ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamanta S.A.

a chemat în judecata pârâtul Ministerul Justiției solicitând anularea actului administrativ intitulat „adeverință” emis la 06 iunie 2006 de Direcția de Resurse Umane și Relații cu Consiliul Superior al Magistraturii, precum și emiterea unui act administrativ (ordin) în care să se menționeze întreaga perioadă în care și-a desfășurat activitatea ca asistent judiciar (începând cu data de 16 octombrie 2000 și până în luna decembrie 2005). În motivarea acțiunii a arătat că, în temeiul Ordinului nr. 2570/C din 09 octombrie 2000 emis de Ministerul Justiției, a fost numită în funcția de asistent judiciar la Tribunalul București, începând cu data de 16 octombrie 2000. S-a susținut că în adeverința atacată se menționează că a funcționat ca asistent judiciar în perioada 16 octombrie 2000-16 octombrie 2004, deși reclamanta și-a desfășurat activitatea și după acest moment, iar pârâtul nu a întreprins niciun demers pentru a-i înceta activitatea la instanța de judecată.

Ministerul Justiției a formulat întâmpinare în care a invocat autoritatea de lucru judecat, întrucât reclamanta a mai formulat o acțiune prin care a solicitat emiterea unui ordin care să menționeze durata mandatului său, respectiv recunoașterea unui mandat de 5 ani, iar Curtea de Apel București s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 1578 din 04 octombrie 2005 în Dosarul nr. 1238/2005 în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată. Pe fondul cererii de chemare în judecată pârâtul a precizat că mandatul asistenților judiciari numiți în funcție anterior intrării în vigoare a Legii nr. 304/2004 este de 4 ani și încetează de drept la expirarea acestui termen.

Se susține că reclamanta putea să exercite funcția de asistent judiciar pentru perioada mandatului pentru care a fost numită și care a încetat de drept la împlinirea celor 4 ani, respectiv la data de 16 octombrie 2004. Prin sentința civilă nr. 1319 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea privind anularea adresei invocate ca nefondată și a fost constatată autoritatea de lucru judecat pentru menționarea perioadei cât a funcționat ca asistent judiciar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere faptul că adresa emisă de pârât este corectă, întrucât menționează perioada legală a mandatului său, iar cu privire la menționarea întregii perioade în care și-a desfășurat activitatea ca asistent judiciar (începând cu data de 16 octombrie 2000 și până în luna decembrie 2005) a constatat că este autoritate de lucru judecat întrucât scopul final urmărit de reclamantă este același în cele două acțiuni formulate la instanță, din care una este intrată în puterea de lucru judecat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta S.A., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

A învederat reclamanta-recurentă, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. pentru incidența puterii de lucru judecat, respectiv nu există identitate de obiect și cauza între litigiul ce a format obiectul Dosarului nr. 1238/2005 al Curții de Apel București finalizat prin sentința nr. 1578 din 04 octombrie 2005 și cauza ce face obiectul prezentului dosar. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 și art. 312 alin. (13) C. proc. civ. Recursul este fondat. Prin sentința civilă nr. 1578 din 04 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă urmare respingerii recursului prin decizia nr. 1838 din 29 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de reclamanta S.A.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, având ca obiect obligarea pârâtului să emită un ordin în care să se menționeze durata mandatului său, ca urmare a apariției Legii nr. 304/2004. A susținut reclamanta S.A., prin motivele acțiunii soluționate prin sentința civilă nr. 1578 din 04 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, că prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară durata mandatului său de asistent judiciar, de 4 ani, începută la data de 16 octombrie 2000, a fost prelungită de drept cu încă 5 ani, potrivit prevederilor coroborate ale art. 100 și 105 din Legea nr. 304/2004 din care rezultă că magistrații consultanți aflați în funcție la data intrării în vigoare a Legii nr. 304/2004 sunt numiți de drept în funcția de asistent judiciar, cu un mandat de 5 ani.

Reclamanta a solicitat, în acest litigiu, în subsidiar, ca în condițiile în care instanța nu achiesează la această interpretare juridică să aprecieze că durata mandatului sau este de 5 ani, până la data de 16 octombrie 2005. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a precizat, în considerentele sentinței civile nr. 1578 din 04 octombrie 2005, că norma tranzitorie cuprinsă în art. 105 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevede că magistrații consultanți în funcție „își continuă activitatea sub denumirea de asistenți judiciari”, nu poate fi interpretată decât în sensul continuării mandatului în exercitarea căruia se aflau la data intrării în vigoare a legii, până la împlinirea duratei de 4 ani pentru care au fost numiți în condițiile prevăzute de legea în vigoare la data numirii.

De asemenea, a învederat instanța de fond că durata mandatului asistenților judiciari este cea prevăzută de lege și nu se stabilește printr-un ordin al ministrului justiției, astfel încât nu se poate reține un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri in sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 52 din Constituția României. Prin acțiunea ce face obiectul Dosarului nr. 10221/2/2006 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, soluționată prin sentința civilă atacată cu recurs în prezenta cauză, reclamanta S.A.

a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, anularea actului administrativ intitulat „adeverință” emis la data de 06 iunie 2006 de Direcția de Resurse Umane și Relații cu Consiliul Superior al Magistraturii – prin care s-a adeverit că reclamanta a funcționat ca asistent judiciar la Tribunalul București în perioada 16 octombrie 2000-16 octombrie 2004, precum și obligarea pârâtului la emiterea unui ordin în care să se menționeze că și-a desfășurat activitatea în funcția de asistent judiciar începând cu data de 16 octombrie 2000 și până în luna decembrie 2005. S-a arătat prin motivele acțiunii, că deși în actul administrativ intitulat „adeverință” se menționează că a funcționat ca asistent judiciar la Tribunalul București, secția a VIII-a, în perioada 16 octombrie 2000-16 octombrie 2004, în realitate și-a desfășurat activitatea în cadrul acestei instanțe și după expirarea perioadei menționate până în luna decembrie 2005, așa cum s-a probat cu înscrisurile depuse la dosar, fără ca pârâtul să fi întreprins vreun demers în vederea încetării activitații la instanța de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Instanța de fond a reținut în mod eronat existența puterii lucrului judecat cât privește capătul de cerere din acțiune prin care s-a solicitat obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui act administrativ (ordin) în care să se precizeze că și-a desfășurat activitatea în funcția de asistent judiciar începând cu data de 16 octombrie 2000 și până în luna decembrie 2005, în raport de sentința civilă nr. 1578 din 04 octombrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 1238/2005 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că există identitate de obiect, în contextul în care reclamanta a solicitat prin ambele cereri de chemare în judecată obligarea pârâtului la emiterea unui ordin referitor la durata mandatului său de asistent judiciar ca urmare a apariției Legii nr. 304/2004, precum și identitate de cauză, atâta vreme cât fundamentul juridic al celor două acțiuni este identic.

În speță, este îndeplinită numai condiția identității de părți nu și condiția identității de obiect și cauză, întrucât prin a doua acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Ministerului Justiției la emiterea unui act administrativ prin care sa se statueze asupra perioadei de timp în care, în mod real, în fapt, reclamanta a exercitat efectiv funcția de asistent judiciar la Tribunalul București, secția a VIII-a.

Cu alte cuvinte, în cauza de față, reclamanta nu a reiterat pretențiile din acțiunea soluționată prin sentința civilă nr. 1578 din 04 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și nu a urmărit același scop, respectiv o nouă statuare asupra chestiunii de drept privitoare la durata legală a mandatului sau de asistent judiciar, prin interpretarea normei tranzitorii cuprinse în art. 105 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ci a solicitat, practic, obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să se stabilească, în raport de situația de fapt pretins probată în cauză cu înscrisuri, că a desfășurat efectiv activitate de asistent judiciar și după data de 16 octombrie 2004 până în luna decembrie 2005. În aceste condiții, reținând că în mod greșit instanța de fond a soluționat capătul de cerere din acțiunea recurentei prin care s-a solicitat obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui act administrativ (ordin) prin care să se menționeze că perioada în care reclamanta a desfășurat activitatea de asistent judiciar la Tribunalul București este cuprinsă în perioada 16 octombrie 2000-decembrie 2005 prin admiterea excepției puterii lucrului judecat, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

admiterea recursului declarat de S.A. împotriva sentinței civile nr. 1319 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, pentru soluționarea fondului pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva sentinței civile nr. 1319 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2008.