ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.02.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 464/2008

HOTĂRÂRE
07.02.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 464/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel București reclamanta C.V. a chemat in judecată Casa Județeană de Pensii

Călărași-Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând anularea hotărârii

emisă de pârâtă și recunoașterea dreptului său de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a făcut dovada calității sale de beneficiar al drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut în localitatea în care părinții

săi au fost strămutați

În urma Tratatului

de la Craiova și beneficiază de prevederile actului normativ invocat, suferind aceleași

persecuții de natură etnică ca și familia sa.

Prin sentința

civilă nr. 1860 din 27 iunie 2007 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea

reclamantei.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea a reținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada persecuțiilor

de natură etnică suferite de familia sa, astfel încât nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 1 din actul normativ indicat.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluția instanței ca neîntemeiată

și nelegală.

A arătat, în cadrul

motivelor de recurs dezvoltate, faptul că s-a născut la data de 10 septembrie 1942,

în localitatea în care părinții săi au fost strămutați ca urmare a Tratatului de

la Craiova și beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, datorită persecuțiilor

de natură etnică suferite. A arătat faptul că familia sa a fost nevoită să părăsească

localitatea de domiciliu, datorită Tratatului încheiat de autorități și a depus

la dosar aceleași înscrisuri depuse și la instanța de fond.

Recursul este

fondat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul declarat

și rejudecând cauza pe fond, va modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii

reclamantei pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor

art. l din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuții din motive

etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit

art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul

ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să

își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând

și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb

de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit

acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele

acelei persecuții.

Acesta este și

cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau

au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit

astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Interpretarea

pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, este restrictivă și nu este în acord cu

considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie

2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu

și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția

să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații

identice (...). Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași

drepturi".

Din materialul

probator existent la dosar rezultă faptul că intimata-reclamantă s-a născut în timpul

refugiului părinților săi și s-a făcut dovada schimbului de domiciliu intervenit

în urma Tratatului de la Craiova, pe criterii etnice, rezultând dovada persecuțiilor

de natură etnică suferite de familia sa, așa cum dispun prevederile legale.

A admite teza

formulată de intimata-pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosar, conform căreia

numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite

de lege, ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți

și copiii lor aflați în aceeași situație, în speță aceea de strămutați, ceea ce

ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă

la încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, precum și

al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul

declarat va fi admis și rejudecând cauza pe fond, Înalta Curte va admite acțiunea

reclamantei.

Admite recursul

declarat de C.V. împotriva sentinței civile nr. 1860 din 27 iunie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VI-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei C.V.

Dispune anularea

hotărârii nr. 4711 din 15 decembrie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Călărași.

Obligă intimata

să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască recurentei-reclamante drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 10 septembrie 1942-06 martie 1945,

începând cu data de 01 noiembrie 2002.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-02-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 916/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1074 din 2 aprilie 2008, a admis acțiunea formul
ÎCCJ 2008-01-31
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 22 februarie 2007 reclamantul P.N. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensi
ÎCCJ 2007-06-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2954/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 decembrie 2006, reclamantul Cîrniciu Stere a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Călărași, anularea
ÎCCJ 2008-02-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 709/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2025 din 05 septembrie 2007 a admis acțiunea formul
ÎCCJ 2008-05-09
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1834/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2474 din 15 octombrie 2007, a admis acțiunea formul
Sursă