ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5710/2012

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 13 februarie 2009, reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâtele I.A.L. și I.A.D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata unui venit de subzistență echivalent cu valoarea salariului sau o cotă procentuală de 25% din veniturile acestora, plata chiriei lunare pentru o garsonieră, plata unei persoane de îngrijire în cazul agravării sănătății, plata medicamentelor și a asistenței medicale, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6698 din 3 septembrie 2010, Judecătoria Pitești, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București care, astfel învestită, în ședința publică din data de 1 aprilie 2011 a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cauzei promovate în contradictoriu cu pârâta I.A.D., iar prin sentința civilă nr. 6514 din 13 mai 2011 a respins cererea, ca neîntemeiată. Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost soluționat de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă care, prin decizia civilă nr. 1993/R din 23 august 201 Tribunalul a constatat nul, față de dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantului, motivele de recurs fiind depuse cu nerespectarea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii primei instanțe.

împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat apel, nemotivat, iar prin decizia nr. 823 A din 28 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a admis excepția inadmisibilității apelului și a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul-reclamant I.I.I. Pentru a dispune astfel, instanța de apel, a reținut că exercițiul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, prin urmare, calea de atac împotriva unei hotărâri judecătorești este reglementată prin dispozițiile legale de procedură. Astfel, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt, potrivit cu dispoziția art. 282 C. proc. civ., supuse apelului la Tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de Tribunal sunt supuse apelului la Curtea de Apel.

Potrivit dispozițiilor art. 282 1 C. proc. civ., hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere nu sunt supuse apelului, ceea ce înseamnă că singura cale de atac ce putea fi exercitată de către reclamant împotriva hotărârii pronunțată de judecătorie era recursul, potrivit cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ. Acest recurs a fost soluționat de Tribunal, ca instanță de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 3 și ale art. 299 C. proc. civ., astfel că, pentru motivele mai sus-arătate, formularea unei noi căi de atac împotriva unei hotărâri care este irevocabilă devine inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul I.I., susținând că, în opinia sa, avocatul din oficiu nu și-a îndeplinit atribuțiile de apărător al părții pe care o reprezintă și cu toate că a solicitat transmiterea unei copii de pe sentința civilă a Tribunalului, aceasta nu i-a fost comunicată, astfel că, în aceste condiții nu a putut să-și motiveze cererea de recurs. Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Căile de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Ca atare, nici uneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu se poate investi cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac. în acest sens, dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicității căii de atac. Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României. În speță, Curtea de Apel București, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamantul I.I.I. împotriva deciziei irevocabile a Tribunalului București, prin care a fost soluționat recursul promovat de reclamant împotriva sentinței Judecătoriei sectorului 2 București. Curtea de Apel București, a reținut în mod corect, inadmisibilitatea căii de atac a apelului, față de împrejurarea că recurs a fost soluționat de tribunal, ca instanță de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 3 și ale art. 299 C. proc. civ. Ca urmare, împotriva unei hotărâri prin care o cale de atac a fost respinsă, ca inadmisibilă nu se poate exercita o altă cale de atac, aceasta nefiind, admisibilă, la rândul său.

Or, în cauză, nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamantul I.I.I. împotriva deciziei nr. 823/A/2011 prin care s-a respins apelul reclamantului, constatându-se inadmisibilitatea acestuia, față de dispozițiile legale ce nu permit exercitarea căii de atac a apelului în litigiile având ca obiect pensii de întreținere. Față de toate considerentele reținute, Înalta Curte, constată că recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul I.I.I. împotriva deciziei nr. 823/A din data de 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012.