ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.05.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2011

HOTĂRÂRE
24.05.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1282 din 3 martie 2011 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

recursul declarat de reclamantul R.G.D. împotriva sentinței nr. 3003 din 22 iunie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a casat sentința atacată, a admis cererea formulată de reclamant și a suspendat

actul administrativ privind neacordarea celui de-al 13-lea salariu, potrivit

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această

soluție, Înalta Curte a reținut că obiectul acțiunii l-a constituit suspendarea

executării notei întocmite de D.R.U. și D.E.B. aprobată de Președintele C.N.P.A.S.

(în prezent C.N.P.P.) din 3 februarie 2010, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată.

S-a apreciat de către

instanța de control judiciar că instanța de fond, ținută fiind de dispozițiile

art. 14 sus-menționate, avea obligația să analizeze cele două condiții cumulative,

cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, în vederea pronunțării

asupra cererii, însă judecătorul fondului nu a analizat niciuna dintre condițiile

necesare pentru suspendarea actului administrativ, ci și-a motivat soluția din perspectiva

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, considerând

că se pronunță asupra fondului cauzei.

S-a arătat că soluția

este greșită deoarece nu s-a analizat aparența de nelegalitate, ci s-a prejudecat

fondul cererii, dar s-a reținut că din perspectiva dispozițiilor art. 14 din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată, cererea este întemeiată.

Înalta Curte a apreciat

că prin pronunțarea unei sentințe asupra fondului cauzei, chiar dacă aceasta nu

este irevocabilă, se face dovada deplină a îndeplinirii condiției cazului bine justificat

cerută de art. 14, astfel încât analizarea celorlalte motive este de prisos, iar

în ceea ce privește paguba iminentă, lipsirea de suma de bani cuvenită recurentului

este evidentă datorită emiterii unui act a cărui aparență de nelegalitate este dovedită.

Instanța de control judiciar

a admis recursul, a casat sentința recurată și, în temeiul art. 14 din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată, a admis cererea și a dispus suspendarea actului

administrativ privind neacordarea celui de-al 13-lea salariu pe anul 2009.

Împotriva deciziei

nr. 1282 din 3 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, intimata C.N.P.B. a formulat cerere de revizuire, invocând

dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ.

Înainte de a analiza motivele

cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității, invocată în cauză,

constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge

cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit dispozițiilor

art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii

și la faptele pe care se întemeiază”.

Pe de o parte, fiind o

cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ

prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute

de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor

fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului

în fond.

Înalta Curte constată

că în prezenta cauză revizuenta C.N.P.B. a invocat dispozițiile art. 322 pct. 1

și 2 C. proc. civ., arătând că instanța de recurs nu a ținut cont de faptul că motivele

invocate de recurentul-reclamant sunt neconcludente raportat la art. 304 C.

proc. civ., că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, în sensul că trebuia

să constate că recursul promovat era lovit de nulitate, precum și faptul că Înalta

Curte, în dispozitivul deciziei civile atacate, a casat sentința, dar nu a trimis

cauza spre rejudecare, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 312 pct. 5 și

art. 313, 314 și 315 C. proc. civ.

Potrivit art. 322

pct. 1 și 2 C. proc. civ.:"Revizuirea unei hotărâri ramase definitivă în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

1.

dacă dispozitivul hotărârii

cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;

2.dacă s-a pronunțat asupra

unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori

s-a dat mai mult decât s-a cerut

".

Principiul siguranței

raporturilor juridice, legat de interesul general al asigurării stabilității hotărârilor

judecătorești definitive a impus legiuitorului să stabilească riguros, concret și

limitativ cazurile și motivele pentru care poate fi exercitată calea de atac a revizuirii

și modul în care acestea pot fi probate.

Cererea de revizuire nu

declanșează un nou litigiu, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiași cauze, astfel

că aspectele care au incidență asupra fondului, ce au fost supuse cercetării judecătorești,

indiferent că au căpătat sau nu o dezlegare juridică, sau cele care ar fi fost putut

fi prezentate la fond ori cu prilejul căilor ordinare de atac, însă nu au fost deduse

judecății din omisiunea culpabilă a părții interesate, nu pot constitui motiv de

revizuire.

Față de aceste considerații

generale, Înalta Curte constată că motivele prezentate de revizuentă nu se încadrează

între cele care, potrivit art. 322 C. proc. civ., pot justifica promovarea unei

cereri de revizuire.

Drept urmare, calea extraordinară

de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate

prevăzută de textul legal sus-arătat.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de revizuire

formulată de C.N.P.B. împotriva deciziei nr. 1282 din 3 martie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1282/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Hotărârea instanței de fond. 1.1. Prin sentința nr. 3003 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel București, secț
ÎCCJ 2011-02-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1034/2011
subzistă aparența de nelegalitate a actului administrativ, întrucât acesta a fost emis în conformitate cu prevederile legale aplicabile ale art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 64 din Legea nr. 94/1992, precum și în conside
ÎCCJ 2011-04-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2212/2011
Asupra cererii de chemare în judecată de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
ÎCCJ 2010-05-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2333/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4152 din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de re
ÎCCJ 2009-12-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5842/2009
e, acțiunea reclamanților fiind astfel lipsită de interes. Referitor la fondul pricinii recurenta a apreciat că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât, în cauză nu sunt înd
Sursă