ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1393/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC O.M.V. P. SA a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtei la soluționarea cererii de restituire/compensare accize depusă la data de 16 martie 2011. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că suma ce face obiectul cererii mai sus indicate este de 17.809.289 lei și că a importat, în perioada noiembrie – decembrie 2006, de la O.M.V., Austria - antrepozitul fiscal situat în locația L. - produse accizabile, respectiv benzină și motorină.

Intrarea acestor produse pe teritoriul României s-a efectuat prin punctul de trecere a frontierei de stat situat în E. Județul Bihor, iar accizele, T.V.A.-ul și comisionul vamal aferente acestor transporturi au fost plătite în contul biroului vamal E. Județul Bihor. Mărfurile aflate în discuție au fost introduse în antrepozitele fiscale aparținând societății, situate în Târgoviște și Zalău; la momentul ieșirii acestor produse din antrepozite, în vederea livrării către benzinăriile proprii, accizele pentru acestea au fost plătite din nou, în conformitate cu sistemul general de colectare de accize la momentul eliberării produselor în consum din antrepozitul fiscal.

Ca atare, în raport de faptul că accizele au fost plătite de două ori, a solicitat pârâtei restituirea/compensarea accizelor aferente produselor energetice ce au făcut obiectul declaraților vamale de import în perioada noiembrie – decembrie 2006, în valoare de 17.809.289 lei, în baza prevederilor art. 21 alin. (4) și art. 117 alin. (1) C. proc. fisc., republicat, cu modificările și completările ulterioare. Reclamanta a arătat că autoritatea pârâtă nu a soluționat cererea aflată în discuție în termenul de 45 zile, reglementat de art. 70 alin. (1) din actul normativ anterior arătat. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu motivarea că sunt aplicabile prevederile de art. 70 alin. (2) C. proc.

fisc., republicat și că a transmis cererea reclamantei către A.N.V. în vederea verificării aspectelor ce țin de data returnării în antrepozitul fiscal în discuție, vechimea produselor accizabile retrase de pe piață și cuantumul accizelor, dar, până în prezent, nu a primit relațiile solicitate. 2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 7338 din 05 decembrie 2011, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să soluționeze cererea acesteia, înregistrată la 16 martie 2011, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Pârâta nu a soluționat cererea reclamantei în termenul procedural statuat de art. 70 alin. (1) C. proc.

fisc., republicat, fără a prezenta nicio justificare obiectivă. În speța de față, nu sunt incidente dispozițiile art. 70 alin. (2) din actul normativ anterior arătat, întrucât nu au fost solicitate informații suplimentare necesare pentru soluționarea cererii, de natură să atragă prelungirea termenului de 45 zile prevăzut de lege. Reclamanta este o persoană vătămată în dreptul său de autoritatea pârâtă prin nesoluționarea cererii în termenul legal, iar sancțiunea prevăzută de legislația în vigoare într-o asemenea situație este obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care să soluționeze cererea. 3. Recursul declarat de pârâta A.N.A.F. În recursul său, pârâta a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este dată cu aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta a arătat că termenul reglementat de art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., republicat, este un termen de recomandare, deoarece nu este prevăzută sancțiunea în cazul nerespectării sale. În cauza de față, sunt aplicabile dispozițiile art. 70 alin. (2) din actul normativ anterior arătat, întrucât au fost cerute informații suplimentare de la autoritatea cu competențe în materie. 4. Apărările formulate de intimata SC O.M.V. P. SA. Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât recurenta nu i-a solicitat informații suplimentare pe care să nu i le fi furnizat până în prezent (filele 12-14 dosar recurs).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei A.N.A.F. – D.G.A.M.C. la soluționarea cererii de restituire/compensare accize înregistrată la 16 martie 2011. Prima instanță a reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată, apreciind că este vorba despre nesoluționarea în termenul legal a cererii reclamantei, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noțiuni.

Detaliind problema de drept dedusă judecății și răspunzând la motivul de recurs anterior prezentat, Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 70 C. proc. fisc., republicat, cu modificările și completările ulterioare: „1. Cererile depuse de către contribuabil, potrivit prezentului cod, se soluționează de către organul fiscal, în termen de 45 zile de la înregistrare.

2. În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.” În speța de față, nu au fost respectate dispozițiile procedurale mai sus citate, în condițiile în care, din materialul probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine faptul că intimata-reclamantă a îndeplinit cerințele formale prevăzute de legislația în materie pentru soluționarea cererii de restituire/compensare a unor accize; cu alte cuvinte, nu exista niciun impediment de soluționare a cererii generat de conduita societății intimate. Mai mult decât atât, după împlinirea termenului de 45 zile, intimata a revenit cu adrese la recurentă fără, însă, a primi un răspuns la cererea sa.

Pentru a fi incidente prevederile alin. (2) al art. 70 C. proc. fisc., republicat, cu modificările și completările ulterioare, era necesar ca solicitarea de informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei asupra cererii de restituire/compensare a accizelor formulată de intimată să se fi realizat în cadrul termenului de 45 zile de la înregistrarea cererii. Or, în cauza de față, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada înregistrării solicitării de informații la A.N.V. conform susținerilor sale din cadrul memoriului de recurs. În atare situație, recurenta-pârâtă nu poate invoca textul legal anterior arătat pentru a justifica conduita sa culpabilă, constând în nesoluționarea cererii intimatei în termenul de 45 zile aflat în discuție.

În fine, Înalta Curte apreciază că au fost încălcate și prevederile art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., care consacră dreptul oricărei persoane la soluționarea cauzei sale într-un termen rezonabil, aceste dispoziții fiind aplicabile atât în procedura judiciară propriu-zisă, cât și în procedura administrativă prealabilă. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect dispoziția normativă anterior indicată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva Sentinței nr. 7338 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 februarie 2013.