ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2258/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov reclamanta K.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Brașov, anularea hotărârii din 28 septembrie 2006, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 ianuarie 1943 - 20 aprilie 1945. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că provine dintr-o familie de evrei și că în perioada 2 ianuarie 1943 - 20 aprilie 1945 a fost nevoită să se refugieze datorită persecuțiilor etnice. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale martorilor T.A.

și F.I. La dosar au fost depuse hotărârile nr. MM/2005 și NN/2005 ale C.J.P. Cluj, de admitere a cererilor formulate în baza Legii nr. 189/2000, ale celor doi martori. Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pe excepție invocând excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității formulării acțiunii, sens în care a depus și copie de pe hotărârea nr. 43/F/2007 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 353/64/2007, precum și înscrisurile de la dosar, acte depuse în sprijinul respingerii acțiunii fie pe excepție, fie pe fond ca neîntemeiată și nelegală, susținând că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Prin sentința civilă nr. 28/F/CA din 11 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta K.R., decedată și continuată de moștenitorii acesteia K.I.

(soț), K.I.Jr. (fiu), K.E. (fiu) și G.A.H. (născută K.-fiică), a anulat hotărârea din 28 septembrie 2006 emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată, pentru perioada 2 ianuarie 1943 - 6 martie 1945 și totodată, să-i acorde drepturile bănești cuvenite începând cu data de 1 aprilie 2006 și până la data decesului reclamantei 25 aprilie 2007. Pentru a adopta această soluție instanța de fond a reținut că de fapt reclamanta a primit sub semnătură proprie hotărârea la data de 19 februarie 2007, nr. 353/2007 Curtea de Apel Brașov atașat și nu la data de 23 octombrie 2006, deoarece pe înscris - confirmarea de primire - la destinatar nu apare semnătura reclamantei, care este cu totul alta pe acțiune.

Ca atare excepția de tardivitate a acțiunii din dosarul atașat 353/2007 a fost greșit soluționată de instanța de fond prin sentința civilă nr. 43/F/2007 și sentința respectivă fiind dată pe excepție nu poate constitui soluție de fond astfel încât nu există autoritate de lucru judecat în cauză motiv pentru care se va respinge excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată și nelegală. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, C.J.P. Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. În motivele de recurs se susține că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Brașov este dată cu încălcarea prevederilor legale deoarece din coroborarea întregului material probator nu rezultă ca reclamanta K.R.

a fost persecutată pe motive etnice de regimurile instaurate în România. În speță nu s-a dovedit cu nici un act oficial că autoritățile Statului Român sau celui maghiar ar fi emis dispoziții de strămutare a cetățenilor de naționalitate maghiară. Instanța a apreciat că reclamanta a făcut dovada cu martori că a fost persecutată etnic, fiind nevoită să-și părăsească localitatea de domiciliu, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat pe un alt teritoriu neocupat. Această susținere nu poate fi primită deoarece în speță nu s-au administrat probe din care să rezulte persecuția etnică. Declarațiile martorilor autentificate la notariat nu relevă vreo persecuție pe motive etnice. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Intimații-reclamanți, pentru antecesorul lor, au dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a celei cu martori. În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași situație cu reclamanta.

Or, în cauză au fost depuse hotărârile nr. MM/2005 și NN/2005 din care rezultă că cei doi martori sunt beneficiari al Legii nr. 189/2000. Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege. Situația creată pentru reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice. Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta împreună cu mama sa a fost nevoită să se refugieze, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Brașov împotriva sentinței civile nr. 28/F/CA/2008 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.