ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 243/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Analizând recursul, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 29 ianuarie 2018, reclamanții A. și S.C. B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Comunei Păulești, prin primar, Consiliul Local Păulești, Consiliul Județean Prahova, Prefectura Prahova, Ministerul Afacerilor Interne, Guvernul României, C., Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, Poliția Rurală Prahova, Poliția Comunei Păulești, OCPI Prahova, Poliția Locală a Primăriei Păulești, solicitând obligarea pârâților la restituirea imobilului Hanul Prahova din Păulești, în suprafață de 32.300 mp și construcțiile edificate pe acesta și să se constate că începând cu anul 1970 terenul nu mai este domeniul public al statului.

Prin sentința civilă nr. 8896 din 28 noiembrie 2018, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentința nr. 1543 din 21 iunie 2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâții Primăria Comunei Păulești, prin Primarul Comunei Păulești și Consiliul Local al Comunei Păulești, prin primar, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâții Guvernul României, Primăria Comunei Păulești, prin Primarul Comunei Păulești și Consiliul Local al Comunei Păulești, prin primar, a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților Primăria Comunei Păulești, prin primarul Comunei Păulești și Consiliul Local al Comunei Păulești, prin primar, Instituția Prefectului Prahova, invocate de aceștia prin întâmpinare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Comunei Păulești, prin primarul Comunei Păulești și Consiliul Local al Comunei Păulești,prin primar, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, Poliția Rurală Prahova și Poliția comunei Păulești, C. și Guvernul României, invocată de aceștia prin întâmpinare. A respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cererea pârâtei C. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 3155 din 16 decembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanții A., prin mandatar D. și S.C. B. S.R.L., prin reprezentant împuternicit D., împotriva sentinței tribunalului, a anulat în parte hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare același tribunal pentru a analiza cererea formulată de reclamanți împotriva pârâților Prefectura Prahova și Consiliul Județean Prahova.

Restul dispozițiilor sentinței apelate au fost menținute.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, reclamanții A. și S.C. B. S.R.L., prin reprezentant legal E., au declarat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 2 martie 2020 și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 2

Prin rezoluția din data de 4 martie 2020, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenții-reclamanți A. și S.C. B. S.R.L. datorează pentru soluționarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.505,25 RON (100 RON pentru invocarea motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 7 C. proc. civ. și 6.405,25 RON, pentru invocarea celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Totodată, având în vedere că cerere de recurs este însoțită de dovada achitării unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, s-a dispus comunicarea către recurenții-reclamanți a obligației de a face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.485,25 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a constatat că recurenții-reclamanți nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu și-au îndeplinit obligația de a face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.485,25 RON, împrejurare față de care este incidentă excepția netimbrării recursului (taxa de timbru achitată fiind într-un cuantum insuficient - 20 RON).

Raportul a fost comunicat recurenților-reclamanți la data de 6 noiembrie 2020, conform proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar.

După finalizarea procedurii de comunicare, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a acordat termen în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului, la data de 9 februarie 2018, în camera de consiliu.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013,"Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ sus-menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Art. 86 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 4 martie 2020, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenții-reclamanți A. și S.C. B. S.R.L. datorează pentru soluționarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.505,25 RON (100 RON pentru invocarea motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 7 C. proc. civ. și 6.405,25 RON, pentru invocarea celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Totodată, având în vedere că cerere de recurs este însoțită de dovada achitării unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, s-a dispus comunicarea către recurenții-reclamanți a obligației de a face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.485,25 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

Prin adresa comunicată la 6 martie 2020, a fost adusă la cunoștința recurenților obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.485,25 RON, precum și faptul că au posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Deși legal înștiințați, recurentții nu au depus la dosar dovada îndeplinirii integrale a obligației legale privind taxa judiciară de timbru, achitând doar suma de 20 RON, astfel cum reiese din chitanța seria x/2019, nr. 96315 din 18 aprilie 2019 care se regăsește la fila x și nu au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, deși instanța le a comunicat că au această posibilitate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constată că cererea de recurs formulată de recurenții-reclamanți nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care va anula, ca insuficient netimbrat, recursul declarat în cauză.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenții-reclamanții A. și S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 3.332 RON către intimații-pârâți Primăria comunei Păulești, prin primar și Consiliul Local Păulești, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor atașate la dosarul de recurs .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanții A. și S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3155 din 16 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Obligă pe recurenții-reclamanții A. și S.C. B. S.R.L. la 3.332 RON către intimații pârâți Primăria comunei Păulești, prin primar și Consiliul Local Păulești, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2021.