ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4899/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1031 din 25 februarie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea formulată de reclamanții S.R.M. și S.M. în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală și a suspendat executarea Raportului de

inspecție fiscală din 11 decembrie 2009 și a deciziei de impunere nr. 241 din

11 decembrie 2009 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul

întrebării prezumția de legalitate a actelor administrative contestate, indicii

referitoare la: îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 126 C.

fisc. pentru încadrarea reclamanților în categoria persoanelor plătitoare de TVA,

interpretarea legislației fiscale de către organele fiscale din perspectiva principiului

neretroactivității legii civile și a principiului securității juridice, precum și

calificarea taxei impusă de organele fiscale și denumită taxa pe valoare adăugată.

Curtea a apreciat că executarea

actelor administrative este de natură a cauza reclamanților un prejudiciu însemnat

viitor și previzibil, întrucât nerespectarea termenului de executare a obligației

de plată stabilit de organele fiscale, în lipsa unei decizii de suspendare dispusă

de instanță, determină declanșarea procedurii de executare silită pentru suma de

2.172.290 RON, ceea ce va afecta grav drepturile și interesele legitime ale acestora

și va crea reale dificultăți de recuperare în situația în care se va constata, urmare

a controlului jurisdicțional, nelegalitatea actelor administrativ-fiscale.

În aceste condiții și

întrucât reclamanții au făcut dovada faptului că au formulat contestație împotriva

deciziei de impunere nr. 241 din 11 decembrie 2009 și a Raportului de inspecție

fiscală din 11 decembrie 2009, contestație înregistrată la Agenția Națională de

Administrare Fiscală sub nr. 906407 din 27 ianuarie 2010, instanța de fond a constatat

îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 alin (1) din Legea nr.

554/2004.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, susținând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- în privința cazului

bine justificat, condiție prevăzută de legiuitor pentru suspendarea actului administrativ,

nu s-a făcut dovada existenței acestuia, reclamanta invocând doar motive de nelegalitate

a actului administrativ ce presupun dezbaterea fondului cauzei. Ori, pentru a ne

afla în ipoteza unui caz bine justificat, astfel cum este acesta definit în

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, motivele de nelegalitate a actelor

administrative, nefiind necesară analizarea pe fond a acestor acte. În același timp,

prin actele atacate s-a argumentat că potrivit art. 126 alin. (1) și art. 127

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., reclamanții datorează TVA pentru

cele 34 de tranzacții comerciale (vânzări de terenuri);

- paguba iminentă nu a

fost dovedită, ci doar menționată de reclamantă, iar această condiție nu poate fi

prezumată;

Prin cererea înregistrată

la 10 noiembrie 2010 recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală

a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nici unul

din actele administrativ-fiscale atacate nu a fost emis de Agenția Națională de

Administrare Fiscală, această autoritate fiind, la data stabilirii obligațiilor

fiscale, organ de soluționare a contestației.

Reținând cu prioritate

excepția de ordine publică invocată, Înalta Curte reține că aceasta este fondată,

pentru următoarele motive:

Actele administrative

atacate, respectiv decizia de impunere nr. 241 din 11 decembrie 2009 și Raportul

de inspecție fiscală din 11 decembrie 2009 au fost emise, ambele, de către Administrația

Finanțelor Publice a sectorului 3 București.

Împotriva acestor acte

reclamanții au formulat contestație pe cale administrativă, ce a fost soluționată

de către Direcția Generală a Finanțelor Publice București, prin decizia nr. 175

din 31 mai 2010 - aceasta ca urmare a apariției O.U.G. nr. 39/2010 pentru modificarea

și completarea O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., care a acordat direcțiilor

generale ale finanțelor publice județene sau a Municipiului București competența

de soluționare a contestațiilor privind taxe și impozite cu o valoare de până la

300 RON.

La data de 18 iunie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea privind anularea actelor administrative menționate ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Față de împrejurarea că

nici unul din actele administrative-fiscale a căror suspendare s-a solicitat nu

a fost emis de autoritatea pârâtă, Înalta Curte va admite excepția lipsei calității

procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Totodată, se constată

că obiectul cererii l-a constituit suspendare executării actelor respective până

la pronunțarea instanței de fond, pronunțare ce a avut loc prin sentința civilă

nr. 2978 din 18 iunie 2010, astfel că cererea întemeiată pe art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 a rămas, în prezent, fără obiect.

Pentru considerentele

menționate, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) cu referire la art. 304 pct.

9 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței

în sensul respingerii cererii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională

de Administrare Fiscală.

Admite recursul formulat

de către recurenta-pârâtă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1031 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ ca

fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2010.