ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Persoana vătămată F.P. a formulat în cursul anului 2008 mai multe plângeri (21) împotriva numiților P.M. – secretar al Consiliului Județean Prahova; P.V. – fost președinte al Consiliului Județean Prahova; C.M. – președintele Consiliului Județean Prahova; H.C. – fost președinte al Consiliului Județean Prahova; S.I. – fost arhitect șef al Consiliului Județean Prahova; I.S. – fost primar al comunei Păulești, județul Prahova; V.F. – secretar al comunei Păulești; D.D. – fost primar al comunei Păulești; D.I. – primar al comunei Păulești; șeful de post al comunei Păulești; șeful Poliției Comunitare Păulești; polițiștii comunitari ai comunei Păulești; polițiștii din cadrul Postului de Poliție Păulești; reprezentanții fiscali din cadrul Primăriei Păulești; B.N.

– directorul Camerei de Conturi Prahova; inspectorii de urbanism din cadrul Primăriei Păulești; G.I. – șeful Poliției Rurale Ploiești; G.L. – administrator al SC U.C.P.G. SRL; SC U.C.P.G. SRL, SC E.S. SRL, consilierii locali ai comunei Păulești; reprezentanții Consiliului Județean Prahova, dar și împotriva altor reprezentanți ai mai multor societăți comerciale, fără a-i nominaliza, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 165 C. pen., art. 170 C. pen., art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., art. 218 C. pen., art. 219 C. pen., art. 220 C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., art. 250 C. pen., art. 257 C. pen., art. 258 C. pen., art. 246 C. pen., art. 274 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen., art. 321 C. pen., art. 323 C. pen., art. 324 C. pen.

și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000. Din conținutul plângerilor rezultă că persoana vătămată F.P. solicită a fi efectuate cercetări împotriva făptuitorilor, întrucât aceștia au format un grup infracțional organizat, care a preluat conducerea societății în județul Prahova, subordonându-și toate instituțiile publice și prin această manieră au produs un prejudiciu estimat la mai multe milioane Euro. La data de 22 septembrie 2008, persoana vătămată F.P. a fost audiată de procuror pentru stabilirea cadrului procesual, acesta arătând că, începând cu anul 1992, a început preluarea complexului de alimentație publică Păulești – preluare care s-a finalizat în anul 1998 – făcând o descriere amănunțită a clădirilor, respectiv a lucrărilor de construcție executate în decursul timpului.

Persoana vătămată a arătat că este nemulțumită de faptul că reprezentanții Primăriei Păulești, cu sprijinul Consiliului Județean Prahova, Prefectura Prahova dar și alte instituții ale statului i-au demolat clădirile al căror proprietar era, au întocmit acte false de proprietate în scopul obținerii unor sume de bani de către Consiliul Local și Primăria Păulești. Prin ordonanța din 16 septembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru efectuarea de cercetări față de avocații G.A. și I.G. din cadrul Baroului Prahova, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de avocați ai Primăriei și Consiliului Local Păulești i-au ajutat să întocmească documente false cu ajutorul cărora ceilalți făptuitori au distrus SC P. SRL.

În cadrul actelor premergătoare, reține procurorul că prin H.C.M. nr. 1490/1970 s-a aprobat scoaterea din fondul forestier a terenurilor în suprafață de 46.000 mp, situate în județul Prahova, Ocolul Silvic Ploiești, unitatea de producție V. Păulești, unitățile amenajistice 53b, 54c, 61a și transmiterea lor în administrarea operativă a Inspectoratului silvic Prahova, în folosința Uniunii județene a Cooperativelor de Consum Prahova. Prin aceeași hotărâre s-a aprobat defrișarea pădurii în suprafață de 300 mp. Unitatea turistică a fost construită de Uniunea Județeană a Cooperativelor de Consum Prahova și a funcționat ca unitate de alimentație publică (Restaurant – Hanul Prahova, Complex Păulești).

La data de 25 iulie 1994, U.J.C.C. Prahova – F.C.P. a organizat o licitație în cadrul căreia au fost scoase la vânzare 14 obiective, aflate în proprietatea sa, din componența Complexului Păulești. Obiectivele au fost adjudecate pentru suma totală de 135.000.000 ROL, fără T.V.A., de către SC P. SRL Ploiești, societate administrată de persoana vătămată F.P. În procesul-verbal de licitație se menționează: „... câștigătorului licitației i se cedează, totodată, de către F.C.P. Prahova terenul aferent construcțiilor licitate ... urmând ca acesta să intre în posesia terenului amintit conform legislației în vigoare, sau ulterioare”. Tot în cuprinsul procesului-verbal de licitație se mai precizează: „ ... F.C.P.

Prahova reține din suprafața totală de 46.000 mp, atribuită prin H.C.M. nr. 1490/1970 suprafața de 13.710 mp care, conform documentației înaintate de Ministerul Mediului, Apelor și al Pădurilor, se va ceda acestui minister în compensare ca alte suprafețe atribuite F.C.P., precum și suprafața de 4.473 mp pe care este amplasată unitatea de alimentație Hanul Prahova ...”. La data de 12 martie 1997, între F.C.P. Prahova și Cooperativa de Consum Păulești, în calitate de vânzători și SC P. SRL Ploiești, administrată de persoana vătămată F.P., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare ce are ca obiect vânzarea bunurilor (mijloace fixe) câștigate în baza procesului-verbal de adjudecare a licitației, desfășurată la data de 25 iunie 1994, înregistrat la F.C.P.

Prahova sub nr. 1800. În contractul de vânzare-cumpărare se stipulează că „ ... terenul pe care sunt amplasate obiectivele ce se vând este proprietate de stat, atribuit Cooperativei de Consum în folosință, fără termen și fără plată, prin H.C.M. nr. 1490 din 22 octombrie 1970, cu destinație pentru construcție obiective turistice. Conform art. 187 alin. (2) din Legea nr. 109/1996 regimul juridic al terenului va fi reglementat prin contract civil între noul proprietar al obiectivelor și proprietarul terenului pe o suprafață de 27.819 mp pentru construcții de unități turistice, iar diferența de 4.473 mp rămâne în folosința Cooperativei Păulești, aferentă hanului care este proprietatea Cooperativei de Consum Păulești”.

În finalul contractului este stipulat că: „Subsemnatul F.P. – patronul firmei cumpărătoare SC P. SRL, legitimat cu delegația nr. 10 și B.I. seria GN, nr. 322581 emis de Poliția Ploiești, declar că am cumpărat și primit obiectivele descrise în prezentul contract și am luat cunoștință de situația juridică a terenului pe aria 27.819 mp și accept această situație, în acest sens mă oblig să suport taxele de transcriere la Registrul de Transcripțiuni de pe lângă Judecătoria Ploiești”. Întrucât dreptul de proprietate asupra construcțiilor s-a transmis de la cooperație către SC P. SRL, administratorul societății – persoana vătămată F.P. – ar fi trebuit să inițieze demersurile juridice necesare în vederea reglementării situației juridice a terenului aferent clădirilor, cu proprietarul de drept al terenului, lucru care nu s-a întâmplat.

În anul 1995, prin Hotărârea nr. 14 din 19 iunie 1995 a Consiliului Local Păulești s-a aprobat executarea de către F.C.P. a lucrărilor de modernizare a Hanului Păulești Prahova, care se afla încă în proprietatea F.C.P. – U.J.C.C. Prahova și transformarea zonei într-un parc de distracții și agrement. Urmare faptului că SC P. SRL a demarat lucrări de construcție fără autorizație, după mai multe notificări, în data de 29 ianuarie 1996 Primăria Păulești s-a adresat instanței de judecată, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la desființarea construcțiilor executate fără autorizație și de a aduce terenul în starea inițială. Prin sentința civilă nr. 3364 din 01 aprilie 1996 (rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1069 din 06 iunie 1997 a Tribunalului Prahova și Decizia civilă nr. 3423 din 09 februarie 1998 a Curții de Apel Ploiești), Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată de Primăria Păulești – prin primarul S.I.

– împotriva pârâtei SC P. SRL Ploiești, a obligat societatea să desființeze pe cheltuiala sa și fără nici o despăgubire lucrările executate fără autorizație pe terenul făcând parte din domeniul public al statului, situat în comuna Păulești, punct Pădurea Păulești. Termenul limită pentru executarea de către pârâtă a măsurilor dispuse și readucerea în stare inițială a terenului a fost de 4 luni. După expirarea termenului limită acordat de instanță, dat fiind faptul că SC P. SRL nu s-a conformat, Primăria Păulești, cu sprijinul Consiliului Județean Prahova, Poliției Municipiului Ploiești, RENEL Ploiești și SC C. SA Ploiești a demolat construcțiile prevăzute în sentința civilă nr. 3364 din 01 aprilie 1996. În baza H.C.L.

Păulești nr. 30 din 24 august 1999, publicată în M.Of. nr. 128 bis din 18 februarie 2002, a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și a prevederilor H.G. nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului terenurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și a județelor, terenul în cauză a fost atestat ca făcând parte din domeniul public al comunei Păulești. Prin H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public în județul Prahova, anexa nr. 69, s-a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Păulești. Ulterior, prin H.C.L. Păulești nr. 52/2007, s-a aprobat concesionarea suprafeței de 32.300 mp teren situat în punctul Parc Pădure Păulești, suprafață ce face parte din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Păulești.

În urma licitației din data de 25 ianuarie 2008, suprafața de 20.313 mp teren situat în punctul Parc Pădure Păulești a fost concesionată către SC U.C.P.G. SRL, fiind încheiat contractul de concesiune nr. 933 din 01 februarie 2008, iar la data de 05 martie 2008 a avut loc licitația pentru concesionarea suprafeței de 9.821 mp, câștigătoare fiind aceeași societate comercială. Față de cele prezentate, procurorul de caz concluzionează că persoana vătămată F.P.

– administrator al diferitelor societăți comerciale care au deținut succesiv Complexul P. – nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, revendicările sale întemeindu-se pe raporturile juridice care decurg din dreptul de proprietate dobândit asupra construcțiilor existente la momentul adjudecării licitației (25 iulie 1994 ). Referitor la primul punct, ca argument adus de petent în susținerea nelegalității soluției dispusă de procuror și anume acela că abuzurile săvârșite ar fi avut drept consecință vătămarea intereselor sale și prejudicierea sa, se arată că această susținere este nefondată și netemeinică, întrucât, în cauză nu poate fi vorba nici despre existența unui abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau prin îngrădirea unor drepturi, așa cum sunt reglementate aceste infracțiuni prin art. 246 și art. 247 C. pen., întrucât F.P.

nu ar fi fost niciodată proprietar al terenului situat în comuna Păulești, punctul Parc Pădure, nu a suferit nici un prejudiciu legat de drepturile privitoare la acest teren, drepturi care, neexistând nu se poate aprecia că au fost îngrădite. Cel de-al doilea punct invocat de petent pentru infirmarea soluției dispusă de procuror și solicitarea continuării cercetărilor de către Structura Centrală a Direcției Naționale Anticorupție, bazat pe faptul că procurorul de caz nu ar fi manifestat deontologie profesională și obiectivitate, nu poate fi primit câtă vreme soluția dispusă de procuror a avut în vedere verificări procedurale, iar concluziile reținute au avut la bază o corectă interpretare a materialului probator.

Celelalte susțineri ale petentului la adresa procurorului de caz reprezintă interpretări personale și aprecieri cu privire la o soluție argumentată în fapt și în drept. În măsura în care petentul consideră că procurorul de caz, cu intenție, a favorizat o anumită persoană cercetată în cauza instrumentată, are posibilitatea să se adreseze organelor abilitate și nu să se folosească de supoziții și presupuneri în argumentarea unor motive de nelegalitate ale unei soluții dispuse care, în mod evident, nu au legătură cu realitatea. Susținerea petentului cu privire la refuzul procurorului de a efectua confruntări este lipsită de temeinicie câtă vreme acest mijloc procedural este lăsat a fi apreciat la latitudinea procurorului într-un cadru procesual determinat și nu într-o fază preliminară a cercetărilor.

Pe de altă parte, petentul – pe toată perioada verificărilor – a avut posibilitatea, adusă la cunoștință de organul de cercetare penală, de a depune înscrisuri doveditoare în susținerea afirmațiilor sale, fapt ce s-a întâmplat la datele de 26 ianuarie 2009, 12 februarie 2009, 19 februarie 2009, 26 februarie 2009, 26 martie 2009, 13 aprilie 2009, 22 aprilie 2009 și 11 mai 2009. Petentului F.P. i s-a pus la dispoziție dosarul, pentru studiu, la data de 19 februarie 2009, dată la care a făcut și o completare a declarației sale din 22 septembrie 2008, solicitând ridicarea de documente și înscrisuri de la Primăria Păulești și O.C.P.I. Prahova, pentru „a le examina și compara cu cele obținute și deținute de mine”.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 14 din 19 iunie 1995 a Consiliului Local Păulești, aceasta se află depusă la dosar, în copie și atestă faptul că la acea dată s-a aprobat executarea de către F.C.P. – U.J.C.C. Prahova a lucrărilor de modernizare a Hanului Prahova și transformarea zonei într-un parc de distracții și agrement, astfel că și aceste susțineri ale petentului nu au suport în realitate. Referitor la probele susținute a nu fi fost avute în vedere de către procuror în dispunerea soluției atacate, s-au arătat următoarele: Prin rezoluția nr. 3077/II/2/2005 din 19 august 2005 prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva soluției dispusă în dosarul nr. 778/P/2002 al aceleiași unități de parchet formulată de petentul F.P.

În esență, petentul solicitase efectuarea de cercetări față de S.I. – primar al comunei Păulești la acel moment, întrucât nu respectă dispozițiile unei hotărâri judecătorești prin care i s-a recunoscut dreptul de folosință asupra unui teren considerat de petent ca abuziv înregistrat de unitatea administrativ – teritorială ca făcând parte din domeniul public. Motivația reținută de conducătorul unității de parchet este concludentă și urmează a fi avută în vedere și în prezentul act de dispoziție. Astfel, prin sentința penală nr. 26/1998 Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 5914/1997 a admis acțiunea reclamanților SC F.R.F. și SC P.P. SRL în contradictoriu cu Primăria Comunei Păulești și Consiliul Județean Prahova și i-a obligat pe aceștia din urmă să elibereze avizul de principiu și certificatul de urbanism pentru obiectivul „Modernizarea Complexului Turistic Păulești” etapele 1 și 2. În considerentele sentinței s-a reținut că SC F.R.F.

SRL deține în folosință suprafața de 29.700 mp, iar S.C. Păulești Hanul Prahova S.R.L. deține 2.600 mp în intravilanul comunei Păulești. Prin H.G. nr. 1359/2001 s-a dispus includerea în domeniul public a suprafeței de 32.300 mp teren, în care este inclusă și suprafața de teren deținută în folosință de cele două societăți”. Este evident că, prin trecerea terenului în domeniul public nu a fost exclus dreptul de folosință asupra sa, eliberarea însă a certificatului de urbanism și a avizelor de principiu fiind supusă nu unei decizii judecătorești, ci acelor condiții prevăzute de lege care trebuiau îndeplinite de beneficiar pentru emiterea acestor documente. Certificatul de urbanism emis în 1996 de către Președintele Consiliului Județean Prahova, invocat ca probă de petent, evidențiază regimul juridic al terenului în suprafață de 32.300 mp, ca fiind proprietate publică a statului, fiind transmis în folosință F.C.P., prin H.C.M.

nr. 1490 din 22 octombrie 1970. Înscrisul a fost eliberat pentru desființarea construcțiilor executate de SC P. SRL în Parcul Păulești fără obținerea prealabilă a autorizației de construire pe terenul altuia. Certificatul de urbanism menționat și autorizația de desființare nr. 2 din 15 martie 1996 au avut la bază dispozitivul sentinței civile nr. 3364 din 01 aprilie 1996, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Șerban Ion – în calitate de primar al comunei Păulești, SC P. SRL fiind obligată să desființeze, pe cheltuiala sa și fără nici o despăgubire, lucrările executate de aceasta fără autorizație pe terenul făcând parte din domeniul public al statului, identificat în hotărâre prin vecinătăți.

În atare condiții, procurorul a dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen. și art. 45 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitori, respectiv disjungerea cauzei și declinarea competenței de cercetare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru continuarea cercetărilor față de făptuitori sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., art. 218 C. pen., art. 219 C. pen., art. 220 C. pen., art. 249 C. pen., art. 250 C. pen., art. 264 C. pen., art. 288 C. pen., art. 290 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 321 C. pen. Prin rezoluția din 25 martie 2010 dată în dosarul nr. 57/II/2/2010 de procurorul șef serviciu din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești s –a dispus respingerea plângerilor formulate de petiționarul F.P., ca neîntemeiată.

Împotriva rezoluției procurorului, petiționarii F.P., SC T.C. SRL și SC M.C. SRL au formulat, conform art. 278 1 C. proc. pen., plângere la instanță, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând plângerile, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., constată că acestea sunt tardive pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței date de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În alin. (2) al aceluiași text, se arată că „în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile”. Din actele cauzei rezultă că persoana vătămată a formulat plângere la procurorul ierarhic superior la data de 18 februarie 2010 (fila 18 dosar urmărire penală) – termenul înăuntrul căruia trebuia soluționată plângerea expirând la 11 martie 2010 – acesta pronunțând rezoluția în data de 25 martie 2010, cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut în dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. În atare condiții, în speță, au devenit incidente prevederile art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., termenul de 20 de zile curgând de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. În cauză petiționarul a formulat plângere la instanță în data de 16 aprilie 2011 (fila 3 dosar nr. 384/42/2010 al Curții de Apel Ploiești), cu depășirea termenului legal, ceea ce atrage tardivitatea căii de atac. Termenele prevăzute de art. 278 alin. (3) și art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. sunt termene de decădere și nu de recomandare, depășirea lor fiind sancționată de lege. Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza I C. proc.

pen., va respinge plângerile formulate de petiționarii F.P., SC T.C. SRL și SC M.C. SRL împotriva ordonanței nr. 68/P/2008 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești, ca fiind tardivă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiționarii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca tardive, plângerile formulate de petiționarii F.P., SC T.C. SRL și SC M.C. SRL împotriva ordonanței nr. 68/P/2008 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești. Obligă petiționarii F.P., SC T.C. SRL și SC M.C. SRL la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2011.