ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3581/2009

Asupra contestației în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 742 din 3 martie 2009, pronunțată în

Dosar nr. 4302/2/2008 al Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală,

s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul H.G.C., împotriva

Sentinței penale nr. 255 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța supremă a reținut că sentința instanței de fond, prin care s-a respins

ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției dispuse de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București la 22 mai 2008, act al procurorului prin

care, față de G.E., șef al Secției 8 Poliție și B.V., agent șef adjunct din

cadrul aceleiași secții sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 249 și

ale art. 246 din C. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza disp.

art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen., este legală și temeinică, susținerile

petentului fiind examinate pe baza lucrărilor dosarului și a rezoluției

atacate, în limitele impuse de dispozițiile art. 278

1

alin. (7) din

același cod.

La examinarea recursului, petentul

și intimații G.E. și B.V. au fost prezenți, ei având cuvântul în conformitate

cu drepturile conferite de dispozițiile procedural penale speciale prevăzute în

materia plângerii împotriva actelor procurorului.

La data de 24 martie 2009, sub nr.

13295, s-a înregistrat contestația în anulare formulată de H.G.C., în scris

acesta motivând că "… procedura de citare a complicilor intimatului B.V.,

nu a fost îndeplinită conform legii, complicii nu au fost citați, complicii nu

au fost prezenți în sala de judecată la termenul din 3 martie 2009, actul de

sesizare aparține părții vătămate recurente, verificarea necorespunzătoare a

sesizării instanței, instanța de recurs avea obligația să aplice prevederile

art. 300 alin. (2) C. proc. pen. și să restituie dosarul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București" (dosar Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală), în continuare contestatorul dezvoltând, prin prisma

propriilor convingeri, aprecieri asupra competenței profesionale a procurorului

de ședință.

Contestația în anulare este

inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 391

1

din C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii

de contestație prevăzute în art. 386 lit. a), c), e), fără citarea părților.

Din examinarea lucrărilor dosarului

și a temeiurilor de fapt considerate a fi cazuri de contestație în anulare, se

reține că motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute în art. 386 din

același cod, în sensul că nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare

prevăzute în acest text de lege.

Raportând cauzei aceste texte de

lege, se reține că H.G.C., prezent personal în instanța de recurs, invocă

neîndeplinirea procedurii de citare a "complicilor lui B.V., necitarea

complicilor, lipsa complicilor la termenul din 3 martie 2009 ...", or,

art. 386 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. prevede că este caz de contestație

în anulare, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a

judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii.

Parte în procedura prevăzută de art.

278

1

din același cod este persoana vătămată, alin. (4) al textului

precizând că persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, se

citează.

În cauză, dispozițiile legale au

fost respectate, persoanele față de care se dispusese neînceperea urmăririi

penale fiind prezente la termenul de judecată a recursului (3 martie 2009).

Ca atare, contestația în anulare de

față nefiind întemeiată pe cazul expres și limitat prevăzut de art. 386

1

lit. a) alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Contestatorul fiind în culpă

procesuală potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1)

din C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul H.G.C. împotriva Deciziei

penale nr. 742 din 3 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă contestatorul să plătească

statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

3 noiembrie 2009.