ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3372/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 2477/30/2010 reclamanta B.I. a solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit prin deportarea sa împreună cu familia, tatăl N.S., mama N.M. și sora N.J. în anul 1950. În motivarea acțiunii a arătat că în anul 1950, reclamanta și familia sa au fost luate din domiciliul situat în localitatea B.M., județul Timiș și deportate în localitatea D., unde au fost nevoite să locuiască în condiții precare timp de 6 ani. Prin sentința civilă nr. 1721/PI din 25 iunie 2010, Tribunalul Timiș a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut în esență că potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, competența de soluționare aparține Tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. În speță, persoana interesată, respectiv reclamanta domiciliază în Australia, potrivit mențiunii din cererea de chemare în judecată. Conform dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 105/1992 „cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de competență materială, la Judecătoria sectorului 1 al Municipiului București sau la Tribunalul Municipiului București”.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 1677 din 03 noiembrie 2010 a admis excepția de necompetență și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că acestei instanțe îi revine competența teritorială exclusivă conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009. Conform art. 21 C. proc. civ. a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, pentru considerentele ce succed: Conform mențiunilor din cererea reclamantei adresată instanței rezultă că aceasta are domiciliul stabil în Australia.

Reclamanta prin aceeași cerere și-a precizat domiciliul ales în Timișoara, B-dul R. Față de dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, competența de soluționare a acestor cauze aparține Tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. În speță, reclamanta își are domiciliul în Australia, dar prin cererea de chemare în judecată a pârâtului și-a ales domiciliul în Timișoara, B-dul R., județul Timiș, situație în care, sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (4) din lege, care prevăd o competență teritorială exclusivă, aceea a Tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.

În raport de cele arătate, constatând că între Tribunalul Timiș și Tribunalul Municipiului București s-a ivit un conflict negativ de competență, această instanță va stabili în favoarea Tribunalului Timiș competența soluționării acțiunii formulată de reclamanta B.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2011.