ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 464/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București reclamanta C.V. a chemat in judecată Casa Județeană de Pensii Călărași-Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând anularea hotărârii emisă de pârâtă și recunoașterea dreptului său de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a făcut dovada calității sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost strămutați În urma Tratatului de la Craiova și beneficiază de prevederile actului normativ invocat, suferind aceleași persecuții de natură etnică ca și familia sa.

Prin sentința civilă nr. 1860 din 27 iunie 2007 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada persecuțiilor de natură etnică suferite de familia sa, astfel încât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 din actul normativ indicat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluția instanței ca neîntemeiată și nelegală. A arătat, în cadrul motivelor de recurs dezvoltate, faptul că s-a născut la data de 10 septembrie 1942, în localitatea în care părinții săi au fost strămutați ca urmare a Tratatului de la Craiova și beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, datorită persecuțiilor de natură etnică suferite.

A arătat faptul că familia sa a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, datorită Tratatului încheiat de autorități și a depus la dosar aceleași înscrisuri depuse și la instanța de fond. Recursul este fondat. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat și rejudecând cauza pe fond, va modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantei pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. l din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este restrictivă și nu este în acord cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice (...).

Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi". Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimata-reclamantă s-a născut în timpul refugiului părinților săi și s-a făcut dovada schimbului de domiciliu intervenit în urma Tratatului de la Craiova, pe criterii etnice, rezultând dovada persecuțiilor de natură etnică suferite de familia sa, așa cum dispun prevederile legale.

A admite teza formulată de intimata-pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosar, conform căreia numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege, ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, în speță aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi admis și rejudecând cauza pe fond, Înalta Curte va admite acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.V. împotriva sentinței civile nr. 1860 din 27 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei C.V. Dispune anularea hotărârii nr. 4711 din 15 decembrie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Călărași. Obligă intimata să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentei-reclamante drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 10 septembrie 1942-06 martie 1945, începând cu data de 01 noiembrie 2002. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2008.