ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.10.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6360/2012

HOTĂRÂRE
18.10.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6360/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 37 din 18 ianuarie 2012,

pronunțată în Dosarul nr. 1757/242/2010 al Judecătoriei Huedin, s-a admis excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu și, în consecință, s-a dispus deducerea

competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul

C.N. împotriva pârâților P.L. și M.N. în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că valoarea indicată de reclamant pentru obiectul dedus judecății

este derizorie, motiv pentru care a dispus efectuarea unei expertize tehnice de

specialitate care a stabilit că valoarea celor 3 ha teren situat în localitatea

M., județul Cluj, este de 759.942 RON.

Având în vedere valoarea

terenului și în raport de dispozițiile art. 158 pct. 9 C. proc. civ., a fost declinată

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin încheierea civilă

nr. 395 din 11 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1757/242/2010, Tribunalul Cluj

admite excepția necompetenței materiale și declină competența soluționării cererii

în favoarea Judecătoriei Huedin.

A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut că prin scriptul depus de către reclamant la data de 03 mai

2012, s-a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei pricini.

În cuprinsul acestui înscris,

reclamantul a arătat că judecătoria este competentă material să judece cauza, raportat

la valoarea obiectului dedus judecății și la modul de reglementare prin lege a modalității

de stabilire a acestei valori în vederea taxării și implicit a verificării competenței.

În speță, reclamantul

a indicat valorile de 10.000 RON pentru teren și câte 4.000 RON, respectiv 3.000

RON pentru cele două construcții:

Instanța a apreciat valorile

ca fiind mici și fără să urmeze prevederile art. 3

1

alin. (2) teza a

II-a din Legea nr. 146/1997, care impun că în cazul în care valoarea declarată de

părți este inferioară valorii orientativă stabilită prin expertiză întocmită de

camerele notarilor publici, taxarea cererilor să se facă la această din urmă valoare,

a dispus pe cheltuiala reclamantului, efectuarea unei expertize de evaluare imobiliară

în vederea stabilirii taxei de timbru.

A mai reținut Tribunalul

că valoarea obiectului litigiului va fi stabilită în funcție de expertiza notarilor

publici din anul 2010, din care rezultă că valoarea totală a imobilelor din litigiu

este de 301.300,65 RON, ceea ce denotă că valoarea totală este sub 500.000 RON,

adică competența revine judecătoriei.

Prin sentința civilă

nr. 34/DC/2012 din 22 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost stabilită

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.N. împotriva pârâților

P.L. și M.N. având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin

uzucapiune, în favoarea Judecătoriei Huedin.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut, în esență, că valoarea imobilelor declarate de reclamant fiind

inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza Comisiei Notarilor Publici

din anul 2010, aceasta din urmă trebuie luată în considerare pentru stabilirea competenței

și a taxei judiciare de timbru.

Or, în raport de această

valoare, competența materială de primă instanță aparține judecătoriei, iar nu tribunalului,

fiind stabilită sub valoarea de 500.000 RON, conform art. 2 alin. (1) lit. b) C.

proc. civ.

Apare eronată valoarea

la care Judecătoria Huedin s-a raportat, aceea determinată prin raportul de expertiză

tehnică judiciară efectuat în cauză întrucât au fost ignorate reperele stabilite

prin textul imperativ al legii și mai mult decât atât, expertul a stabilit valoarea

de circulație a terenului la momentul întocmirii raportului de expertiză august

2011, iar valoarea trebuia stabilită pentru momentul sesizării instanței de judecată,

15 decembrie 2010.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul P.L., criticând-o ca nelegală întrucât valoarea

de circulație a imobilului a fost fixată printr-o expertiză de evaluare întocmită

de un expert judiciar la o sumă ce depășește cu mult suma de 500.000 RON, stabilită

de procedura civilă ca și graniță între competențele materiale ale judecătoriei

și tribunalului, competența revenind tribunalului.

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este întemeiat

urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:

Prețuirea obiectului cererii

de chemare în judecată se face conform art. 112 pct. 3 C. proc. civ., de către reclamant,

această operațiune constituind o obligație ce trebuie concretizată în cuprinsul

cererii inițiale de chemare în judecată.

Potrivit art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 146/1997 privind textele judiciare de timbru, ori de câte ori

valoarea la care se calculează taxa de timbru este contestată sau apreciată derizoriu

de către instanță evaluarea se va face pe bază de expertiză dispusă din oficiu sau

la cererea uneia dintre părți.

Cum obiectul și valoarea

cererii de chemare în judecată determină competența materială a instanței în mod

corect prima instanță, respectiv Judecătoria Huedin, apreciind că valoarea terenului

în litigiu este derizorie a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea

evaluare a proprietății imobiliare, care a stabilit o valoare totală de 759.942

RON.

În aceste condiții, potrivit

art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența soluționării cauzei revine tribunalului

ca instanță de fond.

Admite recursul declarat

de pârâtul P.L.

împotriva

sentinței nr. 34/DC din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Casează sentința

civilă nr. 34/DC din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Menține actele îndeplinite

de Judecătoria Huedin.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #141020)
țe prin admiterea unei excepții de necompetență materială, după trecerea a cinci ani de la data înregistrării cererii de chemare în judecată este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil, prin prelungirea nejustificată a duratei de
ÎCCJ 2012-09-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3432/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2684 din 03 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2445/117/2010 de Tribunalul Cluj, a fost admisă acțiunea reclamanților D.N.
ÎCCJ 2012-09-25
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3596/2012
excepția nelegalei timbrări și s-a anulat contestația la executare formulată de contestatorul K.N.Ș., ca nelegal timbrată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. Prin decizia civilă nr. 1615/R din 16 noiembrie 2010 a Trib
ÎCCJ 2012-12-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5154/2012
proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale și a dispus, în consecință, trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj. Prin decizia civilă nr. 44/2012 din 9 mai 2012 Curtea de Apel Cluj, secția II-a civ
ÎCCJ 2012-04-24
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2738/2012
tă de reclamant, aparține judecătoriei de la domiciliul pârâtului, potrivit art. 1 și art. 5 C. proc. civ. Față de considerentele mai-sus expuse, în baza dispozițiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ., tribunalul a admis excepția de necompeten
Sursă