ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de revizuire
de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1282 din 3 martie 2011 Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis
recursul declarat de reclamantul R.G.D. împotriva sentinței nr. 3003 din 22 iunie
2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
a casat sentința atacată, a admis cererea formulată de reclamant și a suspendat
actul administrativ privind neacordarea celui de-al 13-lea salariu, potrivit
art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunța această
soluție, Înalta Curte a reținut că obiectul acțiunii l-a constituit suspendarea
executării notei întocmite de D.R.U. și D.E.B. aprobată de Președintele C.N.P.A.S.
(în prezent C.N.P.P.) din 3 februarie 2010, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,
modificată și completată.
S-a apreciat de către
instanța de control judiciar că instanța de fond, ținută fiind de dispozițiile
art. 14 sus-menționate, avea obligația să analizeze cele două condiții cumulative,
cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, în vederea pronunțării
asupra cererii, însă judecătorul fondului nu a analizat niciuna dintre condițiile
necesare pentru suspendarea actului administrativ, ci și-a motivat soluția din perspectiva
dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, considerând
că se pronunță asupra fondului cauzei.
S-a arătat că soluția
este greșită deoarece nu s-a analizat aparența de nelegalitate, ci s-a prejudecat
fondul cererii, dar s-a reținut că din perspectiva dispozițiilor art. 14 din Legea
nr. 554/2004 modificată și completată, cererea este întemeiată.
Înalta Curte a apreciat
că prin pronunțarea unei sentințe asupra fondului cauzei, chiar dacă aceasta nu
este irevocabilă, se face dovada deplină a îndeplinirii condiției cazului bine justificat
cerută de art. 14, astfel încât analizarea celorlalte motive este de prisos, iar
în ceea ce privește paguba iminentă, lipsirea de suma de bani cuvenită recurentului
este evidentă datorită emiterii unui act a cărui aparență de nelegalitate este dovedită.
Instanța de control judiciar
a admis recursul, a casat sentința recurată și, în temeiul art. 14 din Legea
nr. 554/2004 modificată și completată, a admis cererea și a dispus suspendarea actului
administrativ privind neacordarea celui de-al 13-lea salariu pe anul 2009.
Împotriva deciziei
nr. 1282 din 3 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, intimata C.N.P.B. a formulat cerere de revizuire, invocând
dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ.
Înainte de a analiza motivele
cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu
dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității, invocată în cauză,
constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge
cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această
soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit dispozițiilor
art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii
și la faptele pe care se întemeiază”.
Pe de o parte, fiind o
cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ
prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute
de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor
fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului
în fond.
Înalta Curte constată
că în prezenta cauză revizuenta C.N.P.B. a invocat dispozițiile art. 322 pct. 1
și 2 C. proc. civ., arătând că instanța de recurs nu a ținut cont de faptul că motivele
invocate de recurentul-reclamant sunt neconcludente raportat la art. 304 C.
proc. civ., că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, în sensul că trebuia
să constate că recursul promovat era lovit de nulitate, precum și faptul că Înalta
Curte, în dispozitivul deciziei civile atacate, a casat sentința, dar nu a trimis
cauza spre rejudecare, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 312 pct. 5 și
art. 313, 314 și 315 C. proc. civ.
Potrivit art. 322
pct. 1 și 2 C. proc. civ.:"Revizuirea unei hotărâri ramase definitivă în instanța
de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs
atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1.
dacă dispozitivul hotărârii
cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2.dacă s-a pronunțat asupra
unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori
s-a dat mai mult decât s-a cerut
".
Principiul siguranței
raporturilor juridice, legat de interesul general al asigurării stabilității hotărârilor
judecătorești definitive a impus legiuitorului să stabilească riguros, concret și
limitativ cazurile și motivele pentru care poate fi exercitată calea de atac a revizuirii
și modul în care acestea pot fi probate.
Cererea de revizuire nu
declanșează un nou litigiu, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiași cauze, astfel
că aspectele care au incidență asupra fondului, ce au fost supuse cercetării judecătorești,
indiferent că au căpătat sau nu o dezlegare juridică, sau cele care ar fi fost putut
fi prezentate la fond ori cu prilejul căilor ordinare de atac, însă nu au fost deduse
judecății din omisiunea culpabilă a părții interesate, nu pot constitui motiv de
revizuire.
Față de aceste considerații
generale, Înalta Curte constată că motivele prezentate de revizuentă nu se încadrează
între cele care, potrivit art. 322 C. proc. civ., pot justifica promovarea unei
cereri de revizuire.
Drept urmare, calea extraordinară
de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate
prevăzută de textul legal sus-arătat.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de C.N.P.B. împotriva deciziei nr. 1282 din 3 martie 2011 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 mai 2011.