ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3106/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul P.F., prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, a solicitat obligarea pârâților N.I., M.D., C.I., la plata sumei de 1.000.000 RON, reprezentând daune morale. Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1177 din 28 septembrie 2010, a respins ca neîntemeiată excepția de netimbrare a acțiunii, invocată de către pârâți, și a respins ca inadmisibilă acțiunea, luând act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată. Apelul declarat de reclamantul P.F. împotriva acestei sentințe a fost admis de către Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 245 din 22 noiembrie 2010, prin care a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

În rejudecare, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1190 din 07 iunie 2011 a respins ca neîntemeiată acțiunea și a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut că, din probele administrate a rezultat că reclamantul suferă de diferite boli, are în întreținere 7 copii, iar unul dintre copii, în urma bolii de care suferă, este încadrat într-un anumit grad de handicap, însă reclamantul nu beneficiază de ajutor social de la autoritățile locale, deoarece veniturile nete obținute lunar de familie, au un cuantum mai mare decât venitul minim garantat.

În acest context, a arătat Tribunalul, atât timp cât reclamantul obține venituri care depășesc contravaloarea venitului minim garantat, înseamnă că, în realitate, în mod corect pârâții nu au stabilit un asemenea drept în favoarea reclamantului, motiv pentru care reclamantul nu poate pretinde obligarea pârâților la plata unor daune morale, mai ales că nu a făcut dovada că pârâții ar fi refuzat în mod nelegal acordarea anumitor drepturi în favoarea sa. Apelul declarat de reclamantul P.F.

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 186 din 28 noiembrie 2011, reținându-se, în esență, că reclamantul-apelant nu a dovedit existența unui prejudiciu, a faptei ilicite a pârâților, precum și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta săvârșită de către pârâții indicați prin cererea de chemare în judecată, iar în absența dovezilor menționate, acesta nu poate fi îndreptățit la acordarea de daune morale. Împotriva acestei decizii, reclamantul P.F. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în motivarea căruia a susținut, în esență, că daune morale solicitate erau justificate pentru numeroasele șicane care i s-au făcut de 10 ani de către autoritățile locale conduse înainte de N.I., iar acum de actualul primar, M.D.

Astfel, susține recurentul, șicanele constau în neacordarea tuturor drepturilor ce trebuia să le primească, anularea unora dintre ele, amendări fără motiv, protejarea anumitor persoane ce l-au agresat pe el și membrii familiei sale. Recurentul, prezentând o situație de fapt referitoare la așa-zisele șicane și a relațiilor dintre pârâți și agresiunile la care a fost supus, solicită să i se pună în vedere lui B.I. să nu îl mai agreseze pe el și familia sa. Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepția nulității recursului. Deși recurentul a invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivul invocat, conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., ci s-a limitat doar la a-și exprima nemulțumirea față de situația de fapt. Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că acestea reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice niciunul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea și temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate și argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.

În alți termeni față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul P.F. împotriva deciziei nr. 186 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.