ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3059/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

1.Obiectul cererii de

chemare în judecată și procedura în primă instanță.

Prin cererea

formulată reclamantul F.A.G. a solicitat lămurirea și întinderea aplicării

dispozitivului sentinței civile nr. 50 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara în sensul de a dispune reintegrarea în funcția publică

de conducere deținută începând cu data eliberării din funcția deținută prin

actul administrativ - ordinul din 24 aprilie 2009 anulat de instanță; obligarea

autorității publice – M.A.D.R. la plata unei despăgubiri egale cu salariile

indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi cuvenite din

momentul eliberării nelegale din funcție și până în momentul / reintegrării

efective și totale în funcția deținută; obligarea autorității publice – M.A.D.R.

la plata contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat și a contribuțiilor

de asigurări de sănătate aferente drepturilor bănești din momentul eliberării

nelegale din funcție și până în momentul reintegrării efective și totale în

funcția deținută.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că efectul anulării de către instanță a actului administrativ

de eliberare din funcție - ordinul nr. 448 din 24 aprilie 2009, îl reprezintă

punerea părților în situația anterioară emiterii actului juridic nul, ca și cum

acest act nu ar fi existat niciodată conform adagiului "quad nullum est

nullum producit effectum".

2.Hotărârea primei

instanțe.

Prin încheierea din 9

ianuarie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte, cererea de lămurire a întinderii și aplicării

dispozitivului sentinței civile nr. 50 din 28 ianuarie 2010, a lămurit

întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței menționate în sensul că

reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută operează începând cu

data eliberării din funcție prin ordinul din 24 aprilie 2009, anulat prin

sentința menționată, respectiv începând cu data de 23 mai 2009, și a respins în

rest cererea.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat mai multe petite în

cadrul acțiunii principale, respectiv anularea ordinului de eliberare din funcție,

reintegrarea „efectivă și totală” și obligarea la plata daunelor morale.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, instanța a apreciat că nu poate acorda drepturi pe care reclamantul nu

înțelege să le solicite, fiind obligată la a respecta principiul disponibilității

instituit de codul de procedură civilă.

Cât privește însă solicitarea

de a lămuri de la ce dată trebuie să opereze reintegrarea reclamantului în funcția

publică, instanța a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată fiind necesară

o astfel de lămurire.

Cum se pare că părțile

au un punct de vedere diferit cu privire la acest aspect, Curtea de Apel a constatat

că este apreciază necesar să se lămurească în acest sens dispozitivul, cu indicarea

clară a datei, respectiv 23 mai 2009, când a fost eliberat din funcție reclamantul

prin ordinul din 24 aprilie 2009, anulat prin sentința menționată.

în cauză.

Împotriva încheierii din

9 ianuarie 2012 reclamantul F.A.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, prin invocarea dispozițiilor cu caracter general ale art. 304

1

C. proc. civ.. Recurentul consideră că în mod greșit instanța de fond a respins

solicitarea privind repunerea în situația anterioară eliberării din funcția publică

prin ordinul din 24 aprilie 2009, de restabilire a dreptului vătămat și de reparare

a prejudiciului produs prin actul administrativ nelegal, astfel că solicită să fie

lămurit dispozitivul sentinței civile în sensul obligării pârâtului - M.A.D.R. la

plata despăgubirii reprezentând drepturile salariale aferente funcției și a contribuțiilor

legale aferente dreptului la asigurări sociale de stat și la asigurări de sănătate.

4.Apărările intimatului.

Prin întâmpinarea formulată

conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii din

data de 09 ianuarie 2012 prin care instanța în mod corect a reținut faptul că reclamantul

nu a solicitat și plata unor despăgubiri materiale, constând în drepturi salariale

restante, așa cum prevede legea.

În consecință instanța

nu poate acorda drepturi pe care reclamantul nu înțelege să le .solicite, fiind

obligată la a respecta principiul disponibilității instituit de codul de procedură

civilă.

II.Considerentele Înaltei

Curți.

Examinând încheierea atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatului cât și sub toate aspectele

în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

1.Argumentele de fapt

și de drept relevante.

1.1.Hotărârea a cărei

anulare s-a solicitat.

Reclamantul F.A.G. a chemat

în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând instanței

anularea ordinului M.A.D.R. din 27 aprilie 2009, prin care s-a dispus eliberarea

acestuia din funcția publică de conducere de Director Executiv al Direcției pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad, reintegrarea în funcția publică deținută

anterior și obligarea M.A.D.R. la plata daunelor morale în cuantum de 10.000.000

RON.

Prin sentința civilă

nr. 50 din 28 ianuarie 2010 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului Curtea

de Apel Timișoara a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, în sensul că

a dispus anularea ordinului nr. 448 din 24 aprilie 2009, reintegrarea acestuia în

funcția de conducere deținută anterior și obligarea M.A.D.R. la plata sumei de 50.000

RON cu titlu de daune morale.

1.2.Cererea de lămurire

a dispozitivului.

Reclamantul a formulat

cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 50/2010 a Curții de Apel

Timișoara sub aspectul datei reintegrării în funcție și plata despăgubirilor ca

efect a anulării de către instanță a actului administrativ, respectiv repunerea

în situația anterioară emiterii acestui act juridic.

Potrivit art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții

potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească

dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Cererea de lămurire a

dispozitivului sentinței, întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. se soluționează

prin încheiere data în camera de consiliu, cu citarea părților.

Această procedură, concepută

pentru situația în care dispozitivul nu este suficient de clar, ceea ce poate genera

dificultăți la executare, nu poate tinde la modificarea dispozitivului.

Mai mult recurentul-reclamant

nu a solicitat în cuprinsul acțiunii obligarea autorității la plata drepturilor

salariale.

Este adevărat că anularea

unui act de eliberare din funcție implică și restabilirea situației anterioare,

respectiv reintegrarea și plata drepturilor salariale cuvenite.

Restabilirea situației

anterioare nu este dispusă de instanța judecătorească din oficiu, ci numai la cererea

persoanei interesate.

Că este așa rezultă și

din prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici în care se arată că funcționarul public poate cere instanței de contencios

administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus

încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum

și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ

a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte

drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.

Aceste drepturi puteau

fi solicitate o dată cu acțiunea vizând anularea actului administrativ cât și separat.

În aceste condiții, lămurirea

dispozitivului sentinței în sensul solicitat de parte, ar contraveni prevederilor

art. 281

1

C. proc. civ., pentru că ar denatura obiectul litigiului, judecătorul

neputând acorda mai mult decât s-a cerut sau altceva decât s-a cerut.

2.Temeiul legal al soluției

instanței de recurs.

Pe cale de consecință,

în temeiul art. 312 coroborat cu art. 281

1

C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.A.G. împotriva, Încheierii din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara -

Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2012.