ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3458/2012

Asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Pe

rolul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori, se află înregistrat dosarul nr.

104/35/2012**, care are ca

obiect cererea de revizuire formulată de

petenta L.V.

împotriva sentinței penale nr.

65/PI din 9 mai 2012 ( în procedură

prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen.).

Pentru

termenul de judecată din 3 octombrie 2012, petenta

L.V. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 392 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 278

1

alin. (6) C. proc. pen.

, apreciind

că acestea contravin dispozițiilor

constituționale, solicitând sesizarea

Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții.

Curtea de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori,

prin încheierea de ședință din 3 octombrie 2012, a dispus

amânarea judecării cauzei pentru termenul din 31

octombrie 2012 și

a respins ca

inadmisibilă cererea formulată de petenta L.V.,

de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392

alin. (1) și ale art. 278

1

alin. (6) C. proc. pen.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că, potrivit

art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional

poate fi sesizată cu excepția de

neconstituționalitate a unei dispoziții

legale dacă sunt întrunite trei condiții și anume: dispoziția a cărei

neconstituționalitate se invocă să fie în vigoare, să aibă legătură cu

soluționarea

cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind

neconstituțională

printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

S-a reținut că

revizuienta a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 392 alin. (1)

C. proc. pen., care

reglementează procedura

de judecare a contestației în anulare și ale

art. 278

1

alin.

(6) C. proc. pen., care reglementează

procedura

de judecare a plângerii împotriva actelor procurorului; cum obiectul dosarului

îl constituie cererea de revizuire formulată de către

L.V. împotriva

unei hotărâri pronunțată în temeiul

dispozițiilor

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., este evident

că dispozițiile a căror neconstituționale se

invocă nu au legătură cu

soluționarea prezentei cauze, apreciindu-se că

nu sunt întrunite

cerințele prevăzute de

art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Totodată, instanța de fond , având în vedere

împrejurarea că

petenta a depus la dosarul cauzei cererea de recurs

împotriva încheierii prin care urma să se soluționeze cererea de sesizare a

Curții Constituționale (fila 23 din dosar), a

înaintat dosarul cauzei

instanței de control judiciar, în vederea

soluționării căii de atac exercitată de petenta.

La termenul de

judecată din 24 octombrie Înalta Curte, din

oficiu,

a pus în discuție excepția inadmisibi

I

ității recursului declarat.

Excepția inadmisibilității este întemeiată.

Examinând recursul declarat de petenta L.V.

împotriva

încheierii din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.

104/35/2012**, în raport cu excepția pusă în discuție de către

instanță, din oficiu, cu privire la

inadmisibilitatea recursului declarat,

Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibil, pentru

considerentele

ce succedă.

Din analiza

coroborată a art. 385

15

pct. 1

lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 385

1

și art. 385

2

din același cod rezultă că

recursul este inadmisibil și atunci când se declară

cu depășirea ori încălcarea limitelor legale în care se poate declara de către

diferiții

titulari (adică în cazuri

și condiții neprevăzute de lege).

În concret,

petenta revizuientă a formulat recurs cu o lună înainte ca, în speță, Curtea de

Apel Oradea să se fi pronunțat cu

privire

la excepția de neconstituționalitate invocată.

La data de 5

septembrie 2012 (data declarării recursului de

către petentă), în cauză, nu exista pronunțată vreo hotărâre care să

poată fi atacată cu recurs. La acea dată, pentru petenta L.V., nu se născuse

dreptul de a ataca cu recurs hotărârea sus-menționată

și prin urmare, ea nu putea să exercite un drept

eventual și în plus,

aceasta nu putea anticipa soluția instanței.

Înalta Curte

constată deci că recursul petentei revizuiente a fost declarat la 5 septembrie

2012 în condiții nelegale, nevizând,

practic,

încheierea de ședință din 3 octombrie 2012 a Curții de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în

dosarul nr. 104/35/2012**.

Recursul

declarat învederându-se , așadar, inadmisibil ,

urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

să

fie respins ca atare.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta

revizuientă va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

revizuienta L.V.

împotriva încheierii din 3 octombrie 2012 a Curții

de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

dosarul nr. 104/35/2012**.

Obligă

recurenta revizuienta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie

2012.