ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4597/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii. Procedura derulată în fața primei instanțe Prin sentința nr. 4676 din 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O.P. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantei de restituire TVA aferentă DAI din 12 martie 2007 și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea TVA, ca inadmisibil. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 12 martie 2007, reclamanta a efectuat o livrare de produse energetice în regim suspensiv de la plata accizelor, de la Rafinăria A. Pitești către societatea belgiană O.S.

Antwerp NV. Întrucât nu a primit documentul administrativ de însoțire în termenul prevăzut de art. 189 1 C. fisc., reclamanta a declarat autorității fiscale valoarea accizelor, pe care a achitat-o, iar la data de 05 februarie 2008 a solicitat restituirea sumei. Situația de fapt reținută mai sus este confirmată de pârâtă, care însă justifică nesoluționarea cererii de restituire prin conduita autorității vamale, care nu i-a răspuns la solicitările de verificare a operațiunilor de recepție a produselor. Potrivit art. 142 alin. (2) din normele metodologice de aplicare a C. fisc., în situația în care documentul administrativ de însoțire certificat este primit de către expeditor după expirarea termenului prevăzut la alin. (1), acesta poate solicita restituirea accizelor plătite, în termen de 12 luni de la certificarea documentului.

În acest caz expeditorul va depune o cerere la autoritatea fiscală la care este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe, cererea fiind însoțită de documentele justificative. Or, reține instanța de fond, așa cum reiese din dispozițiile legale, reclamanta are dreptul de a solicita restituirea accizelor achitate și, implicit, dreptul de a-i fi soluționată această cerere. În caz contrar, reclamanta se poate adresa instanței, invocând refuzul de soluționare a unei cereri. În cauză, reclamanta a solicitat restituirea accizelor la data de 05 februarie 2008, însă pârâta nu a soluționat-o, invocând lipsa unui răspuns din partea organelor vamale. Curtea observă însă că art. 14 2 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc.

nu condiționează soluționarea cererii de verificări din partea organelor vamale, ci doar instituie obligația, pentru solicitant, de a-și proba solicitarea prin documente justificative. În cauză, pârâta nu a invocat faptul că documentele depuse de reclamantă sunt neclare sau insuficiente, ci a condiționat rezolvarea cererii de anumite verificări din partea unei alte autorități, însă aceste verificări nu sunt cerute de lege, așa cum s-a arătat mai sus. Având în vedere considerentele de mai sus, prima instanță a apreciat că se impune obligarea pârâtei la soluționarea cererii reclamantei de restituire a accizelor. Instanța de fond a considerat că cererea privind obligarea pârâtei la restituirea accizelor este, însă, inadmisibilă, întrucât pârâta nu poate fi obligată la executarea unui act administrativ pe care încă nu l-a emis și al cărui conținut nu este cunoscut încă.

2. Recursul formulat de pârâta A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 4676 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Instanța de fond a aplicat greșit legea, în sensul că termenul prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., este de recomandare, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 182/2008, în Dosarul nr. 27045/57/2006. În speță, recurenta consideră că trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în situația în care sunt necesare informații suplimentare, termenul de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.

În vederea soluționării cererii de restituire din 05 februarie 2008, organul fiscal competent a transmis cererea formulată către Autoritatea Națională a Vămilor, în vederea verificării efectuării operațiunilor de recepție a produselor accizabile transportate în regim suspensiv, precum și stabilirii cuantumului accizelor cu drept de restituire. Se mai arată că organul fiscal competent, prin adresa din 26 august 2010, a revenit la adresa din 14 septembrie 2009, însă, până în prezent, nu a primit un răspuns cu privire la solicitarea privind stabilirea cuantumului accizelor cu drept de restituire. În temeiul art. 49 alin. (1) coroborat cu art. 7 C. proc. fisc., organul fiscal poate solicita informații de orice fel din partea contribuabililor și a altor persoane, în vederea determinării stării de fapt fiscale.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – instanță de recurs competentă să soluționeze recursul 1. Recursul este nefondat. 1.1. Motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă nu sunt întrunite în speță. Prevederile art. 70 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. se invocă cu bună-credință. Cererea de restituire a accizelor a fost înregistrată de reclamantă în 05 februarie 2008. La această cerere, partea a făcut numeroase reveniri, înregistrate în 10 aprilie 2008, 09 ianuarie 2009, 05 mai 2009 și 30 iulie 2009. Aplicarea prevederilor art. 70 alin. (1) și (2) C. proc. fisc. ar fi putut constitui un motiv legal de întârziere în emiterea răspunsului și rezolvarea cererii, în ipoteza în care recurenta nu ar fi emis adresa de solicitare de informații către Autoritatea Națională a Vămilor, în data de 14 septembrie 2009, după mai mult de 1 an de la data formulării cererii de restituire.

A cere informații de la o altă autoritate după 1 an și 7 luni, timp în care solicitarea reclamantei a fost lăsată în nelucrare, conduce la concluzia refuzului nejustificat de soluționare a cererii, prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. 1.2. Față de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 4676 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.