ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5860/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5114 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel București, se cția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul H.M., și a constatat în privința acestuia calitatea de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, reținând următoarele: La data de 23 septembrie 1982, pârâtul a semnat cu numele său real un angajament olograf prin care se angaja să sprijine în mod sincer și organizat organele de securitate, să semnaleze orice faptă care contravine legilor statului, oricare ar putea afecta Securitatea statului român; în angajament se precizează că semnalările le va face în scris și le va semna cu pseudonimul „C.D.". Acest angajament se regăsește în dosarul având la C.N.S.A.S. cota R 188310, al cărui titular este pârâtul, recrutat pentru încadrarea informativă a unor locuitori din jud. Cluj, semnalați cu manifestări naționalist- iredentiste, precum și pentru cunoașterea stării generale de spirit din localitatea sau de la locul de muncă, C.A.P.

Chesău. Anterior semnării angajamentului a fost întocmit, la data de 10 septembrie 1982, de către lt. col. CM.

din cadrul Inspectoratului Județean Cluj, Serviciul 1, un raport privind cunoașterea personală a pârâtului în care se menționează că acesta dispune de calități și posibilități pentru munca informativă, adoptă o atitudine corespunzătoare față de organele M.I., redând șefului de post până în prezent, unele aspecte privind starea de spirit a cetățenilor din sat, cât și despre activitatea ce se desfășoară în cadrul CAP. În consecință, se întocmește la data de 22 septembrie 1982 un raport cu propuneri de recrutare ca informator a pârâtului, iar la data de 23 septembrie 1982, de către șeful postului de Miliție Mociu, un raport de investigații în care se consemnează că pârâtul a fost folosit după venirea din armată, ca persoană de sprijin pe linie de miliție, furnizând unele date cu privire la modul de desfășurare a activității în cadrul CAP, cât și în legătură cu starea de spirit din comună.

Modul în care a decurs recrutarea pârâtului este relatat în raportul întocmit la 24 septembrie 1982 în care se precizează că acesta are posibilitatea de a semnala aspecte legate de atitudinea și comportarea unor oameni, îndeosebi din rândurile tineretului, precum și de activitatea unor turiști, îndeosebi din R.P.U. care vin în satul Chesău ca turiști sau în vizită la rude, fiind de acord să sprijine organele de Securitate. Î n dosar se află copia dactilo a Notei informative dată de pârât la 28 ianuarie 1985, primită de lt. T.P. de la Inspectoratul Județean Cluj, Serviciul 1, în care pârâtul relatează referitor la evenimentele petrecute la data de 22 ianuarie 1985 că „numitul S. L, în seara zilei de 22 ianuarie 1985, aflat în stare de ebrietate, a avut unele ieșiri dușmănoase.

Fapta s-a petrecut la bufetul din sat, unde cel în cauză a cântat cântece maghiare vechi cu conținut naționalist și a adus injurii comuniștilor din România. Cel în cauză era împreună cu T.M. din satul Chesău, iar sursa a fost prezentă la injuriile adresate comuniștilor. Restul sursa le știe de la oamenii din sat, cu care a purtat discuții." Conform notei ofițerului consemnată pe nota informativă, pârâtul (sursa) a furnizat nota în baza sarcinilor trasate, iar cele relatate se confirmă prin actele premergătoare efectuate, numitul S.I. fiind lucrat în supraveghere informativă pentru manifestări similare, dispunându-se atașarea notei la mapa S.I. și ca material de verificare la dosarul personal.

Originalul notei informative se află în dosarul având la C.N.S.A.S. cota I 211985 - titular SI, care a fost urmărit și avertizat pentru manifestări naționaliste. Cu privire la activitatea desfășurată de pârât au fost întocmite două note de analiză de către lt. col. CM.

din cadrul Inspectoratului Județean Cluj, Serviciul 1, la datele de 22 octombrie 1983 și 19 noiembrie 1984; în prima notă de analiză se menționează că pârâtul a furnizat 5 note informative, toate de valoare operativă, prin care demască activitatea naționalistă maghiară a unor persoane din satul Chesău, comuna Mociu, iar în baza acestor semnalări au fost depistate, documentate și finalizate două anturaj e de persoane care, în mod frecvent, au cântat cântece cu caracter naționalist - iredentist; în cea de-a doua notă este analizată activitatea pârâtului în anul 1984, an în care a furnizat 16 materiale informative despre elemente cu manifestări naționaliste maghiare din satul Chesău și în legătură cu unele aspecte negative din cadrul CAP. Prima instanță apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Potrivit acestor dispoziții, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor. Prima condiție este îndeplinită, având în vedere că prin informațiile furnizate în nota din data de 28 ianuarie 1985, pârâtul denunța activități potrivnice regimului totalitar comunist și anume adresarea unor injurii comuniștilor și comentarii dușmănoase la adresa acestora.

De asemenea, este îndeplinită și cea de-a doua condiție, aceste informații vizând îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Susținerea pârâtului că cea mai mare parte a relațiilor sale cu autoritățile nu s-a produs cu lucrători ai Securității, interfața fiind șeful postului de Miliție este irelevantă în cauză, în condițiile în care nota informativă din 28 ianuarie 1985, în raport de care se reține calitatea de colaborator al Securității, a fost primită de un lucrător al Securității - lt. T.P.

din cadrul Inspectoratului Județean Cluj, Serviciul 1. De altfel, și în Nota de analiză din 22 octombrie 1983 se precizează că, inițial, pârâtul a fost dat în legătura postului de miliție Mociu, după care a fost luat în legătura ofițerului care deservește această comună, pentru a-l forma și a desfășura o activitatea mai corespunzătoare cu acesta.

Cu privire la apărarea pârâtului, potrivit căreia informațiile date de acesta Securității ar fi obligatoriu de furnizat chiar și în condițiile statului de drept, în condițiile apariției unor manifestări iredentiste și șovine, cu conținut îndreptat împotriva unității și integrității țării, prima instanță reține că, relatând despre cântecele maghiare vechi cu conținut naționalist cântate de persoana care se afla deja în supraveghere informativă, pârâtul nu avea obligația de a relata că respectiva persoană a adresat injurii comuniștilor, fiind neîndoielnic faptul că asemenea relatări aveau consecințe în ceea ce privește pe persoana semnalată cu astfel de comentarii dușmănoase referitoare la regimul comunist.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, considerând-o netemeinică și nelegală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

In motivarea recursului, pârâtul susține, în esență, următoarele: - prin hotărârea atacată se încalcă legea fundamentală a statului, din trecut și din prezent, întrucât pârâtul, prin atitudinea blamată, nu a făcut decât să respecte obligația constituțională de fidelitate impusă cetățenilor români, de a semnala orice manifestare iredentistă și șovină; - judecătorul național nu a soluționat pricina și din perspectiva ipostazei sale de judecător comunitar, întrucât a ignorat jurisprudența C.E.D.O., potrivit căreia datoria civică de contracarare a atacurilor la siguranța statului și la integritatea teritoriului său presupune rigori ce pot precumpăni asupra exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale; - nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru atribuirea calificativului de „colaborator al Securității", întrucât informațiile furnizate de pârât nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, pe de o parte, și cea mai mare parte a relațiilor pârâtului cu autoritățile ordinii de drept nu s-au produs cu lucrători ai Securității, pe de altă parte; - judecata nu a fost echitabilă, instanța de fond împiedicând stabilirea adevărului, prin privarea pârâtului de posibilitatea aducerii în proces a dovezilor hotărâtoare, aflate în posesia reclamantului,

respectiv a unor înscrisuri din care ar fi rezultat natura exactă a informațiilor furnizate de pârât; - hotărârea recurată tinde să restrângă, în mod abuziv, drepturile și libertățile fundamentale ale pârâtului, prin atribuirea și publicarea unui calificativ blamant. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente materiei supuse analizei, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea apreciază că, în cauză, nu subzistă motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii recurate, după cum se va arăta în continuare. Înalta Curte apreciază că prima instanță a examinat și valorificat în mod corect materialul probator existent la dosar, raportat la prevederile legale incidente, respectiv art. 2 lit. b) teza I-a din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Potrivit acestor prevederi legale, „colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". Rezultă, din textul legal citat, că informațiile furnizate trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, condiții care sunt întrunite în cauza de față.

Astfel, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, informațiile furnizate de recurentul-pârât s-au referit explicit la manifestarea de către persoana denunțată a nemulțumirii sale față de regimul comunist, prin faptul că „a adus injurii comuniștilor din România". Or, această manifestare a persoanei la care se referă informațiile furnizate de recurent constituie, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, în sensul dispozițiilor legale citate, iar denunțarea sa vizează, în mod evident și implicit, îngrădirea dreptului la liberă exprimare și a libertății opiniei persoanei denunțate, ceea ce satisface pe deplin condițiile prevăzute de lege; nu poate fi reținut argumentul recurentului, potrivit căruia condițiile legale nu sunt îndeplinite, întrucât injuriile erau adresate „comuniștilor" iar nu „regimului totalitar comunist", știut fiind că regimul, ca orânduire socială și ideologie, se identifica cu persoanele care îl susțineau și promovau.

De asemenea, definiția dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noțiunii de „colaborator al Securității" nu cere existența unei pluralități de acte de colaborare, fiind suficientă și o singură informație care să respecte, însă, condițiile susmenționate, astfel că nu este fondată nici critica potrivit căreia „cea mai mare parte a relațiilor pârâtului cu autoritățile ordinii de drept nu s-au produs cu lucrători ai Securității", de vreme ce nota informativă din 28 ianuarie 1985, ce întrunește condițiile prevăzute de lege cu privire la informația furnizată, a fost dată unui lucrător al Securității.

Nefondate sunt și criticile formulate prin prisma obligației constituționale de fidelitate și a datoriei civice a cetățenilor români de a contracara atacurile la siguranța statului și la integritatea teritoriului său, pe care recurentul susține că le-a respectat prin furnizarea informațiilor; aceasta, întrucât conținutul notei ce a atras constatarea calității de colaborator al Securității atestă că, pe lângă informațiile prin care „semnala o manifestare iredentistă și șovină" a persoanei vizate, recurentul a denunțat și atitudinea potrivnică regimului comunist a acelei persoane.

Este, de asemenea, neîntemeiată critica vizând pretinsa privare a pârâtului de posibilitatea aducerii în proces a unor dovezi privind natura exactă a informațiilor furnizate de acesta, întrucât, pe de o parte, natura informațiilor rezultă în mod evident din nota informativă existentă la dosar și, pe de altă parte, prin dovezile respective nu se tinde la probarea existenței vreuneia din ipotezele prevăzute de teza a II-a și a III-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care reprezintă singurele cauze de exonerare de la reținerea calității de colaborator al Securității; pentru aceleași considerente, înalta Curte apreciază ca fiind nerelevante soluționării cauzei înscrisurile depuse la dosar de către recurent în recurs, în temeiul art. 305 teza a II-a C. proc.

civ. In sfârșit, neîntemeiată este și critica potrivit căreia hotărârea recurată tinde să restrângă, în mod abuziv, drepturile și libertățile fundamentale ale pârâtului, prin atribuirea și publicarea unui calificativ blamant, întrucât publicarea hotărârii judecătorești de soluționare a acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia este o măsură care se realizează în temeiul legii (art. 12 din O.U.G. nr. 24/2008), neputându-se imputa instanței de judecată acest aspect. Pentru considerentele arătate, reținând netemeinicia criticilor formulate de pârât, se va respinge ca nefondat recursul formulat de acesta, în temeiul art. 312 C. proc. civ. , cu consecința menținerii ca fiind legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâtul H.M. împotriva sentinței nr. 5114 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2011.