ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.09.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6176/2011

HOTĂRÂRE
20.09.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6176/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 291 din

22 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca tardiv

formulat apelul declarat de Primăria Municipiului Călărași prin Primar împotriva

sentinței civile nr. 749 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Călărași și, ca nefondat,

apelul declarat împotriva aceleiași hotărâri de S.A., reclamantă în cauză.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control

judiciar a reținut în esență că în cauză nu s-a făcut dovada că terenurile în discuție

ar avea alte valori decât cele stabilite prin raportul de expertiză care nu a fost

contestat de către apelanta reclamantă în fața instanței de fond.

Nici în fața instanței

de apel, se mai arată, nu s-a solicitat efectuarea unei noi evaluări, astfel încât

susținerile acesteia privitoare la o valoare mai mare a terenului expropriat și

una mai mică a terenului acordat în compensare, nu sunt probate.

Cât privește apelul Primăriei

Municipiului Călărași s-a reținut că acesta a fost depus peste termenul defipt prin

lege.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat contestație în anulare, reclamanta S.A., arătând că nu a fost citată

pentru termenul la care s-a procedat la soluționarea cauzei, nu i s-au comunicat

actele de procedură și nu i s-au respectat drepturile garantate de Constituție și

Se susține totodată, că

instanța de control judiciar nu a examinat toate motivele de apel.

Prin decizia nr. 632/A

din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins

ca nefondată contestația în anulare, reținând în esență că datorită termenului în

cunoștință nu a mai fost necesară o nouă citare a celei în cauză iar din considerentele

hotărârii atacate reiese că au fost analizate toate criticile invocate de contestatoare.

Faptul că, se mai arată,

soluția adoptată de judecători nu a fost în conformitate cu opiniile contestatoarei,

nu se poate constitui într-o „necercetare” a motivelor de apel, cea în cauză neindicând

în concret care sunt drepturile sale protejate prin Constituție și C.E.D.O., care

ar fi fost încălcate.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs în termen legal, contestatoarea S.A. care, făcând

o trimitere indirectă la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterează

criticile formulate în contestația în anulare arătând în esență că, nu a fost legal

citată cu prilejul soluționării apelului și nu s-au cercetat în detaliu, toate argumentele

arătate cu prilejul formulării căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Recursul se privește ca

nefondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente.

Potrivit dispozițiilor

art. 153 alin. (1) C. proc. civ., partea care a depus cererea personal sau prin

mandatar, și a luat termenul în cunoștință precum și partea care a fost prezentă

la o înfățișare, ea însăși sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de

a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, prezumându-se

că ea cunoaște termenele ulterioare.

Alin. 2 al textului enumeră

cazurile în care această dispoziție nu se aplică, respectiv redeschiderea judecății

după suspendare, stabilirea unui teren pentru chemarea la interogatoriu, repunerea

dosarului pe rol și în situația militarilor în termen și a deținuților.

Dispoziția cuprinsă în

alin. (1) al art. 153 este de strică interpretare, prin ea derogându-se de la principiul

general potrivit căruia părțile în proces trebuie să fie citate la judecată.

Or, în speță, așa cum

în mod corect a reținut instanța de control judiciar, pentru termenul din 22 aprilie

2009 când s-a procedat la soluționarea apelului, contestatoarea avea termen în cunoștință

din ședința anterioară, de la 25 februarie 2009 când a fost prezentă personal în

instanță și i s-a comunicat despre următorul termen de judecată.

Ca atare, nu se poate

reține că celei în cauză i-au fost încălcate drepturile procesuale și prin aceasta

alte drepturi protejate de legea fundamentală ori C.E.D.O.

Așa fiind, în considerarea

celor ce preced, recursul urmează a se respinge.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatoarea S.A. împotriva deciziei nr. 632/A din 25 octombrie 2010

a Curții de Apel București, secția a - IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1596/2011
despăgubiri pentru nepunerea în posesie la timp, urmând a se stabili valoarea acestora, precum și obligarea actualului deținător al terenului la încheierea contractului de închiriere cu adevăratul proprietar. Primăria municipiului Călărași,
ÎCCJ 2005-11-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9187/2005
acordând despăgubiri prin echivalent bănesc pentru terenul, 1000 mp revendicat. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs Primăria Municipiului Călărași prin primar și Prefectura Călărași prin prefect. Primăria Călăraș
ÎCCJ 2010-01-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 31/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 938 din 29 mai 2008 Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis contestația formulată de E.V. împotriva dispoziției nr. 7665 din 7 noiem
ÎCCJ 2010-07-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4139/2010
rea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate
ÎCCJ 2006-05-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4883/2006
Tribunalul Călărași a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților Ministerului Finanțelor Publice și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturi Călărași și a admis în parte contestația reclamantei în contrad
Sursă