ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3435/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3435/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 5 octombrie 2007

reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pârâții RA A.C. (SC C.A.O. SA) și SC

K.D. Ungaria SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie

obligați să procedeze la refacerea lucrărilor executate în Oradea, în așa fel

încât, lucrările să nu afecteze în nici un mod activitatea societății

reclamante și nici să aducă atingere valorii imobilului și a punctului de

lucru; obligarea acestora să achite câte 1.000 RON pentru fiecare inundare a

punctului de lucru și a bazinelor Stației de benzină, cu cheltuieli de

judecată.

Ulterior reclamanta a formulat o

precizare la acțiune, respectiv a capătului 2 de cerere privind prejudiciul

cauzat, prin care a solicitat, instanței să dispună obligarea pârâtei de SC K.

SRL să plătească suma de 81.564,1 RON. Paguba produsă fiind constatată de o

comisie din cadrul societății reclamante care a încheiat Procesul-verbal de

calamitate depus la dosar.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a arătat că, își desfășoară activitatea și la punctul de lucru al

acesteia din Oradea, județul Bihor, având ca activități: spălătorie auto,

vulcanizare și stație distribuire carburanți.

S-a arătat că, începând cu anul 2005

în zona M.C., pârâta SC K. SRL - în calitate de subantreprenor al pârâtei SC

C.A. SA - a început efectuarea lucrărilor de canalizare, lucrări care nu sunt

finalizate nici până în prezent.

În imediata vecinătate a punctului

de lucru a societății reclamante, lucrările au fost efectuate în mod defectuos,

în sensul că, canalizarea punctului de lucru a fost obturată, iar canalul

privind scurgerile de apă pluvială nu este corespunzător, deoarece, de fiecare

dată când sunt precipitații, apele pluviale se revarsă în incinta punctul său

de lucru, inundând astfel spațiile comerciale, precum și bazinele produselor

petroliere care se vând în această stație.

De fiecare dată, când sunt astfel de

evenimente, activitatea societății reclamante este perturbată, respectiv

salariații societății sunt preocupați numai cu scoaterea apei din incinta

punctului de lucru și la decantarea produselor petroliere existente în bazine,

aspecte care le cauzează prejudicii materiale de aproximativ 1.000

RON/eveniment și le aduce atingere și reputației, clienții săi fiind

nemulțumiți de calitatea produselor vândute prin stațiile noastre.

Prin întâmpinarea și cererea

reconvențională formulată, pârâta C.A.O. SA a solicitat instanței respingerea

ca neîntemeiată a cererii reclamantei SC S. SRL, și obligarea acesteia să

îndeplinească pe cheltuiala proprie actele și formalitățile cerute de

legislația în vigoare pentru înregistrarea ca și consumator individual la

punctul de lucru din str. M.C., nr. 29 sau Stația PECO S., respectiv să obțină

avizele necesare și să realizeze racordul interior nou (corespunzător imobilului

proprietatea sa) până la limită, proprietate cu operatorul de servicii și să

depună la sediul operatorului actele necesare încheierii unui contract de

prestări servicii individual, aferent noului punct de lucru, în conformitate cu

prevederile legale privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare.

În motivare pârâta a arătat că, în

fapt, între părți există încheiat un contract de prestări servicii nr. 18182

din 15 februarie 2007 în baza căruia presta serviciul apă-canal către

reclamantă începând din februarie 2007 pentru punctul de lucru al societății

din str. M.C. (alăturat depune contractul și anexele acestuia - Anexa I) și nu

la punctul de lucru din Oradea, str. M.C..

Separat de acestea mai exista Stația

Peco S. care nu apare în evidențele pârâtei ca și consumator distinct, existând

posibilitatea ca racordul său de canal să traverseze imobile proprietate

privată fiind legat de ale acestora, (anexează prezentei o hartă a zonei -

Anexa 2).

Prin urmare necunoscând locația

exactă a racordului de canal și conexiunile acestuia nici de la nr. 29 nici de

la Stația Peco S. este imposibila intervenția la acestea. Solicită instanței să

oblige reclamanta să depună proiectele de realizare a acestor racorduri pentru

localizarea lui, în situația în care problemele sunt la aceste locații.

Precizează faptul că lucrările de

investiții efectuate în zonă de către SC K. SRL urmăresc realizarea unei rețele

noi de canal menajer din fonduri europene ISPA și nu are legătură cu

canalizarea pluvială (meteo) existentă pe strada M.C., despre care vorbește

reclamanta, (anexează prezentei copia secțiunii din proiect pentru zona în

discuție - Anexa 3).

Ceea ce tinde reclamanta este să

obțină un racord nou fără a face formele legale necesare, respectiv aviz

proiect și racord de canalizare până la limita de proprietate cu domeniul

public unde furnizorul de servicii are licența să opereze.

S-a arătat că, la aceeași adresa

M.C. nr. 1 mai există un consumator SC S.C. SRL, care este beneficiar al

serviciilor Companiei de Apă din 2005, conform Contractului nr. 14739 din 19

ianuarie 2005, și proprietar tabular al imobilelor din vecinătatea punctului de

lucru al reclamantei de la nr. 1, interpus față de Stația Peco S., și care a

realizat în acest interval de timp, la care se referă reclamanta, lucrări de

racordare la rețeaua nouă de canalizare menajera, pe proprietatea sa, (anexează

contractul acestuia - Anexa 4).

Întrucât exista posibilitatea

(datorită amplasării rețelelor interioare ale imobilelor din zonă) că aceste

lucrări să fi afectat canalizarea reclamantei, solicită instanței sa oblige

reclamanta să-și precizeze cererea, în sensul de a indica exact la care din

imobile, nr. 1, nr. 29 sau stația Peco, sunt probleme de canalizare, iar în

cazul acesteia din urmă să precizeze de unde se alimentează cu apă și pe unde

trece canalizarea acesteia având în vedere că nu avem date în evidență că este

racordată direct în rețeaua pluvială.

S-a arătat că, pârâta nu poate

efectua lucrări pe teren privat decât cu acordul expres al proprietarului

afectat și numai dacă nu exista posibilitatea racordării directe a

beneficiarului lucrării la rețeaua de pe domeniul public.

În cazul în care o astfel de

posibilitate există, prevederile legale în vigoare obligă beneficiarul la

îndeplinirea formalităților tehnice (solicitare aviz, întocmire proiect,

realizarea racordului interior, încheiere contract) necesare racordării directe

la rețeaua publică, obligația furnizorului fiind de a realiza lucrarea până la

limita de proprietate dintre domeniul public și proprietatea beneficiarului.

Potrivit art. 3 lit. i) alin. (1)

din Legea nr. 241/2006 un imobil este deservit de un singur branșament pentru

care avea obligația ca prestator de servicii de alimentare cu apă și canalizare

să monteze aparat de măsură.

În situația în care se afla

reclamanta, respectiv având în administrare mai multe imobile (nr. 1 și nr. 29,

Stația Peco S.), pentru a se individualiza ca și consumator al serviciilor

prestate de pârâtă și pentru celelalte imobile decât cel de la nr. 1, se impune

realizarea documentației aferente branșamentelor de apă și racordurilor de

canalizare aferente acestora, montarea unor contoare pentru individualizarea

consumurilor și încheierea unui contract de prestări servicii și pentru aceste

imobile.

Prestarea de servicii de interes

public local nu este permisă fără încheierea de contract de prestări servicii

(art. 42 (1) lit. a)) din Legea nr. 51/2006) iar la această dată, în condițiile

existenței unui singur imobil și a neînțelegerilor cu vecinii, nu este posibilă

refacerea vechiului racord mai ales că aceasta înseamnă încălcarea proprietății

vecinului interpus.

Obligația legală a operatorului de a

monta aparat de măsură a consumului, există la limita de proprietate între

rețeaua publică și rețeaua particulară delimitată conform art. 3 lit. i) din

Legea nr. 241/2006.

În concluzie, dacă reclamanta

dorește remedierea canalizării pluviale la imobilul cu nr. 29 sau la stația

Peco S. trebuie să se înregistreze ca și consumator la aceste imobile,

respectiv să întocmească documentația aferenta contractării, avize, proiect și

să realizeze pe cheltuiala proprie un racord interior separat, până la limita

de proprietate cu domeniul public, unde operatorul va proceda la montarea

contorului și legarea în rețeaua publică.

În cauză pârâta C.A.O. a formulat

cerere de chemare în garanție a SC S.C. SRL solicitând ca în cazul admiterii

cererii principale să dispună obligarea acestuia la plata către societatea

pârâtă a contravalorii lucrărilor de refacere a racordului de canalizare ce

constituie obiectul cererii principale.

În motivarea cererii sale pârâta a

arătat că chemata în garanție este beneficiara serviciului de alimentare cu apa

și canalizare în temeiul Contractului de prestări servicii nr. 14739 din 19

ianuarie 2005 și proprietara tabulară a imobilului din vecinătatea Stației Peco

S., așa cum rezultă din actele depuse în anexă la întâmpinare și cererea

reconvenționala.

În cursul anului 2007 SC S.C. SRL a

procedat la schimbarea vechii sale canalizări în vederea racordării la noua

rețea de canalizare, realizată pe strada M.C. de către parata SC K. SRL.

Având în vedere faptul ca vechiul

racord de canalizare era comun cu al reclamantei (preluând practic apele

pluviale de pe suprafața construită a stației Peco) modificarea acestuia a avut

ca și consecință obturarea canalizării pluviale a reclamantei.

Prin întâmpinarea formulată de

pârâta SC K.D. Ungaria SRL - Sucursala Oradea a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive și lipsa calității procesuale active a

reclamantei, pe de o parte lucrările fiind de competența exclusivă a pârâtei SC

C.A. SA Oradea iar pe de altă parte reclamanta nu a făcut dovada că este

titulara unui contract de prestări servicii de canalizare pentru punctul de

lucru Peco.

S-a invocat totodată prematuritatea

cererii de chemare în judecată apreciind că nu au fost respectate dispozițiile

art. 7201 C. proc. civ.

Tribunalul Bihor, secția comercială

- prin Sentința nr. 194 din 16 februarie 2010 a respins ca neîntemeiate

excepțiile ridicate, a respins acțiunea precizată ca nefondată și a admis

cererea reconvențională obligând reclamanta SC S. SRL să îndeplinească pe

cheltuiala proprie actele și formalitățile cerute de legislația în vigoare

pentru înregistrarea ca și consumator individual la punctul de lucru din str.

M.C. sau stația Peco S., respectiv să obțină avizele necesare și să realizeze

racordul interior nou corespunzător imobilului proprietatea sa, până la limita

de proprietate ca operatorul de servicii și să depună la sediul operatorului

actele necesare încheierii unui contract de prestări servicii individual,

aferent noului punct de lucru.

S-a respins ca nefondată cererea de

chemare în garanție și s-au acordat cheltuielile de judecată aferente.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că în anul 2007, pârâta SC C.A.O. SA, a beneficiat

de fonduri europene ISPA, pentru executarea de lucrări de canalizare menajeră

și alimentare cu apă pe str. M.C. din Oradea.

Lucrările au fost executate de către

pârâta SC K. SRL conform unui contract de agrement încheiat la data de 14

aprilie 2007 între C.F.C.U., în calitate de finanțator Phare, R.A. A.C. Oradea,

în calitate de beneficiar final și Consiliul Local Oradea în calitate de

beneficiar local.

Potrivit actelor din dosar,

reclamanta are trei puncte de lucru, unul pe str. M.C. nr. 1, un alt punct de

lucru pe aceeași stradă dar la nr. 29, iar separat de acestea mai deține Stația

Peco S. în aceeași locație.

La aceeași adresă, M.C. nr. 1, mai

exista un consumator respectiv, chemata în garanție SC S.C. SRL, care este beneficiar

al serviciilor Companiei de Apă din 2005, conform Contractului nr. 14739 din 19

ianuarie 2005, și proprietar tabular al imobilelor din vecinătatea punctului de

lucru al reclamantei de la nr. 1, interpus față de Stația Peco S. aparținând

reclamantei, și care a realizat în acest interval de timp, la care se referă

reclamanta, lucrări de racordare la rețeaua noua de canalizare menajeră, pe

proprietatea sa.

Între pârâta RA Apă Canal Oradea și

pârâta SC S.C. SRL s-a încheiat contractul de branșare racordare și utilizarea

a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare înregistrat cu nr.

14739/19 ianuarie 2005, având ca obiect asigurarea serviciilor publice de

alimentare cu apă și de canalizare, în conformitate cu prevederile legale în

vigoare pentru Punctul de consum de pe str.M.C. nr. 1.

La data de 15 februarie 2007, între

reclamanta SC S. SRL cu sediul în Oradea și pârâta SC C.A.O. s-a încheiat

contractul de branșare racordare și utilizarea a serviciilor publice de

alimentare cu apă și de canalizare înregistrat cu nr. 18182/2007, având ca

obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, în

conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru Punctul de consum de pe

str. M.C. Prin contractul menționat părțile au stabilit condițiile derulării

acestuia și modalitatea de plată a serviciilor furnizate de pârâtă.

Anterior, în 8 decembrie 1993, SC

S.M.O. SRL antecesoarea reclamantei, a primit de la RAGCL secția Apă canal aviz

favorabil de principiu pentru furnizare de apă potabilă la același sediu de pe

str. M.C. f.n., urmând ca acest furnizor de servicii să-și îndeplinească

obligațiile după îndeplinirea de către reclamantă a unor condiții prevăzute în

aviz.

Potrivit raportului de expertiză

întocmit în cauză, reclamanta SC S. SRL - Stație Alimentare de Carburanți, str.

M.C. nr. 1 Oradea, nu are racordul de canalizare pluvial legal executat.

Astfel, „Lucrările de execuție se vor începe numai pe baza avizului definitiv

care se va elibera de RAGCL după prezentarea următoarelor: proiect complet de

execuție în 2 ex. din care vizat de noi se va restitui beneficiarului, avizul

R.A.G.C.L. de principiu 2 ex., avizele de specialitate (gospodărirea apelor,

protecția mediului, centrul sanitar antiepidemic) în copie"; Aceste acte

nu au fost prezentate de reclamantă, iar după cum susține pârâta, în arhiva

societății nu s-a găsit documentația tehnică a SC S. SRL, respectiv: aviz

definitiv; proiect racord apă și canal pluvial la stația distribuție

carburanți, str. M.C. nr. 1 Oradea și contract prestări servicii;

Aceste susțineri sunt confirmate de

pârâtă și prin Adresa nr. 1628 din 28 ianuarie 2008, depusă la dosarul cauzei,

în care se specifică: „canalul pluvial al reclamantei nu figurează în

evidențele sale, este mai vechi și la data realizării lui nu s-a realizat și

depus un proiect tehnic ……. ".

De asemenea în raportul menționat,

se reține că SC S.C. SRL, a efectuat branșamentul de apă și racordul de canal

pluvial în anul 1998, conform proiectului avizat de R.A.G.C.L. Oradea nr.

2504/1998.

În căminul stradal pluvial unde este

racordată această societate, nu se observă să mai fi existat încă un racord de

apă pluvială, (cel al reclamantei).

Cele două canalizări pluviale a

reclamantei SC S. SRL, și a chematei în garanție SC S.C. SRL, nu se intersectau

și nici nu au avut cămin comun de racord.

Ulterior, pârâta C.A.O. SA, ca

urmare a pronunțării ordonanței președințiale în Dosar nr. 4400/111/2007,

deviază vechiul traseu al racordului de canalizare, efectuând o lucrarea nouă

în favoarea reclamantei, ce constă din montarea unei țevi de PVC de 160 mm din

căminul privat (incintă) la rețeaua stradală de canalizare direct în rețea.

(tub de beton ) fără cămin de racordare.

Așa cum s-a arătat mai sus,

reclamanta are trei puncte de lucru, unul pe str. M.C. nr. 1, un alt punct de

lucru pe aceeași stradă dar la nr. 29, iar separat de acestea mai deține Stația

Peco S. în aceeași locație, pentru niciuna din aceste locații nu s-a făcut

dovada existenței unui contract valabil încheiat cu toată documentația prevăzută

de lege, pentru furnizarea serviciilor de apă canal. Mai mult, din precizarea

făcută de reclamantă obturarea canalizării pluviale vizează punctul de lucru de

pe str. M.C. nr. 29 Oradea, punct de lucru care, în urma lucrărilor efectuate

de SC C.A.O., fost racordat la canalizarea pluvială pe un traseu nou,

perpendicular pe conducta stradală direct în rețea, (tub de beton), fără să se

fi întocmit actele și formalitățile cerute de legislația în vigoare pentru

înregistrarea ca și consumator individual.

Astfel, prestarea de servicii de

interes public local nu este permisă fără încheierea de contract de prestări

servicii (art. 42 (1) lit. a)) din Legea nr. 51/2006), iar obligația legală a

operatorului de a monta aparat de măsură a consumului este permisă la limita de

proprietate între rețeaua publică și rețeaua particulară delimitată conform

art. 3 lit. i) din Legea nr. 241/2006.

De asemenea din concluziile

raportului de expertiză, rezultă următoarele: cauzele naturale ar putea consta

din angrenarea de apă folosită la Spălătorie auto tiruri, a impurităților

(nisip, pământ) și care puteau determina opturarea canalului (umplerea cu

impurități, colmatare canal).

Având în vedere că pârâta RA A.C. a

efectuat în favoarea reclamantei canalizarea pluvială dar fără existența

actelor prevăzute de actele normative în vigoare, instanța a admis cererea

reconvențională așa cum a fost formulată.

Răspunzând criticilor formulate în

apelurile promovate de SC S. SRL și SC C.A. Oradea SA, Curtea de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal - prin Decizia nr. 9

din 25 ianuarie 2011 problema care se ridică în prezenta speță vizează

împrejurarea existenței sau inexistenței unui branșament legal al reclamantei

la rețeaua publică de canalizare pluvială, iar din acest punct de vedere,

instanța a reținut că la data de 8 decembrie 1993, s-a emis în favoarea

numitului G.G. Avizul favorabil de principiu nr. 79521, privind branșarea la

apa potabilă și colectoarele de canal pentru ape uzate menajer și ape meteorice

la obiectivul S.M.O. S.R.L. din Oradea, str. M.C. Este adevărat că reclamanta a

putut prezenta doar acest aviz favorabil de principiu, nu și un aviz definitiv,

astfel cum s-a solicitat în Nota din cuprinsul acestui aviz, însă instanța va

avea în vedere împrejurarea că reclamanta a exercitat prezenta acțiune la

aproximativ 14 ani de la data emiterii respectivului aviz, ea nefiind de altfel

destinatara acestuia, situație în care era dificil, dacă nu chiar imposibil să

fie în măsură să prezinte la momentul de față avizul definitiv.

Astfel cum s-a arătat, stația de

carburanți a fost folosită de-a lungul timpului de mai multe societăți

comerciale, prima fiind SC S.M.O. SRL, care a și încheiat cu RA A. Oradea

Contractul de prestări servicii nr. 2993 din 19 februarie 1999 privind

furnizarea apei potabile și preluarea în rețeaua publică de canalizare a apelor

uzate menajere și a apelor pluviale.

La art. 3 lit. d) din contract s-a

stipulat obligația distribuitorului de a executa lucrările de întreținere și

reparații necesare la branșamentul de apă și racordul de canalizare. De

asemenea, din cuprinsul facturilor fiscale depuse la filele 65 - 68, rezultă că

acestei societăți i s-au facturat serviciile de apă, canal și meteo în baza

contractului anterior menționat.

Totodată, instanța a avut în vedere

că, în perioada anilor 1993 - 1994, când a început construirea stației de

carburanți, era în vigoare Ordinul MLPAT nr. 91/1991 privind aprobarea

formularea, a procedurilor de autorizare și a conținutului documentațiilor

stabilite de Legea nr. 50/1991, acesta prevăzând că, pentru eliberarea

autorizației de construire, solicitantul trebuia să prezinte în mod obligatoriu

avizele furnizorilor de utilități care asigură funcționarea construcției,

respectiv: alimentare cu apă, energie electrică, termică, gaze,

telecomunicații, canalizare căi de circulație etc. Or, în anul 1994, G.G., în

calitate de director la SC S.M.O. SRL, a obținut autorizația de construire nr.

687 din 2 august 1994 pentru stația de alimentare cu carburanți și parcare TIR

din Oradea, str. M.C. (fără număr la acea dată), în cuprinsul căreia se arată

că documentația tehnică și avizele prezentate fac parte integrantă din

autorizație.

Din coroborarea tuturor acestor

înscrisuri, instanța a reținut că nu se poate nega existența unui racord legal

al stației de carburanți folosit actualmente de reclamanta apelantă la rețeaua

publică de canalizare pluvială. Mai mult, pârâta SC C.A.O. SA s-a apărat, prin

întâmpinarea formulată, susținând că, pentru stația Peco S. nu există încheiat un

contract de prestări servicii și din acest motiv nu apare în evidențele sale ca

și consumator distinct, ci există încheiat un contract doar pentru punctul de

lucru al societății din str. M.C. nr. 1.

Față de această apărare a pârâtei,

instanța a reținut că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă

fără putință de tăgadă că acest contract invocat de pârâtă pentru punctul de

lucru din str. M.C. nr. 1 vizează tocmai stația Peco S., care este situată la

această locație. Acest aspect rezultă cu claritate din împrejurarea că, prin

contractul de comodat și actul adițional la acesta încheiate la data de 28

august 2002 și respectiv 15 decembrie 2005, între SC S. SRL pe de o parte și

G.G. și G.L. pe de altă parte, societatea a dobândit posesia stației de

carburanți situată în Oradea str. M.C. nr. 1, iar la data de 15 februarie 2007,

SC S. SRL a încheiat cu SC C.A.O. SA contractul de branșare/racordare și

utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 18182

pentru punctul de consum din str. M.C. nr. 1.

De asemenea, din lecturarea cererii

de chemare în garanție formulată de pârâta SC C.A.O. SA, se desprinde ideea că

aceasta avea cunoștință de existența racordului de canalizare al reclamantei SC

S. SRL, pârâta susținând că acesta ar fi fost comun cu cel al societății vecine

SC S.C. SRL.

Existența racordului legal al

reclamantei apelante la rețeaua publică de canalizare pluvială se deduce și din

faptul că, în anexa nr. 1 la contract, s-a stipulat la „servicii prestate” -

canal meteo, ceea ce presupune existența, la momentul încheierii contractului,

a canalului meteo. Tot în sprijinul susținerilor apelantei reclamante este și

faptul că, potrivit însăși afirmațiilor pârâtei SC C.A.O. SA, încheierea unui

contract de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare

cu apă și canalizare trebuie să fie precedată de obținerea avizelor necesare,

realizarea documentației aferente racordurilor de canalizare și efectuarea

respectivelor racorduri.

În ceea ce privește fapta culpabilă

a pârâților, instanța a reținut că, în condițiile în care s-a dovedit existența

unui branșament legal al reclamantei la rețeaua publică de canalizare pluvială,

obturarea acestuia ca urmare a lucrărilor efectuate pârâta, în baza

contractului încheiat cu pârâta, este culpa ambelor societăți. Din acest punct

de vedere, se va observa că SC K.E.V.I.E.P. D.U. SRL, în calitate

de subantreprenor, a încheiat cu SC C.A.O. SA, în calitate de beneficiar final,

cu C.F.C.U., în calitate de finanțator Phare și Consiliul Local Oradea, în

calitate de beneficiar local, un contract de agrement la data de 14 aprilie

2007, în baza căruia subantreprenorul urma ca, în baza planului sistemului de

canalizare pus la dispoziție de către SC C.A.O. SA, să realizeze o rețea nouă

de canalizare menajeră. Din această perspectivă, este adevărat că răspunderea

pentru obturarea canalului de apă pluvială al reclamantei revine, în primul

rând, Companiei de Apă Oradea, însă se va observa totodată că nici societatea

subantreprenoare nu este străină de acest fapt.

Deși s-a arătat de către SC C.A.O.

SA că subantreprenorul SC K.E.V.I.E.P. a lucrat la realizarea rețelei de

canalizare menajeră, și nu pluvială, care era amplasată la o distanță și pe o

rută aproximativ paralelă cu rețeaua pluvială și, deci, este puțin probabil, ca

aceste lucrări să fi afectat canalul reclamantei, totuși, din depozițiile mai

multor martori rezultă că obturarea canalizării pluviale s-a produs la momentul

la care SC K.E.V.I.E.P. D.U. SRL efectua lucrări pe strada M.C., neexistând

probleme anterior acestui moment și nici după rebranșarea reclamantei ca urmare

a pronunțării Ordonanței președințiale nr. 1334/COM/17 octombrie 2007 a

Tribunalului Bihor.

În ceea ce privește capătul II de

cerere din acțiunea principală, vizând despăgubirile solicitate de reclamantă,

constând în paguba produsă ca urmare a inundării cu apă a bazinelor de benzină

și motorină și costurile aferente evacuării apelor, se va reține caracterul

nefondat al acestora, în condițiile în care reclamanta nu a adus nici o probă

în dovedirea cuantumului real al pretențiilor. Astfel, singurul înscris de care

se prevalează reclamanta este un proces-verbal întocmit la data de 28

septembrie 2007 de către o comisie constituită din persoane angajate ale

societății, care au constatat paguba și cuantumul despăgubirilor la care ar fi

îndreptățită reclamanta. Un asemenea înscris, însă, nu poate sta la baza

acordării despăgubirilor solicitate, câtă vreme emană de la însăși reclamantă

și nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză cu privire la

acest aspect.

În ceea ce privește apelul declarat

de apelanta SC C.A.O. SA, se va observa că, prin motivele de apel, apelanta a

criticat sentința instanței de fond sub aspectul nepronunțării instanței asupra

obligării reclamantei la plata sumei de 1.603 RON. Însă, pârâta nu a formulat

nici o pretenție de natură pecuniară împotriva reclamantei prin cererea

reconvențională formulată, ci aceasta a făcut obiectul cererii de chemare în

garanție formulată împotriva SC S.C. SRL, asupra căreia instanța de fond s-a

pronunțat prin respingerea acesteia. Este adevărat că, prin concluziile scrise

depuse în termenul de pronunțare, pârâta a solicitat „obligarea reclamantei sau

a părții culpabile care a generat situația în speță de a achita suma de 1.603

RON”, însă o asemenea precizare nu poate fi luată în considerare de către

instanță, dat fiind momentul la care a fost formulată - după închiderea

dezbaterilor, căci instanța era obligată să se pronunțe doar asupra cererilor

formulate de către părți în condițiile și termenele impuse de Codul de

procedură civilă. Dându-se curs la o asemenea solicitare din partea reclamantei

ar fi însemnat încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la

apărare al reclamantei, care nu avea cunoștință de formularea vreunei pretenții

de natură pecuniară împotriva sa.

Astfel că și instanța de apel,

verificând sentința apelată raportat la soluția pronunțată asupra cererii de

chemare în garanție formulată de pârâta SC C.A.O. SA împotriva SC S.C. SRL, prin

care s-a solicitat obligarea chematei în garanție la plata contravalorii

lucrării de refacere a racordului de canalizare aparținând reclamantei, a

reținut că, în mod legal instanța de fond a respins-o ca nefondată. Chiar dacă

s-a probat prin depozițiile martorilor că obturarea canalizării reclamantei a

fost determinată de lucrările efectuate de SC K.E.V.I.E.P. D.U. SRL de refacere

a racordului SC S.C. SRL, societate vecină cu societatea reclamantă, instanța

nu poate deduce de aici existența vreunei fapte ilicite și implicit a unei

culpe a beneficiarului acestei lucrări - SC S.C. SRL.

Față de considerentele arătate, în

baza art. 296 C. proc. civ., a fost respins ca nefondat apelul apelantei SC

C.A.O. SA și a fost admis apelul declarat de apelanta SC S. SRL, fiind

schimbată în parte sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii

reclamantei sub aspectul capătului I de cerere, fiind respins capătul II de

cerere, precum și acțiunea reconvențională a pârâtei SC C.A.O. SA.

S-au menținut celelalte dispoziții.

În fundamentarea soluției, instanța

de control judiciar a reținut că a respins ca nefondat apelul declarat de

apelanta SC C.A.O. SA.

A admis ca fondat apelul declarat de

apelanta SC S. SRL

A admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta SC S.M.O. SRL împotriva pârâților SC K.D. UNGARIA SRL și SC

C.A.O. SA.

A obligat pârâții să procedeze la

refacerea lucrărilor executate în Oradea, str. M.C., în așa fel încât să nu

afecteze în nici un mod activitatea societății reclamante desfășurată la

punctul de lucru stația PECO S..

A respins capătul II de cerere din

acțiunea reclamantei.

A respins cererea reconvențională

formulată de pârâta reclamantă reconvențională SC C.A.O. SA, precum și

cheltuieli de judecată.

S-au înlăturat criticile apelantei

SC C.A. Oradea SA motivat de faptul că nu s-a formulat nici o pretenție

pecuniară asupra obligării reclamantei la plata sumei de 1.603 RON prin cererea

reconvențională, cerere făcută doar cu ocazia concluziilor scrise când nu pot

fi luate în considerație.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs atât reclamanta SC S. cât și pârâta SC C.A.O. SA criticile

făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

SC C.A.O. SA critică neacordarea

sumei de 1603 lei contravaloarea lucrărilor în vederea realizării noii rețele

de canalizare pluvială deși s-au depus toate documentațiile.

SC S. SRL critică soluția instanței

de apel, motivat de faptul că în mod eronat nu s-au acordat despăgubirile

solicitate, procesul-verbal de calamitate fiind singurul script ce se poate

încheia în astfel de situații, fiind înregistrat și în contabilitatea

societății așa cum impune Legea nr. 82/1991.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.

prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de

nelegalitate.

Din conținutul motivelor de recurs

formulate de ambele părți rezultă că, criticile nu se referă la invocarea unor

aspecte de nelegalitate fiind critici de netemeinicie care nu pot fi invocate

în faza recursului.

Modul de interpretare și apreciere a

probatoriilor pot constitui critici pe aspectul netemeiniciei în faza de

judecată a apelului.

Or, instanța de apel a prezentat o

motivare amplă examinând riguros fiecare critică, având motivări pertinente și

asupra neacordării sumei de 1.603 RON cât și neluarea în considerare a

procesului-verbal de calamitate.

Văzând dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta SC S.

SRL Oradea și pârâta SC C.A.O. SA Oradea împotriva Deciziei nr. 9/C/2011-a de

la 25 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, ca

nefondate.

Obligă recurentele la plata sumei de

7.564 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 3 noiembrie 2011.