ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3458/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, se află înregistrat dosarul nr. 104/35/2012**, care are ca obiect cererea de revizuire formulată de petenta L.V. împotriva sentinței penale nr. 65/PI din 9 mai 2012 ( în procedură prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen.). Pentru termenul de judecată din 3 octombrie 2012, petenta L.V. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 278 1 alin. (6) C. proc. pen. , apreciind că acestea contravin dispozițiilor constituționale, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții.

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea de ședință din 3 octombrie 2012, a dispus amânarea judecării cauzei pentru termenul din 31 octombrie 2012 și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petenta L.V., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392 alin. (1) și ale art. 278 1 alin. (6) C. proc. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional poate fi sesizată cu excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții legale dacă sunt întrunite trei condiții și anume: dispoziția a cărei neconstituționalitate se invocă să fie în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

S-a reținut că revizuienta a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare și ale art. 278 1 alin. (6) C. proc. pen., care reglementează procedura de judecare a plângerii împotriva actelor procurorului; cum obiectul dosarului îl constituie cererea de revizuire formulată de către L.V. împotriva unei hotărâri pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., este evident că dispozițiile a căror neconstituționale se invocă nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, apreciindu-se că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Totodată, instanța de fond , având în vedere împrejurarea că petenta a depus la dosarul cauzei cererea de recurs împotriva încheierii prin care urma să se soluționeze cererea de sesizare a Curții Constituționale (fila 23 din dosar), a înaintat dosarul cauzei instanței de control judiciar, în vederea soluționării căii de atac exercitată de petenta. La termenul de judecată din 24 octombrie Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția inadmisibi I ității recursului declarat. Excepția inadmisibilității este întemeiată. Examinând recursul declarat de petenta L.V. împotriva încheierii din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 104/35/2012**, în raport cu excepția pusă în discuție de către instanță, din oficiu, cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibil, pentru considerentele ce succedă.

Din analiza coroborată a art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 385 1 și art. 385 2 din același cod rezultă că recursul este inadmisibil și atunci când se declară cu depășirea ori încălcarea limitelor legale în care se poate declara de către diferiții titulari (adică în cazuri și condiții neprevăzute de lege). În concret, petenta revizuientă a formulat recurs cu o lună înainte ca, în speță, Curtea de Apel Oradea să se fi pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. La data de 5 septembrie 2012 (data declarării recursului de către petentă), în cauză, nu exista pronunțată vreo hotărâre care să poată fi atacată cu recurs. La acea dată, pentru petenta L.V., nu se născuse dreptul de a ataca cu recurs hotărârea sus-menționată și prin urmare, ea nu putea să exercite un drept eventual și în plus, aceasta nu putea anticipa soluția instanței.

Înalta Curte constată deci că recursul petentei revizuiente a fost declarat la 5 septembrie 2012 în condiții nelegale, nevizând, practic, încheierea de ședință din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 104/35/2012**. Recursul declarat învederându-se , așadar, inadmisibil , urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să fie respins ca atare. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuientă va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuienta L.V. împotriva încheierii din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 104/35/2012**. Obligă recurenta revizuienta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2012.