 166 alin. (1)-(2) C. pen., care încriminau propaganda sau întreprinderea oricărei

acțiuni pentru schimbarea orânduirii socialiste sau din care rezultă un pericol

pentru securitatea statului.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

motivelor de recurs

Potrivit art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

are calitatea de lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de

ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități

prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Din înscrisurile depuse

la dosarul de fond a rezultat că recurentul-pârât a fost, de-a lungul timpului,

locotenent-major în cadrul Direcției Regionale București, Biroul Raional Fetești,

maior în cadrul Inspectoratului Județean Ialomița, Grupa de Securitate a Orașului

Fetești și apoi locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului Județean Ialomița,

șef al Securității Orașului Fetești. Împrejurarea că în considerentele sentinței

s-a menționat, în penultimul paragraf, funcția de șef al Securității Slobozia, în

loc de Fetești, nu alterează coerența raționamentului pe care s-a fundamentat soluția

pronunțată.

Prima instanță a analizat

probatoriul administrat în cauză prin prisma prevederii legale citate mai sus și

a expus în detaliu motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum

și cele pentru care a înlăturat apărările pârâtului, respectând întocmai dispozițiile

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurările expuse pe

larg în cuprinsul prezentei decizii conferă consistență concluziei Curții de apel

în sensul că activitățile desfășurate sau coordonate de recurentul-pârât au fost

de natură să aducă atingere unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului -

dreptul la viață privată, libertatea de exprimare și de opinie.

Faptul că activitatea

de lucrător al Securității s-a desfășurat în temeiul legislației anterioare anului

1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare pentru că, așa cum rezultă din

preambulul O.U.G. nr. 24/2008, acest act normativ a fost adoptat tocmai în considerarea

unor realități istorice care, în viziunea legiuitorului, îndreptățesc accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității: „În perioada de dictatură comunistă,

cuprinsă între 06 martie 1945-22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat,

în special prin organele Securității statului, parte a poliției politice, o permanentă

teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale”.

În ceea ce privește modul

în care C.N.S.A.S. a fost învestit cu cererea de verificare a calității de lucrător

al Securității din 08 mai 2008, Înalta Curte constată, pe baza înscrisurilor depuse

la dosarul de fond, că potrivit notei de constatare, recurentul-pârât figurează

în Dosarul nr. 3236, deschis pe numele petiționarului.

Potrivit art. 1 alin.

(7) din O.G. nr. 24/2008, „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a

fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea

dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura

este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor

din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.

în recurs

Ținând seama de toate

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând

motive de modificare sau de casare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.I. împotriva sentinței civile nr. 1683 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2009.