ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6397/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 714A din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 898/2011 pronunțată de Tribunalul Călărași. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pentru repararea prejudiciului produs reclamantei s-au succedat două acte normative respectiv O.U.G. nr. 140/2005 privind măsurile ce se aplică ca urmare a gripei aviare și care a impus măsuri privind interzicerea vânării exemplarelor din speciile de păsări prevăzute de Legea nr. 103/1996, iar aceste despăgubiri trebuiau achitate din fondul de intervenție la dispoziția Guvernului.

Ulterior, acest act normativ a fost abrogat, iar prevederile referitoare la cuantumul despăgubirilor ce urmau a fi acordate ca urmare a măsurilor luate pentru combaterea gripei aviare au fost preluate prin O.U.G. nr. 11/2006, iar din prevederile acestui act normativ rezultă aceeași obligație de acordare a despăgubirilor stabilite și prin O.U.G. nr. 140/2005. Nu au fost dovedite demersurile efectuate de către apelanta-pârâtă în vederea inițierii proiectelor de hotărâri de guvern în vederea suplimentării fondului de intervenție aflat la dispoziția Guvernului pentru acordarea despăgubirilor cuvenite intimatei reclamante ca urmare a efectelor luate cu ocazia gripei aviare cu toate că instanța de apel a făcut demersuri în acest sens.

Apelantul-pârât avea obligația de despăgubire în temeiul celor două acte normative succesive, iar obligația sa subzistă în temeiul legii. Lipsa hotărârii guvernului să se suplimenteze fondul de intervenție necesar pentru acordarea despăgubirilor pentru combaterea efectelor gripei aviare nu exonerează pe apelantul-pârât de acordarea despăgubirilor cuvenite intimatei-reclamante, demersurile administrative ale apelantului neimplicând situația juridică reglementată de O.U.G. nr. 11/2006. 2. Recursul 2.1. Motive Ministerul Mediului și Pădurilor a declarat recurs prin care, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a formulat următoarele critici: Decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, fiind stabilit greșit temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.

În timp ce ambele acte normative care stabilesc măsurile ce se aplică ca urmare a suspiciunii influenței aviare prevăd dreptul persoanelor prejudiciate de aceste măsuri la acordarea de despăgubiri, acestea conțin prevederi diferite cu privire la modalitatea efectivă de acordare a acestora. Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată nu poate fi decât O.U.G. nr. 11/2006, dat fiind faptul că acțiunea reclamantei a fost introdusă la 08 aprilie 2008, dată la care O.U.G. nr. 140/2005 era abrogată. Fată de art. 10 din O.U.G. nr. 11/2006, pentru acordarea despăgubirilor era necesar ca fiecare dintre ministerele reprezentate în Comandamentul Antiepizootic Central să formuleze o solicitare prealabilă de despăgubiri adresată Guvernului.

Textul legal privind acordarea de despăgubiri, în niciuna dintre formele sale, anterioare sau ulterioare adoptării O.U.G. nr. 11/2006, nu prevede obligația Ministerului Mediului și Pădurilor de a despăgubi, din fonduri proprii sau orice alte fonduri, persoanele prejudiciate ca urmare a măsurilor adoptate pentru combaterea gripei aviare. Instanța de apel avea obligația să motiveze hotărârea pronunțată măcar din acest punct de vedere, de a indica dispoziția legală care prevede obligația apelantului-pârât de despăgubire. Intimata trebuia să dovedească faptul că Ministerul Mediului și Pădurilor nu a formulat solicitarea prealabilă prevăzută de art. 10 din O.U.G. nr. 11/2006. Recurentul a dovedit că s-a adresat Ministerului Finanțelor Publice prin scrisoarea din 2006 în vederea constituirii de comisii mixte pentru fundamentarea sumelor ce urmează a fi acordate gestionarilor de fonduri de vânătoare ca urmare a aplicării O.U.G.

nr. 140/2005. Prin procesul-verbal încheiat de comisia astfel constituită s-a stabilit că intimata poate beneficia de o despăgubire de 8.689 RON. Pentru acordarea despăgubirilor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a inițiat două proiecte de hotărâre de guvern privind suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului pentru acordarea despăgubirilor. Aceste proiecte de hotărâre de guvern au fost transmise în vederea avizării Ministerului Finanțelor Publice, deci nu se poate reține vreo culpă a recurentului. Trebuia adoptată o hotărâre de guvern pentru aprobarea unor sume de bani, iar în lipsa acesteia nu există un cadru legal pentru obligarea Ministerului Mediului și Pădurilor la plata despăgubirilor către intimată.

2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, fundamentul raportului juridic litigios, îl constituie faptul că, urmare a suspiciunii apariției gripei aviare în județele Buzău, Călărași, Ialomița și Vaslui, prin decizia nr. 39 din 14 decembrie 2005, emisă de Comandamentul Antiepizootic Central în temeiul art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 140/2006, s-a interzis vânarea speciilor de mamifere prevăzute în Legea nr. 103/1996 pe teritoriul județelor menționate. Prejudiciul cauzat reclamantei s-a produs sub imperiul O.U.G. nr. 140/2005, iar notificarea prin care aceasta a învederat cuantumul pagubelor suferite a fost transmisă la 26 ianuarie 2006, înainte de adoptarea O.U.G.

nr. 11/2006 prin care a fost abrogată ordonanța de urgență anterioară. Prin urmare, faptul că acțiunea a fost înregistrată în anul 2008 nu este de natură a atrage incidența în cauză a O.U.G. nr. 11/2006. În aceste condiții, critica potrivit căreia reclamanta nu a probat faptul că recurentul nu ar fî formulat solicitarea prealabilă prevăzută de art. 10 din O.U.G. nr. 11/2006 nu poate fî primită. Conform art. 5 din O.U.G. nr. 140/2005, sumele necesare asigurării derulării acțiunilor de prevenire și combatere a bolii, precum și cele necesare pentru acordarea de despăgubiri se asigură din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului și se aprobă prin hotărâre a guvernului. Împrejurarea că Guvernul României, din care face parte și recurentul, nu a emis o hotărâre în respectarea cerințelor art. 5 din O.U.G.

nr. 140/2005 nu trebuie să fie suportată de către reclamantă, recurenta invocându-și, practic, propria culpă pentru a obține respingerea cererii reclamantei. Față de cele ce preced, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanțele de fond făcând aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente în cauză. În aceste condiții, nu este întemeiată nici critica privitoare la nemotivarea deciziei din apel - și care, vizează, de fapt, tot greșita aplicare a legii, de vreme ce se reproșează instanței faptul că nu a motivat hotărârea în sensul indicării dispoziției legale care ar fî prevăzut obligația pârâtului de a plăti despăgubiri. În decizia civilă nr. 84A din 09 iunie 2010 a Tribunalului Călărași s-a reținut, irevocabil prin respingerea recursului, faptul că, în temeiul O.U.G.

nr. 115/2009, a avut loc o preluare a drepturilor și obligațiilor pârâtei inițiale, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, de către Ministerul Mediului și Pădurilor. Față de această transmitere legală a calității procesuale pasive, în mod corect a fost obligat la despăgubiri Ministerul Mediului și Pădurilor. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul căzut în pretenții va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva deciziei nr. 714A din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON către intimata-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.