ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5588/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5588/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.I. a chemat în judecată
Ministerul Justiției și Autoritatea Națională pentru Cetățenie solicitând să se
constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin Direcția
Cetățenie de a-i soluționa cererea sa de redobândire a cetățeniei române,
obligarea pârâtului Ministerul Justiției prin Direcția Cetățenie - Comisia
pentru Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de
redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea
irevocabilă a hotărârii instanței și obligarea pârâtului Ministerul Justiției
să-i acorde daune cominatorii în valoare de 100 RON pe fiecare zi de întârziere
de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la vizarea
dosarului, precum și la achitarea cheltuielilor de judecată pe care le va
efectua și la daune morale de 1.000 RON.
Având în vedere că
dosarul reclamantului se află „în lucru” de peste 9 luni de zile, precum și
prev. art. 14
1
din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 modificată
conform căruia „Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării
sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de
la data înregistrării cererii”, reclamantul solicită să se constate refuzul
nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin Direcția Cetățenie de a-i
soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtului
Ministerul Justiției prin Direcția Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie să
procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei
române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii
instanței.
La data de 20 mai
2010 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei
calității procesuale pasive, având în vedere intrarea în vigoare a O.G. nr. 5
din
5
februarie
2010 pentru
înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru
Cetățenie.
La data de 02 iunie 2010,
reclamantul și-a precizat acțiunea prin care a solicitat introducerea în cauză a
Autorității Naționale pentru Cetățenie pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța
să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire
a cetățeniei române, obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii
reclamantului de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de
la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, obligarea pârâtei să-i comunice
Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare
de primire la sediul ales „de îndată”, respectiv 30 de zile de la data emiterii
ordinului de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtei să plătească suma
de 100 RON/zi întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii precizării
de acțiune și până la data primirii Ordinului de redobândire a cetățeniei române
la sediul ales.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4795
din 29 noiembrie 2010 a dispus următoarele:
- Admite excepția lipsei
calității procesuale pasive formulată de Ministerul Justiției.
- Respinge acțiunea formulată
de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie,
față de pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această
sentință instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată
de pârâtul Ministerul Justiției este întemeiată în raport de dispozițiile art. 1
și 9 din O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității
Naționale pentru Cetățenie și care stipulează că această autoritate are personalitate
juridică în cererile privind acordarea sau redobândirea cetățeniei române.
Pe fondul cauzei Curtea
a constatat că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare
a cererii reclamantului conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Cât privește cele 2 capete
de cerere ale acțiunii referitoare la analizarea și avizarea cererii reclamantului
în maxim 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și obligarea la daune cominatorii
se reține că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei se află în curs de
soluționare, fiind aplicabile disp. art. 16 alin. (2) lit. a) și c) din lege, președintele
Comisiei pentru cetățenie dispunând prin rezoluție solicitarea de relații autorităților
cu privire la îndeplinirea condițiilor privind redobândirea cetățeniei române prev.
de art. 8 alin. (1) lit. b) și e).
Cum procedura prevăzută
de Legea cetățeniei române nr. 21/1991 republicată este în curs, urmând ca dosarul
privind pe reclamant să fie verificat la un termen stabilit de președintele Comisiei
pentru cetățenie, instanța a reținut că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe
considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul P.I., susținând
în esență, următoarele critici:
Instanța de fond a
pronunțat o sentință lipsită de temei legal și cu aplicarea greșită a legii. Astfel,
în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului
Justiției și Libertățiilor Cetățenești, în mod greșit instanța a constatat că acesta
nu are calitate procesuală pasivă întrucât timp de 1 an cererea recurentului s-a
aflat în lucru la Direcția cetățeniei ce se afla în subordinea Ministerului
Justiției și Libertățiilor Cetățenești.
Instanța de fond în
mod greșit a reținut faptul că nu au fost finalizate verificările pe care Autoritatea
Națională pentru Cetățenie le efectuează cu privire la orice dosar la alte autorități,
în dosarul cauzei nefiind nici un înscris care să probeze această afirmație.
Instanța de fond în
mod greșit a reținut că nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii
reclamantului, întrucât răspunsul primit la data de 2 iunie 2010 prin care a fost
informat că dosarul a fost analizat la 27 ianuarie 2010, respectiv și că s-a acordat
un nou termen de analizare, pe motivul că nu ar fi sosit relațiile de la autorități,
echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii.
În ce privește capătul
de cerere privind emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei
române recurentul a susținut că acest ordin trebuie să fie emis și comunicat în
termen de 30 de zile de la expirarea termenului de maxim 5 luni în care trebuie
analizată orice solicitare de redobândire a cetățeniei române.
Examinând cauza și sentința
recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, criticile formulate și dispozițiile
legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, în mod corect instanța
de fond a constatat temeinicia acesteia, întrucât potrivit dispozițiilor art. 1
și 9 din O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității
Naționale pentru Cetățenie, această nou înființată autoritate are personalitate
juridică în materie de acordare sau redobândire a cetățeniei române.
Pe de altă parte, prin
cererea precizatoare depusă la termenul de judecată din 11 octombrie 2010 reclamantul
a renunțat la judecata în contradictoriu cu Ministerul Justiției, astfel încât critica
referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției
este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reținut,
în mod corect, că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, pe considerentul că
nu suntem în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul
dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Într-adevăr, potrivit
art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ prin refuzul nejustificat
al autorității administrative de a soluționa o cerere înseamnă exprimarea explicită,
cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În cauză, însă, nu suntem
în ipoteza unui refuz nejustificat, astfel cum acesta este definit de lege, deoarece
prin adresa din 2 iunie 2010, petentul a fost înștiințat despre faptul că cererea
sa a fost înaintată Comisiei pentru cetățenie și s-a stabilit termenul la care urma
să se verifice îndeplinirea condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române,
potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991, raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) și
e) din acest act normativ.
Faptul că la termenul
din 27 ianuarie 2010, termen acordat pentru verificarea îndeplinirii condițiilor
necesare redobândirii cetățeniei române, aceste verificări nu au fost finalizate,
nu este imputabil autorității pârâte atâta vreme cât instituțiile abilitate nu au
comunicat relațiile cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8
alin. (1) lit. b) și e).
Pentru considerentele
anterior arătate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc.
civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.I. împotriva sentinței civile nr. 4795 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie
2011.