ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6389/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 862A din 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-reclamanți M.N. și N.M., și de apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 375 din 04 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect s-a reținut de către Tribunal, că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, față de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin dispoziții legale speciale s-a derogat de la dreptul comun în materia garanției pentru evicțiune, consacrată de art. 1337 C. civ. Nu are, astfel, relevanță faptul că pârâta-apelantă nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare, față de dispozițiile legale speciale, consecința fiind că plata prețului se suportă exclusiv de către Ministerul Finanțelor Publice, cu excluderea participării la plata acestor despăgubiri a Municipiului București, prin Primarul General. Conform art. 50 1 din Legea nr. 10/2001, pentru a se putea acorda despăgubiri la valoarea de piață este necesară îndeplinirea cumulativă atât a condiției ca aceste contracte să fi fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cât și ca acestea să fi fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

În ceea ce privește prima condiție, aceasta nu este îndeplinită, deoarece din sentința nr. 6263/2003 a Judecătoriei Sectorului 2 București, reiese reaua-credință a actualilor reclamanți, în acel dosar pârâți, reținută cu putere de lucru judecat. Astfel, din considerentele acestei sentințe, reiese că imobilul în cauză a fost înstrăinat cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, în condițiile în care reclamanta formulase cerere de restituire, neputându-se reține buna-credință a pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat, având ca obiect apartamentul din sector 2, București, constatându-se că cererea de cumpărare a imobilului a fost formulată înainte de expirarea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995.

Aceste aspecte, reținute cu putere de lucru judecat, nu mai pot fi repuse în discuție. 2. Recursurile 2.1. Motive Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți. Criticile formulate de către reclamanți vizează următoarele aspecte: Instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv sentința nr. 6263/2003 prin care contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților a fost anulat. Acest act a fost interpretat în mod greșit, superficial, iar față de motivația contradictorie a dovedirii relei-credințe care se susține că reclamanții au avut-o la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, judecătorul fondului trebuia să administreze toate probele necesare pentru lămurirea cauzei și pentru aflarea adevărului.

În mod greșit s-a considerat că reclamanților le sunt aplicabile dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Pentru aceasta, instanța s-a prevalat de conținutul hotărârii prin care contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților a fost desființat. Autorii reclamanților au respectat toate prevederile Legii nr. 112/1995. Ministerul Finanțelor Publice a criticat decizia pentru următoarele motive: În mod greșit a apreciat instanța de apel că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză. Nefiind parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre reclamante și Primăria municipiului București nu are obligația de restituire a prestațiilor efectuate în baza contractului de vânzare-cumpărare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1337 C. civ., s-ar fi putut pune în discuție problema răspunderii vânzătorului pentru evicțiune totală sau parțială prin fapta unui terț. Tulburarea de drept suferită de reclamante este de natură să angajeze răspunderea contractuală pentru evicțiune a vânzătorului. Dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în cauză pentru a justifica faptul că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală. 2.2 Analiza recursurilor Recursurile nu sunt întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente: Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Textul se referă la actul juridic ce exprimă manifestarea de voință a părților, iar nu la un act de procedură al instanței. Pentru incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. trebuie să se invoce faptul că, procedând la interpretarea clauzelor îndoielnice ale actului juridic, susceptibile de mai multe înțelesuri, judecătorul a nesocotit regulile de interpretare înscrise în C. civ., astfel încât s-a ajuns la schimbarea naturii juridice a actului. Pe de altă parte, reclamanții au susținut, drept argument al temeiniciei acestui motiv de recurs, faptul că instanțele de fond nu au administrat probe suplimentare pentru a se dovedi că cele reținute în sentința prin care a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul lor, sunt eronate.

Acest aspect nu fundamentează însă nelegalitatea hotărârii recurate, faptul că instanțele de fond nu ar fî administrat anumite dovezi fiind o chestiune care ține, eventual, de netemeinicia hotărârii. Instanța de apel și-a întemeiat soluția pe efectul negativ, față de reclamanți, al autorității de lucru judecat a hotărârii prin care contractul de vânzare-cumpărare încheiat în sistemul Legii nr. 112/1995 a fost anulat. În aceste condiții, s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul că restituirea prețului actualizat plătit de către chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.

Față de cele ce preced, criticile formulate de reclamanți nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul acestora a fost respins ca nefondat. Nu este întemeiat nici recursul Ministerului Finanțelor Publice care invocă faptul că, în aplicarea dispozițiilor art. 1337 C. civ., nu are calitate procesuală pasivă. În speță, așa cum a reținut în mod corect și instanța de apel, prin hotărâre irevocabilă s-a reținut că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare al autorilor reclamanților au fost eludate dispozițiile Legii nr. 112/1995, care nu permiteau înstrăinarea imobilelor preluate fără titlu. Față de prevederile art. 20 alin. (2 1 ) din Legea nr. 10/2001, în concepția legiuitorului „desființarea” contractelor de vânzare-cumpărare încheiate potrivit Legii nr. 112/1995 se poate produce fie urmare a unei acțiuni în anulare, ca în speță, fie urmare a unei acțiuni în revendicare.

Pe cale de consecință, calitate procesuală pasivă pentru restituirea prețului plătit de către chiriașii cumpărători are Ministerul Finanțelor Publice, iar nu primăria care a fost, prin mandatarul său, parte în contractul de vânzare-cumpărare. Se poate spune, așadar, că dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 particularizează instituția răspunderii pentru evictiune în domeniul imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989 și înstrăinate de stat unor chiriași în baza Legii nr. 112/1995. Drept urmare, instanțele de fond au făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 50 din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții M.N. și N.M. și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. București împotriva deciziei civile nr. 862A din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012 .