Decizia nr. 18/2012 — ÎCCJ, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii · Dosar nr. 13/2012

Problema de drept ce a generat practica neunitară Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a arătat că în practica judiciară națională nu există un punct de vedere unitar vizând încadrarea juridică a faptei de punere în circulație sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în ipoteza în care autorizația de circulație provizorie și-a încetat valabilitatea și având aplicate plăcuțe cu numărul provizoriu de circulație expirat.

Examenul jurisprudențial Prin recursul în interesul legii se arată că, în urma verificării jurisprudenței la nivel național, a fost relevată o practică neunitară, în sensul că au fost evidențiate două orientări în problema vizând încadrarea juridică a faptei de punere în circulație sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în ipoteza în care autorizația de circulație provizorie și-a încetat valabilitatea și având aplicate plăcuțe cu numărul provizoriu de circulație expirat.

Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești 3.1. Într-o primă orientare a practicii, unele instanțe au apreciat că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat, având aplicate plăcuțe cu numere provizorii de circulație a căror valabilitate era expirată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflate în concurs ideal. S-a susținut că un număr provizoriu de circulație expirat este de natură să inducă în eroare organele de poliție aflate în exercițiul supravegherii traficului rutier, care nu vor opri spre verificare un autoturism neînmatriculat ce are montate plăcuțe cu numărul de înmatriculare expirat, spre deosebire de situația acelor autoturisme neînmatriculate în circulație care nu au montate în continuare numere de înmatriculare provizorii expirate. În acest sens s-a mai argumentat că numărul de înmatriculare (permanent ori provizoriu) este un element de identificare a participanților la trafic, necesar pentru depistarea autorilor unor infracțiuni sau abateri rutiere, astfel încât lipsa lui sau lipsa corespondenței lui cu realitatea împiedică aplicarea corectă și promptă a legii; deși există o singură acțiune - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul - în raport cu împrejurările concrete în care s-a săvârșit (autovehicul neînmatriculat și cu numere provizorii expirate), sunt întrunite elementele constitutive a două infracțiuni, în concurs ideal. 3.2. Într-o a doua orientare a practicii, în aceeași ipoteză - conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, având aplicate plăcuțe cu numere provizorii de circulație expirate - alte instanțe au reținut numai infracțiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că infracțiunea prevăzută de art. 85 alin. (2) vizează o altă situație premisă decât expirarea termenului de valabilitate a numerelor provizorii, și anume aplicarea unui număr imaginar sau a altui număr decât cel atribuit unui autovehicul înmatriculat. S-a susținut că ipoteza în care autorizația de circulație provizorie și-a încetat valabilitatea nu reprezintă o falsificare a numărului de înmatriculare, întrucât acest fapt presupune o operațiune fizică, mecanică, de modificare sau de confecționare a unor elemente care să creeze aparența unor numere de înmatriculare valabile.

Opinia procurorului general Soluția propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în sensul orientării jurisprudențiale potrivit căreia punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în ipoteza în care autorizația de circulație și-a încetat valabilitatea și având aplicate plăcuțe cu numărul provizoriu expirat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în concurs ideal. În susținerea punctului de vedere exprimat s-a apreciat, din interpretarea dispozițiilor legale referitoare la înmatricularea și înregistrarea vehiculelor, că un autovehicul se consideră neînmatriculat atunci când nu a fost luat în evidență de către organul competent și nu s-a eliberat certificat de înmatriculare, că nu sunt socotite neînmatriculate autovehiculele pentru care s-au eliberat autorizații de circulație provizorii, în condițiile art. 13 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 23 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările ulterioare. S-a apreciat că numărul de înmatriculare este expresia stării de înmatriculare a autovehiculului la care se referă și, atunci când numărul aplicat pe un autovehicul nu are corespondent într-o înscriere reală în evidențele autorității competente să opereze înmatricularea, este considerat fals. S-a mai apreciat că esențial sub aspectul existenței infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare este faptul că numărul aplicat pe autovehicul nu are corespondent într-o înscriere actuală în evidențele autorității competente să efectueze înmatricularea, fiind deci contrar realității și apt să inducă în eroare. S-a reținut, de asemenea, că, potrivit dispozițiilor referitoare la înmatricularea și radierea autovehiculelor din evidența circulației, numărul de înmatriculare poate fi folosit în mod legal numai câtă vreme starea de înmatriculare subzistă. Numărul provizoriu de circulație semnifică luarea în evidență a autovehiculului de către autoritatea competentă, reprezentând deci expresia stării de înmatriculare, și, prin urmare, folosirea lui după expirarea valabilității este contrară realității și aptă să inducă în eroare, transformându-l într-un număr fals de înmatriculare, în sensul art. 85 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, s-a concluzionat că activitatea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în situația în care autorizația de circulație și-a încetat valabilitatea și având plăcuțe cu numărul provizoriu expirat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în concurs ideal.

Raportul asupra recursului în interesul legii Proiectul de soluție propus prin raportul întocmit în cauză a vizat prima soluție identificată de examenul jurisprudențial, în sensul că punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în ipoteza în care autorizația provizorie de circulație și-a încetat valabilitatea și având aplicate plăcuțe cu numărul provizoriu de circulație expirat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în concurs ideal. S-a argumentat că numărul de înmatriculare este expresia înmatriculării autovehiculului la care se referă, astfel că, atunci când numărul aplicat pe un autovehicul nu are corespondent într-o înscriere reală în evidențele organelor competente să opereze înmatricularea, acesta este considerat fals. În literatura de specialitate s-a susținut că de esența infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare este faptul că "numărul aplicat pe autovehicul nu are corespondent într-o înscriere actuală în evidențele autorității competente să efectueze înmatricularea". În aceste condiții, numărul astfel aplicat fiind contrar realității, este apt să inducă în eroare. Așadar, opinia unanimă conturată în doctrină este aceea că numărul obținut legal, cu ocazia unei înmatriculări precedente, dar radiat la data punerii în circulație sau conducerii pe drumurile publice, are toate caracterele unui număr fals de înmatriculare. Dispozițiile referitoare la înmatricularea și radierea autovehiculelor din circulație prevăd că numărul de înmatriculare poate fi folosit, în mod legal, cât timp subzistă starea de înmatriculare. Odată cu radierea autovehiculului din evidența organului la care a fost înmatriculat, numărul de înmatriculare își pierde semnificația, adică încetează să mai fie expresia stării de înmatriculare și devine astfel un număr de înmatriculare fals. Prin similitudine toate aceste argumente susțin și ipoteza numărului provizoriu expirat. În considerarea acelorași argumente se poate afirma că numărul provizoriu de circulație reprezintă expresia stării de înmatriculare. Folosirea lui în aceste condiții, deci după expirarea valabilității, este contrară realității și aptă să inducă în eroare, transformându-l într-un număr fals, în sensul art. 85 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte Înalta Curte apreciază că fapta constând în punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuțe cu numărul provizoriu de circulație expirat și în condițiile în care autorizația de circulație provizorie și-a încetat valabilitatea întrunește numai elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 85 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la necesitatea incriminării și la conținutul infracțiunilor reglementate în art. 85 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se impun următoarele precizări: Obligația de înmatriculare a vehiculelor este prevăzută în art. 12 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să fie înmatriculat ori înregistrat, după caz, și să poarte plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau înregistrare. Totodată, potrivit art. 13 alin. (3) din actul normativ menționat, "până la înmatriculare, vehiculele prevăzute la alin. (1) pot circula cu numere provizorii, pe baza unei autorizații speciale eliberate de autoritatea competentă". Legiuitorul a incriminat în art. 85 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, - punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, iar în art. 85 alin. (2) din același act normativ - punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare. Elementul material al fiecăreia dintre aceste infracțiuni constă în două acțiuni alternative, cărora li se asociază însă câte o cerință esențială specifică. Astfel, ambele infracțiuni prevăzute de art. 85 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se comit fie prin punerea în circulație, fie prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul. Deosebirea constă în aceea că pentru existența infracțiunii prevăzute la art. 85 alin. (1) este necesar ca autovehiculul să fie neînmatriculat, iar pentru existența infracțiunii de la art. 85 alin. (2) trebuie ca autovehiculul să aibă un număr fals de înmatriculare, aceasta indiferent dacă autovehiculul respectiv este sau nu înmatriculat. Din interpretarea dispozițiilor legale referitoare la înmatricularea și înregistrarea vehiculelor, un autovehicul se consideră neînmatriculat atunci când nu a fost luat în evidență de către organul competent - pe baza verificării actului de proprietate și a stării tehnice - și nu s-a eliberat un certificat de înmatriculare. Nu sunt socotite neînmatriculate autovehiculele pentru care s-au eliberat autorizații de circulație provizorii, în condițiile art. 13 alin. (3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 23 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările ulterioare. Dificultatea stabilirii încadrării juridice a faptei de punere în circulație sau conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuțe cu numărul provizoriu de circulație expirat este generată însă de împrejurarea că legislația rutieră nu definește înțelesul noțiunii de "număr fals de înmatriculare", opiniile exprimate de jurisprudență fiind consecința interpretării în mod diferit a acestei sintagme. Astfel, referitor la sensul exact și limitele firești ale expresiei menționate, s-a pus problema dacă această noțiune vizează doar numărul plăsmuit sau alterat ori cel care corespunde altui autoturism decât cel pe care este montat sau dacă numărul fals de înmatriculare poate fi considerat și numărul provizoriu emis în baza unei autorizații speciale care, la data punerii în circulație sau a conducerii pe drumurile publice, nu mai avea valabilitate. Într-o opinie s-a susținut că numărul fals de înmatriculare este cel care nu are o corespondență reală în evidențele autorității competente (intră în această categorie numerele contrafăcute, alterate, cele care aparțin altor autoturisme sau pentru care autorizația provizorie de circulație a expirat). Într-o a doua opinie s-a susținut că numărul provizoriu pentru care a expirat autorizația de circulație nu poate fi considerat falsificat, întrucât nu este contrafăcut sau alterat și, deși este expirat, nu se poate susține că el nu are o corespondență în realitate, pentru că apare în evidențele autorităților competente, permițând identificarea autoturismului, astfel încât, într-o asemenea situație, nu se poate reține decât infracțiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv punerea în circulație a autoturismului sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat. Pe de altă parte, legiuitorul a înțeles să facă o distincție netă între categoriile de numere pe care le poate avea un autovehicul și că nu toate aceste numere sunt de înmatriculare sau de înregistrare pentru a atrage incidența art. 85 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit art. 23 și art. 25 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările ulterioare, există următoarele categorii de numere: - număr de înmatriculare - compus din indicativul județului sau al municipiului București, numărul de ordine, format din cifre arabe, și o combinație de trei litere cu caractere latine majuscule; - număr de înmatriculare temporară - pentru care la indicativul județului sau al municipiului București și numărul de ordine se adaugă luna și anul în care expiră valabilitatea înmatriculării; - număr de înmatriculare pentru probe - compus din indicativul județului sau al municipiului București, numărul de ordine și înscrisul "PROBE"; - număr de înregistrare - ce se atribuie doar vehiculelor înregistrate la consiliile locale și care se compune din denumirea localității și denumirea abreviată a județului, scrisă cu caractere latine majuscule, precum și dintr-un număr de ordine, format din cifre arabe; - număr de autorizare provizorie a circulației - compus din indicativul județului sau al municipiului București și numărul de ordine. Potrivit dispozițiilor sus-enunțate, rezultă că în materia circulației vehiculelor pe drumurile publice există trei tipuri de numere de înmatriculare, un număr de înregistrare și un număr de autorizare provizorie a circulației. Legiuitorul a înțeles să incrimineze prin dispozițiile art. 85 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, doar cazurile în care vehiculul are număr fals de înmatriculare sau înregistrare, iar nu și cazul în care acest număr este cel atribuit prin autorizarea provizorie de circulație (ipoteza supusă dezlegării problemei de drept prin recursul în interesul legii). În acest sens, dispozițiile art. 85 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vizează acele situații în care s-a intervenit în vreun fel asupra numărului de înmatriculare al unui autoturism înmatriculat în realitate, fie prin confecționarea unui număr sau imitarea unui număr autentic, fie prin modificarea aspectului sau mențiunilor unui asemenea număr, creându-se astfel o aparență necorespunzătoare adevărului, precum și situația în care autoturismul este sau nu înmatriculat, dar poartă plăcuța de înmatriculare a altui vehicul. Or, un număr de înmatriculare provizoriu expirat nu poate fi asimilat, prin analogie, cu un număr fals de înmatriculare, în condițiile în care nu a existat o falsificare cu intenție a acestuia, în sensul celor arătate anterior. Împrejurarea că dreptul de circulație al autoturismului se limita doar la o anumită perioadă de timp, după care fie nu au mai fost întreprinse, fie nu au mai fost definitivate demersurile necesare înmatriculării respectivului autoturism, nu echivalează cu falsificarea numărului provizoriu de înmatriculare, numărul menționat în acea autorizație nu se transformă într-unul fals, ci autoturismul în cauză devine unul neînmatriculat. Pe de altă parte, prin incriminarea prevăzută de art. 85 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a avut în vedere posibilitatea făptuitorului de a se sustrage urmăririi în cazul săvârșirii unei infracțiuni datorită imposibilității de identificare a autoturismului. Or, folosind numărul corespunzător înmatriculării provizorii, autoturismul poate fi identificat, întrucât numărul respectiv nu se mai atribuie altui autoturism. În acest fel, identificarea autoturismului se face în aceleași condiții ca și în cazul înmatriculării definitive. O situație similară se regăsește și în privința reglementării actelor de identitate ale cetățenilor români. Și în cazul acestor acte de identitate, depășirea termenului de valabilitate și utilizarea acelui act nu conduce la constatarea faptului că actul este falsificat, ci atrage doar o răspundere contravențională. Dacă s-ar îmbrățișa punctul de vedere contrar, ar însemna că simpla depășire a termenului de valabilitate a cărților de identitate și prezentarea acestor cărți de identitate a căror valabilitate a expirat, de către titularii lor, organelor în drept ar constitui infracțiunea de fals privind identitatea. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 414 4 și 414 5 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/2010,