ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3581/2009

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 742 din 3 martie 2009, pronunțată în Dosar nr. 4302/2/2008 al Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul H.G.C., împotriva Sentinței penale nr. 255 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Pentru a pronunța hotărârea, instanța supremă a reținut că sentința instanței de fond, prin care s-a respins ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 22 mai 2008, act al procurorului prin care, față de G.E., șef al Secției 8 Poliție și B.V., agent șef adjunct din cadrul aceleiași secții sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 249 și ale art. 246 din C. pen.

s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza disp. art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen., este legală și temeinică, susținerile petentului fiind examinate pe baza lucrărilor dosarului și a rezoluției atacate, în limitele impuse de dispozițiile art. 278 1 alin. (7) din același cod. La examinarea recursului, petentul și intimații G.E. și B.V. au fost prezenți, ei având cuvântul în conformitate cu drepturile conferite de dispozițiile procedural penale speciale prevăzute în materia plângerii împotriva actelor procurorului.

La data de 24 martie 2009, sub nr. 13295, s-a înregistrat contestația în anulare formulată de H.G.C., în scris acesta motivând că "… procedura de citare a complicilor intimatului B.V., nu a fost îndeplinită conform legii, complicii nu au fost citați, complicii nu au fost prezenți în sala de judecată la termenul din 3 martie 2009, actul de sesizare aparține părții vătămate recurente, verificarea necorespunzătoare a sesizării instanței, instanța de recurs avea obligația să aplice prevederile art. 300 alin. (2) C. proc. pen. și să restituie dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București" (dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), în continuare contestatorul dezvoltând, prin prisma propriilor convingeri, aprecieri asupra competenței profesionale a procurorului de ședință.

Contestația în anulare este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 391 1 din C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a), c), e), fără citarea părților. Din examinarea lucrărilor dosarului și a temeiurilor de fapt considerate a fi cazuri de contestație în anulare, se reține că motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute în art. 386 din același cod, în sensul că nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare prevăzute în acest text de lege. Raportând cauzei aceste texte de lege, se reține că H.G.C., prezent personal în instanța de recurs, invocă neîndeplinirea procedurii de citare a "complicilor lui B.V., necitarea complicilor, lipsa complicilor la termenul din 3 martie 2009 ...", or, art. 386 alin. (1) lit. a) din C. proc.

pen. prevede că este caz de contestație în anulare, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii. Parte în procedura prevăzută de art. 278 1 din același cod este persoana vătămată, alin. (4) al textului precizând că persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, se citează. În cauză, dispozițiile legale au fost respectate, persoanele față de care se dispusese neînceperea urmăririi penale fiind prezente la termenul de judecată a recursului (3 martie 2009). Ca atare, contestația în anulare de față nefiind întemeiată pe cazul expres și limitat prevăzut de art. 386 1 lit. a) alin. (1) C. proc.

pen., este inadmisibilă. Contestatorul fiind în culpă procesuală potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul H.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 742 din 3 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.