ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

plângerii penale de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Persoana vătămată F.P. a formulat

în cursul anului 2008 mai multe plângeri (21) împotriva numiților P.M. –

secretar al Consiliului Județean Prahova; P.V. – fost președinte al Consiliului

Județean Prahova; C.M. – președintele Consiliului Județean Prahova; H.C. – fost

președinte al Consiliului Județean Prahova; S.I. – fost arhitect șef al

Consiliului Județean Prahova; I.S. – fost primar al comunei Păulești, județul

Prahova; V.F. – secretar al comunei Păulești; D.D. – fost primar al comunei

Păulești; D.I. – primar al comunei Păulești; șeful de post al comunei Păulești;

șeful Poliției Comunitare Păulești; polițiștii comunitari ai comunei Păulești;

polițiștii din cadrul Postului de Poliție Păulești; reprezentanții fiscali din

cadrul Primăriei Păulești; B.N. – directorul Camerei de Conturi Prahova;

inspectorii de urbanism din cadrul Primăriei Păulești; G.I. – șeful Poliției

Rurale Ploiești; G.L. – administrator al SC U.C.P.G. SRL; SC U.C.P.G. SRL, SC

E.S. SRL, consilierii locali ai comunei Păulești; reprezentanții Consiliului

Județean Prahova, dar și împotriva altor reprezentanți ai mai multor societăți

comerciale, fără a-i nominaliza, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

165 C. pen., art. 170 C. pen., art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., art. 218 C.

pen., art. 219 C. pen., art. 220 C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art.

248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 250 C. pen., art. 257 C. pen., art. 258 C.

pen., art. 246 C. pen., art. 274 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art.

290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen., art. 321 C. pen., art. 323 C.

pen., art. 324 C. pen. și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Din

conținutul plângerilor rezultă că persoana vătămată F.P. solicită a fi

efectuate cercetări împotriva făptuitorilor, întrucât aceștia au format un grup

infracțional organizat, care a preluat conducerea societății în județul

Prahova, subordonându-și toate instituțiile publice și prin această manieră au

produs un prejudiciu estimat la mai multe milioane Euro.

La

data de 22 septembrie 2008, persoana vătămată F.P. a fost audiată de procuror

pentru stabilirea cadrului procesual, acesta arătând că, începând cu anul 1992, a început preluarea complexului de alimentație publică Păulești – preluare care s-a finalizat

în anul 1998 – făcând o descriere amănunțită a clădirilor, respectiv a

lucrărilor de construcție executate în decursul timpului. Persoana vătămată a

arătat că este nemulțumită de faptul că reprezentanții Primăriei Păulești, cu

sprijinul Consiliului Județean Prahova, Prefectura Prahova dar și alte

instituții ale statului i-au demolat clădirile al căror proprietar era, au

întocmit acte false de proprietate în scopul obținerii unor sume de bani de

către Consiliul Local și Primăria Păulești.

Prin

ordonanța din 16 septembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru efectuarea de cercetări

față de avocații G.A. și I.G. din cadrul Baroului Prahova, cercetați pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000,

constând în aceea că, în calitate de avocați ai Primăriei și Consiliului Local

Păulești i-au ajutat să întocmească documente false cu ajutorul cărora ceilalți

făptuitori au distrus SC P. SRL.

În

cadrul actelor premergătoare, reține procurorul că prin H.C.M. nr. 1490/1970

s-a aprobat scoaterea din fondul forestier a terenurilor în suprafață de 46.000

mp, situate în județul Prahova, Ocolul Silvic Ploiești, unitatea de producție

V. Păulești, unitățile amenajistice 53b, 54c, 61a și transmiterea lor în

administrarea operativă a Inspectoratului silvic Prahova, în folosința Uniunii

județene a Cooperativelor de Consum Prahova. Prin aceeași hotărâre s-a aprobat

defrișarea pădurii în suprafață de 300 mp.

Unitatea

turistică a fost construită de Uniunea Județeană a Cooperativelor de Consum

Prahova și a funcționat ca unitate de alimentație publică (Restaurant – Hanul

Prahova, Complex Păulești).

La

data de 25 iulie 1994, U.J.C.C. Prahova – F.C.P. a organizat o licitație în

cadrul căreia au fost scoase la vânzare 14 obiective, aflate în proprietatea

sa, din componența Complexului Păulești. Obiectivele au fost adjudecate pentru

suma totală de 135.000.000 ROL, fără T.V.A., de către SC P. SRL Ploiești,

societate administrată de persoana vătămată F.P.

În

procesul-verbal de licitație se menționează: „... câștigătorului licitației i

se cedează, totodată, de către F.C.P. Prahova terenul aferent construcțiilor

licitate ... urmând ca acesta să intre în posesia terenului amintit conform

legislației în vigoare, sau ulterioare”.

Tot

în cuprinsul procesului-verbal de licitație se mai precizează: „ ... F.C.P.

Prahova reține din suprafața totală de 46.000 mp, atribuită prin H.C.M. nr. 1490/1970

suprafața de 13.710 mp care, conform documentației înaintate de Ministerul Mediului,

Apelor și al Pădurilor, se va ceda acestui minister în compensare ca alte

suprafețe atribuite F.C.P., precum și suprafața de 4.473 mp pe care este amplasată

unitatea de alimentație Hanul Prahova ...”.

La

data de 12 martie 1997, între F.C.P. Prahova și Cooperativa de Consum Păulești,

în calitate de vânzători și SC P. SRL Ploiești, administrată de persoana

vătămată F.P., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de

vânzare-cumpărare ce are ca obiect vânzarea bunurilor (mijloace fixe) câștigate

în baza procesului-verbal de adjudecare a licitației, desfășurată la data de 25

iunie 1994, înregistrat la F.C.P. Prahova sub nr. 1800.

În

contractul de vânzare-cumpărare se stipulează că „ ... terenul pe care sunt

amplasate obiectivele ce se vând este proprietate de stat, atribuit

Cooperativei de Consum în folosință, fără termen și fără plată, prin H.C.M. nr.

1490 din 22 octombrie 1970, cu destinație pentru construcție obiective

turistice. Conform art. 187 alin. (2) din Legea nr. 109/1996 regimul juridic al

terenului va fi reglementat prin contract civil între noul proprietar al

obiectivelor și proprietarul terenului pe o suprafață de 27.819 mp pentru

construcții de unități turistice, iar diferența de 4.473 mp rămâne în folosința

Cooperativei Păulești, aferentă hanului care este proprietatea Cooperativei de

Consum Păulești”.

În

finalul contractului este stipulat că: „Subsemnatul F.P. – patronul firmei

cumpărătoare SC P. SRL, legitimat cu delegația nr. 10 și B.I. seria GN, nr. 322581

emis de Poliția Ploiești, declar că am cumpărat și primit obiectivele descrise

în prezentul contract și am luat cunoștință de situația juridică a terenului pe

aria 27.819 mp și accept această situație, în acest sens mă oblig să suport

taxele de transcriere la Registrul de Transcripțiuni de pe lângă Judecătoria

Ploiești”.

Întrucât

dreptul de proprietate asupra construcțiilor s-a transmis de la cooperație

către SC P. SRL, administratorul societății – persoana vătămată F.P. – ar fi

trebuit să inițieze demersurile juridice necesare în vederea reglementării

situației juridice a terenului aferent clădirilor, cu proprietarul de drept al

terenului, lucru care nu s-a întâmplat.

În

anul 1995, prin Hotărârea nr. 14 din 19 iunie 1995 a Consiliului Local Păulești s-a aprobat executarea de către F.C.P. a lucrărilor de modernizare

a Hanului Păulești Prahova, care se afla încă în proprietatea F.C.P. – U.J.C.C.

Prahova și transformarea zonei într-un parc de distracții și agrement.

Urmare

faptului că SC P. SRL a demarat lucrări de construcție fără autorizație, după

mai multe notificări, în data de 29 ianuarie 1996 Primăria Păulești s-a adresat

instanței de judecată, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie

obligată pârâta la desființarea construcțiilor executate fără autorizație și de

a aduce terenul în starea inițială.

Prin

sentința civilă nr. 3364 din 01 aprilie 1996 (rămasă definitivă și irevocabilă

prin Decizia civilă nr. 1069 din 06 iunie 1997 a Tribunalului Prahova și Decizia civilă nr. 3423 din 09 februarie 1998 a Curții de Apel Ploiești), Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată de Primăria Păulești

– prin primarul S.I. – împotriva pârâtei SC P. SRL Ploiești, a obligat

societatea să desființeze pe cheltuiala sa și fără nici o despăgubire lucrările

executate fără autorizație pe terenul făcând parte din domeniul public al

statului, situat în comuna Păulești, punct Pădurea Păulești. Termenul limită

pentru executarea de către pârâtă a măsurilor dispuse și readucerea în stare

inițială a terenului a fost de 4 luni.

După

expirarea termenului limită acordat de instanță, dat fiind faptul că SC P. SRL

nu s-a conformat, Primăria Păulești, cu sprijinul Consiliului Județean Prahova,

Poliției Municipiului Ploiești, RENEL Ploiești și SC C. SA Ploiești a demolat

construcțiile prevăzute în sentința civilă nr. 3364 din 01 aprilie 1996.

În

baza H.C.L. Păulești nr. 30 din 24 august 1999, publicată în M.Of. nr. 128 bis

din 18 februarie 2002, a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia și a prevederilor H.G. nr. 548/1999 privind

aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului terenurilor care

alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și a județelor,

terenul în cauză a fost atestat ca făcând parte din domeniul public al comunei

Păulești.

Prin

H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public în județul Prahova,

anexa nr. 69, s-a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public

al comunei Păulești.

Ulterior,

prin H.C.L. Păulești nr. 52/2007, s-a aprobat concesionarea suprafeței de

32.300 mp teren situat în punctul Parc Pădure Păulești, suprafață ce face parte

din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Păulești.

În

urma licitației din data de 25 ianuarie 2008, suprafața de 20.313 mp teren

situat în punctul Parc Pădure Păulești a fost concesionată către SC U.C.P.G.

SRL, fiind încheiat contractul de concesiune nr. 933 din 01 februarie 2008, iar

la data de 05 martie 2008 a avut loc licitația pentru concesionarea suprafeței

de 9.821 mp, câștigătoare fiind aceeași societate comercială.

Față

de cele prezentate, procurorul de caz concluzionează că persoana vătămată F.P. –

administrator al diferitelor societăți comerciale care au deținut succesiv

Complexul P. – nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra terenului

în cauză, revendicările sale întemeindu-se pe raporturile juridice care decurg

din dreptul de proprietate dobândit asupra construcțiilor existente la momentul

adjudecării licitației (25 iulie 1994 ).

Referitor

la primul punct, ca argument adus de petent în susținerea nelegalității

soluției dispusă de procuror și anume acela că abuzurile săvârșite ar fi avut

drept consecință vătămarea intereselor sale și prejudicierea sa, se arată că

această susținere este nefondată și netemeinică, întrucât, în cauză nu poate fi

vorba nici despre existența unui abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor sau prin îngrădirea unor drepturi, așa cum sunt reglementate aceste

infracțiuni prin art. 246 și art. 247 C. pen., întrucât F.P. nu ar fi fost

niciodată proprietar al terenului situat în comuna Păulești, punctul Parc

Pădure, nu a suferit nici un prejudiciu legat de drepturile privitoare la acest

teren, drepturi care, neexistând nu se poate aprecia că au fost îngrădite.

Cel

de-al doilea punct invocat de petent pentru infirmarea soluției dispusă de

procuror și solicitarea continuării cercetărilor de către Structura Centrală a

Direcției Naționale Anticorupție, bazat pe faptul că procurorul de caz nu ar fi

manifestat deontologie profesională și obiectivitate, nu poate fi primit câtă

vreme soluția dispusă de procuror a avut în vedere verificări procedurale, iar

concluziile reținute au avut la bază o corectă interpretare a materialului

probator.

Celelalte

susțineri ale petentului la adresa procurorului de caz reprezintă interpretări

personale și aprecieri cu privire la o soluție argumentată în fapt și în drept.

În

măsura în care petentul consideră că procurorul de caz, cu intenție, a

favorizat o anumită persoană cercetată în cauza instrumentată, are posibilitatea

să se adreseze organelor abilitate și nu să se folosească de supoziții și

presupuneri în argumentarea unor motive de nelegalitate ale unei soluții

dispuse care, în mod evident, nu au legătură cu realitatea.

Susținerea

petentului cu privire la refuzul procurorului de a efectua confruntări este

lipsită de temeinicie câtă vreme acest mijloc procedural este lăsat a fi

apreciat la latitudinea procurorului într-un cadru procesual determinat și nu

într-o fază preliminară a cercetărilor.

Pe

de altă parte, petentul – pe toată perioada verificărilor – a avut

posibilitatea, adusă la cunoștință de organul de cercetare penală, de a depune

înscrisuri doveditoare în susținerea afirmațiilor sale, fapt ce s-a întâmplat

la datele de 26 ianuarie 2009, 12 februarie 2009, 19 februarie 2009, 26

februarie 2009, 26 martie 2009, 13 aprilie 2009, 22 aprilie 2009 și 11 mai 2009.

Petentului

F.P. i s-a pus la dispoziție dosarul, pentru studiu, la data de 19 februarie 2009,

dată la care a făcut și o completare a declarației sale din 22 septembrie 2008,

solicitând ridicarea de documente și înscrisuri de la Primăria Păulești și O.C.P.I. Prahova, pentru „a le examina și compara cu cele obținute și

deținute de mine”.

În

ceea ce privește Hotărârea nr. 14 din 19 iunie 1995 a Consiliului Local Păulești, aceasta se află depusă la dosar, în copie și atestă faptul că la

acea dată s-a aprobat executarea de către F.C.P. – U.J.C.C. Prahova a

lucrărilor de modernizare a Hanului Prahova și transformarea zonei într-un parc

de distracții și agrement, astfel că și aceste susțineri ale petentului nu au

suport în realitate.

Referitor

la probele susținute a nu fi fost avute în vedere de către procuror în

dispunerea soluției atacate, s-au arătat următoarele:

Prin

rezoluția nr. 3077/II/2/2005 din 19 august 2005 prim procurorul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva

soluției dispusă în dosarul nr. 778/P/2002 al aceleiași unități de parchet

formulată de petentul F.P.

În

esență, petentul solicitase efectuarea de cercetări față de S.I. – primar al

comunei Păulești la acel moment, întrucât nu respectă dispozițiile unei

hotărâri judecătorești prin care i s-a recunoscut dreptul de folosință asupra

unui teren considerat de petent ca abuziv înregistrat de unitatea administrativ

– teritorială ca făcând parte din domeniul public.

Motivația

reținută de conducătorul unității de parchet este concludentă și urmează a fi

avută în vedere și în prezentul act de dispoziție.

Astfel,

prin sentința penală nr. 26/1998 Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 5914/1997

a admis acțiunea reclamanților SC F.R.F. și SC P.P. SRL în contradictoriu cu

Primăria Comunei Păulești și Consiliul Județean Prahova și i-a obligat pe

aceștia din urmă să elibereze avizul de principiu și certificatul de urbanism

pentru obiectivul „Modernizarea Complexului Turistic Păulești” etapele 1 și 2.

În

considerentele sentinței s-a reținut că SC F.R.F. SRL deține în folosință

suprafața de 29.700 mp, iar S.C. Păulești Hanul Prahova S.R.L. deține 2.600 mp

în intravilanul comunei Păulești.

Prin

H.G. nr. 1359/2001 s-a dispus includerea în domeniul public a suprafeței de

32.300 mp teren, în care este inclusă și suprafața de teren deținută în

folosință de cele două societăți”.

Este

evident că, prin trecerea terenului în domeniul public nu a fost exclus dreptul

de folosință asupra sa, eliberarea însă a certificatului de urbanism și a

avizelor de principiu fiind supusă nu unei decizii judecătorești, ci acelor

condiții prevăzute de lege care trebuiau îndeplinite de beneficiar pentru

emiterea acestor documente.

Certificatul

de urbanism emis în 1996 de către Președintele Consiliului Județean Prahova,

invocat ca probă de petent, evidențiază regimul juridic al terenului în

suprafață de 32.300 mp, ca fiind proprietate publică a statului, fiind transmis

în folosință F.C.P., prin H.C.M. nr. 1490 din 22 octombrie 1970.

Înscrisul

a fost eliberat pentru desființarea construcțiilor executate de SC P. SRL în

Parcul Păulești fără obținerea prealabilă a autorizației de construire pe

terenul altuia.

Certificatul

de urbanism menționat și autorizația de desființare nr. 2 din 15 martie 1996 au

avut la bază dispozitivul sentinței civile nr. 3364 din 01 aprilie 1996, prin

care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Șerban Ion – în calitate

de primar al comunei Păulești, SC P. SRL fiind obligată să desființeze, pe

cheltuiala sa și fără nici o despăgubire, lucrările executate de aceasta fără

autorizație pe terenul făcând parte din domeniul public al statului,

identificat în hotărâre prin vecinătăți.

În

atare condiții, procurorul a dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42

C. proc. pen. și art. 45 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

făptuitori, respectiv disjungerea cauzei și declinarea competenței de cercetare

în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru continuarea

cercetărilor față de făptuitori sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., art. 218 C. pen., art. 219 C.

pen., art. 220 C. pen., art. 249 C. pen., art. 250 C. pen., art. 264 C. pen., art.

288 C. pen., art. 290 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 321 C. pen.

Prin

rezoluția din 25 martie 2010 dată în dosarul nr. 57/II/2/2010 de procurorul șef

serviciu din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial

Ploiești s –a dispus respingerea plângerilor formulate de petiționarul F.P., ca

neîntemeiată.

Împotriva

rezoluției procurorului, petiționarii F.P., SC T.C. SRL și SC M.C. SRL au

formulat, conform art. 278

1

C. proc. pen., plângere la instanță,

solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând plângerile, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., constată că acestea sunt

tardive pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței date de procuror, persoana

vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de

către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

În

alin. (2) al aceluiași text, se arată că „în cazul în care prim-procurorul

parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea

de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea

în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la

data expirării termenului inițial de 20 de zile”.

Din

actele cauzei rezultă că persoana vătămată a formulat plângere la procurorul

ierarhic superior la data de 18 februarie 2010 (fila 18 dosar urmărire penală)

– termenul înăuntrul căruia trebuia soluționată plângerea expirând la 11 martie

2010 – acesta pronunțând rezoluția în data de 25 martie 2010, cu depășirea

termenului de 20 de zile prevăzut în dispozițiile art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen.

În

atare condiții, în speță, au devenit incidente prevederile art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., termenul de 20 de zile curgând de la data expirării

termenului inițial de 20 de zile.

În

cauză petiționarul a formulat plângere la instanță în data de 16 aprilie 2011

(fila 3 dosar nr. 384/42/2010 al Curții de Apel Ploiești), cu depășirea

termenului legal, ceea ce atrage tardivitatea căii de atac.

Termenele

prevăzute de art. 278 alin. (3) și art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.

sunt termene de decădere și nu de recomandare, depășirea lor fiind sancționată

de lege.

Având

în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție,

în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza I C. proc.

pen., va respinge plângerile formulate de petiționarii F.P., SC T.C. SRL și SC

M.C. SRL împotriva ordonanței nr. 68/P/2008 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție

– Serviciul Teritorial Ploiești, ca fiind tardivă.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va obliga petiționarii la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca tardive, plângerile formulate de petiționarii F.P., SC T.C. SRL și SC M.C.

SRL împotriva ordonanței nr. 68/P/2008 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție

– Serviciul Teritorial Ploiești.

Obligă

petiționarii F.P., SC T.C. SRL și SC M.C. SRL la plata sumelor de câte 100 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 30 mai 2011.