ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5860/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5860/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 5114 din 14 decembrie 2010,

Curtea de Apel București, se

cția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul H.M., și a constatat în privința acestuia calitatea de colaborator al

Securității.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, reținând

următoarele:

La data de 23 septembrie 1982, pârâtul a semnat

cu numele său real un angajament

olograf prin care se angaja să sprijine

în mod sincer și organizat organele de

securitate,

să semnaleze orice faptă care contravine legilor statului, oricare ar putea

afecta Securitatea statului român; în angajament se precizează că semnalările

le va

face în scris și le va semna cu pseudonimul „C.D.".

Acest angajament se

regăsește în dosarul având la C.N.S.A.S. cota R 188310, al

cărui titular este pârâtul, recrutat pentru

încadrarea informativă a unor locuitori din

jud. Cluj, semnalați cu

manifestări naționalist-

iredentiste, precum

și pentru cunoașterea stării generale de spirit din localitatea sau

de

la locul de muncă, C.A.P. Chesău.

Anterior semnării

angajamentului a fost întocmit, la data de 10 septembrie 1982, de

către lt. col. CM. din cadrul Inspectoratului

Județean Cluj, Serviciul 1, un raport

privind

cunoașterea personală a pârâtului în care se menționează că acesta dispune

de

calități și posibilități pentru munca informativă, adoptă o atitudine

corespunzătoare față de organele M.I., redând

șefului de post până în prezent, unele

aspecte

privind starea de spirit a cetățenilor din sat, cât și despre activitatea ce se

desfășoară în cadrul CAP.

În consecință, se întocmește

la data de 22 septembrie 1982 un raport cu propuneri de recrutare ca informator

a pârâtului, iar la data de 23 septembrie 1982, de către șeful postului de

Miliție Mociu, un raport de investigații în care se consemnează că pârâtul a

fost folosit după venirea din armată, ca persoană de sprijin pe linie de

miliție, furnizând

unele date cu

privire la modul de desfășurare a activității în cadrul CAP, cât și în

legătură

cu starea de spirit din comună.

Modul în care a decurs

recrutarea pârâtului este relatat în raportul întocmit la

24 septembrie 1982 în care se precizează că

acesta are posibilitatea de a semnala aspecte

legate de atitudinea și comportarea unor oameni, îndeosebi din

rândurile tineretului,

precum și de

activitatea unor turiști, îndeosebi din R.P.U. care vin în satul Chesău

ca turiști sau în vizită la rude, fiind de acord

să sprijine organele de Securitate.

Î

n dosar se află

copia dactilo a Notei informative dată de pârât la

28 ianuarie 1985, primită de lt. T.P. de la Inspectoratul Județean Cluj,

Serviciul 1, în care

pârâtul relatează referitor la evenimentele

petrecute la data de 22 ianuarie 1985 că

„numitul

S. L, în seara zilei de 22 ianuarie 1985, aflat în stare de ebrietate, a avut

unele

ieșiri dușmănoase. Fapta s-a

petrecut la bufetul din sat, unde cel în cauză a cântat cântece maghiare vechi

cu conținut naționalist și a adus injurii comuniștilor din

România. Cel în cauză era împreună cu T.M. din

satul Chesău, iar sursa a fost

prezentă

la injuriile adresate comuniștilor. Restul sursa le știe de la oamenii din sat,

cu care a purtat discuții."

Conform notei ofițerului

consemnată pe nota informativă, pârâtul (sursa) a

furnizat nota în baza sarcinilor trasate, iar

cele relatate se confirmă prin actele

premergătoare efectuate, numitul

S.I. fiind lucrat în supraveghere informativă

pentru

manifestări similare, dispunându-se atașarea notei la mapa S.I. și ca material

de

verificare la dosarul personal.

Originalul notei informative se află în dosarul având la C.N.S.A.S.

cota

I

211985 -

titular SI, care a fost urmărit și avertizat pentru manifestări naționaliste.

Cu privire la activitatea

desfășurată de pârât au fost întocmite două note de

analiză de către lt. col. CM. din cadrul

Inspectoratului Județean Cluj, Serviciul 1,

la datele de 22 octombrie 1983 și 19 noiembrie 1984; în prima notă de

analiză se menționează că

pârâtul a

furnizat 5 note informative, toate de valoare operativă, prin care demască

activitatea naționalistă maghiară a unor persoane din satul Chesău, comuna

Mociu,

iar în baza acestor semnalări au fost depistate, documentate și

finalizate două

anturaj e de persoane care,

în mod frecvent, au cântat cântece cu caracter naționalist

- iredentist; în cea de-a doua notă este analizată

activitatea pârâtului în anul 1984, an în care a furnizat 16 materiale

informative despre elemente cu manifestări

naționaliste maghiare din satul Chesău și în legătură cu unele aspecte

negative din

cadrul CAP.

Prima instanță apreciază

că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator

al Securității.

Potrivit acestor

dispoziții, colaborator al Securității este persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau

atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații

cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de

confruntare, date în timpul anchetei și

procesului, în stare de libertate, de reținere

ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost

fie cercetată, fie

judecată și

condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit

prezentei definiții, iar actele și documentele

care consemnau aceste informații sunt

considerate parte a propriului

dosar. Persoanele care, la data colaborării cu

Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta

definiție, în

măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator

al Securității este și

persoana care a

înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea

voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau

a altui spațiu pe care îl deținea,

precum

și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea

informatorilor.

Prima condiție este

îndeplinită, având în vedere că prin informațiile furnizate

în nota din

data de 28 ianuarie 1985, pârâtul denunța activități potrivnice regimului

totalitar comunist și anume adresarea unor

injurii comuniștilor și comentarii

dușmănoase la adresa acestora.

De asemenea, este

îndeplinită și cea de-a doua condiție, aceste informații

vizând îngrădirea dreptului la libertatea de

exprimare și libertatea opiniilor prevăzut

de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul

Internațional cu

privire la Drepturile Civile și Politice.

Susținerea pârâtului că

cea mai mare parte a relațiilor sale cu autoritățile nu s-a produs cu lucrători

ai Securității, interfața fiind șeful postului de Miliție este irelevantă în

cauză, în condițiile în care nota informativă din 28 ianuarie 1985, în raport

de care se reține calitatea de colaborator al Securității, a fost primită de un

lucrător al Securității - lt. T.P. din cadrul Inspectoratului Județean Cluj,

Serviciul 1.

De altfel, și în Nota de analiză din 22 octombrie 1983 se

precizează că, inițial,

pârâtul a fost dat

în legătura postului de miliție Mociu, după care a fost luat în

legătura ofițerului care deservește această

comună, pentru a-l forma și a desfășura o

activitatea mai

corespunzătoare cu acesta.

Cu privire la apărarea

pârâtului, potrivit căreia informațiile date de acesta

Securității ar fi obligatoriu de furnizat chiar și

în condițiile statului de drept, în condițiile apariției unor manifestări

iredentiste și șovine, cu conținut îndreptat

împotriva unității și

integrității țării, prima instanță reține că, relatând despre

cântecele maghiare vechi cu conținut naționalist

cântate de persoana care se afla

deja

în supraveghere informativă, pârâtul nu avea obligația de a relata că

respectiva

persoană a adresat injurii comuniștilor, fiind neîndoielnic

faptul că asemenea

relatări aveau

consecințe în ceea ce privește pe persoana semnalată cu astfel de

comentarii

dușmănoase referitoare la regimul comunist.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul,

considerând-o

netemeinică și nelegală,

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

In motivarea recursului,

pârâtul susține, în esență, următoarele:

-

prin hotărârea atacată

se încalcă legea fundamentală a statului, din trecut și

din prezent, întrucât pârâtul, prin atitudinea

blamată, nu a făcut decât să respecte

obligația

constituțională de fidelitate impusă cetățenilor români, de a semnala orice

manifestare

iredentistă și șovină;

- judecătorul național nu

a soluționat pricina și din perspectiva ipostazei sale

de judecător comunitar, întrucât a ignorat

jurisprudența C.E.D.O., potrivit căreia datoria civică de contracarare a

atacurilor la siguranța statului și la integritatea

teritoriului său presupune rigori ce pot

precumpăni asupra exercițiului drepturilor și

libertăților fundamentale;

- nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru

atribuirea

calificativului de „colaborator

al Securității", întrucât informațiile furnizate de pârât

nu se referă la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, pe de

o parte, și cea mai mare parte a relațiilor pârâtului cu autoritățile

ordinii de drept nu

s-au produs cu lucrători ai Securității, pe de altă

parte;

-

judecata nu a fost

echitabilă, instanța de fond împiedicând stabilirea

adevărului, prin privarea pârâtului de

posibilitatea aducerii în proces a dovezilor

hotărâtoare, aflate în posesia reclamantului, respectiv a unor

înscrisuri din care ar fi

rezultat natura exactă a informațiilor

furnizate de pârât;

-

hotărârea recurată tinde

să restrângă, în mod abuziv, drepturile și libertățile fundamentale ale

pârâtului, prin atribuirea și publicarea unui calificativ blamant.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele și criticile invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente

materiei

supuse analizei, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

apreciază că, în cauză, nu subzistă motive de nelegalitate care să impună

casarea sau modificarea hotărârii recurate, după

cum se va arăta în continuare.

Înalta Curte apreciază că prima instanță a examinat și

valorificat în mod

corect materialul

probator existent la dosar, raportat la prevederile legale incidente,

respectiv art. 2 lit. b) teza I-a din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Potrivit acestor prevederi legale, „colaborator al

Securității este persoana

care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului

totalitar comunist și care au vizat

îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Rezultă, din textul legal

citat, că informațiile furnizate trebuie să se refere la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului, condiții care sunt întrunite în

cauza de față.

Astfel, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei,

informațiile

furnizate de recurentul-pârât

s-au referit explicit la manifestarea de către persoana

denunțată a

nemulțumirii sale față de regimul comunist, prin faptul că „a adus

injurii comuniștilor din România". Or,

această manifestare a persoanei la care se

referă informațiile furnizate de recurent constituie, cum în mod corect

a reținut și

instanța de fond, o

atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, în sensul dispozițiilor

legale citate, iar denunțarea sa vizează, în mod evident și implicit,

îngrădirea dreptului la liberă exprimare și a libertății opiniei persoanei

denunțate,

ceea ce satisface pe deplin condițiile prevăzute de lege; nu

poate fi reținut argumentul recurentului, potrivit căruia condițiile legale nu

sunt îndeplinite,

întrucât injuriile erau

adresate „comuniștilor" iar nu „regimului totalitar comunist",

știut fiind că regimul, ca orânduire socială și

ideologie, se identifica cu persoanele

care îl susțineau și promovau.

De asemenea, definiția

dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noțiunii de

„colaborator al Securității" nu cere existența

unei pluralități de acte de colaborare,

fiind suficientă și o singură

informație care să respecte, însă, condițiile

susmenționate,

astfel că nu este fondată nici critica potrivit căreia „cea mai mare

parte a relațiilor pârâtului cu autoritățile ordinii

de drept nu s-au produs cu lucrători

ai Securității", de vreme ce

nota informativă din 28 ianuarie 1985, ce întrunește condițiile prevăzute de

lege cu privire la informația furnizată, a fost dată unui lucrător al

Securității.

Nefondate sunt și criticile

formulate prin prisma obligației constituționale de

fidelitate și a

datoriei civice a cetățenilor români de a contracara atacurile la

siguranța statului și la integritatea

teritoriului său, pe care recurentul susține că le-a respectat prin furnizarea

informațiilor; aceasta, întrucât conținutul notei ce a atras

constatarea calității de colaborator al

Securității atestă că, pe lângă informațiile prin

care „semnala o manifestare iredentistă și

șovină" a persoanei vizate, recurentul a

denunțat și atitudinea potrivnică regimului comunist a acelei persoane.

Este, de asemenea,

neîntemeiată critica vizând pretinsa privare a pârâtului de posibilitatea

aducerii în proces a unor dovezi privind natura exactă a informațiilor

furnizate

de acesta, întrucât, pe de o parte, natura informațiilor rezultă în mod

evident din nota informativă existentă la dosar

și, pe de altă parte, prin dovezile

respective

nu se tinde la probarea existenței vreuneia din ipotezele prevăzute de teza a II-a

și a III-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care reprezintă singurele

cauze de exonerare de la reținerea calității de colaborator al Securității;

pentru

aceleași considerente, înalta

Curte apreciază ca fiind nerelevante soluționării cauzei înscrisurile depuse la

dosar de către recurent în recurs, în temeiul art. 305 teza a II-a

C.

proc. civ.

In sfârșit, neîntemeiată

este și critica potrivit căreia hotărârea recurată tinde

să restrângă, în mod abuziv, drepturile și

libertățile fundamentale ale pârâtului, prin

atribuirea și publicarea unui calificativ blamant, întrucât publicarea

hotărârii

judecătorești de soluționare a acțiunii în constatarea

calității de lucrător al

Securității sau de

colaborator al acesteia este o măsură care se realizează în temeiul

legii

(art. 12 din O.U.G. nr. 24/2008), neputându-se imputa instanței de judecată

acest aspect.

Pentru considerentele

arătate, reținând netemeinicia criticilor formulate de pârât, se va respinge ca

nefondat recursul formulat de acesta, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

, cu consecința menținerii ca fiind legală și

temeinică a

hotărârii pronunțate de prima instanță.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat de pârâtul H.M. împotriva sentinței nr. 5114 din 14 decembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2011.