ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6397/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele:

de apel

Prin decizia nr. 714A din 14 septembrie

2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva sentinței civile

nr. 898/2011 pronunțată de Tribunalul Călărași.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că pentru repararea prejudiciului produs reclamantei

s-au succedat două acte normative respectiv O.U.G. nr. 140/2005 privind măsurile

ce se aplică ca urmare a gripei aviare și care a impus măsuri privind interzicerea

vânării exemplarelor din speciile de păsări prevăzute de Legea nr. 103/1996, iar

aceste despăgubiri trebuiau achitate din fondul de intervenție la dispoziția Guvernului.

Ulterior, acest

act normativ a fost abrogat, iar prevederile referitoare la cuantumul despăgubirilor

ce urmau a fi acordate ca urmare a măsurilor luate pentru combaterea gripei aviare

au fost preluate prin O.U.G. nr. 11/2006, iar din prevederile acestui act normativ

rezultă aceeași obligație de acordare a despăgubirilor stabilite și prin O.U.G.

nr. 140/2005.

Nu au fost dovedite

demersurile efectuate de către apelanta-pârâtă în vederea inițierii proiectelor

de hotărâri de guvern în vederea suplimentării fondului de intervenție aflat la

dispoziția Guvernului pentru acordarea despăgubirilor cuvenite intimatei reclamante

ca urmare a efectelor luate cu ocazia gripei aviare cu toate că instanța de apel

a făcut demersuri în acest sens.

Apelantul-pârât

avea obligația de despăgubire în temeiul celor două acte normative succesive, iar

obligația sa subzistă în temeiul legii. Lipsa hotărârii guvernului să se suplimenteze

fondul de intervenție necesar pentru acordarea despăgubirilor pentru combaterea

efectelor gripei aviare nu exonerează pe apelantul-pârât de acordarea despăgubirilor

cuvenite intimatei-reclamante, demersurile administrative ale apelantului neimplicând

situația juridică reglementată de O.U.G. nr. 11/2006.

2.1. Motive

Ministerul Mediului

și Pădurilor a declarat recurs prin care, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., a formulat următoarele critici:

Decizia a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, fiind

stabilit greșit temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.

În timp ce ambele

acte normative care stabilesc măsurile ce se aplică ca urmare a suspiciunii influenței

aviare prevăd dreptul persoanelor prejudiciate de aceste măsuri la acordarea de

despăgubiri, acestea conțin prevederi diferite cu privire la modalitatea efectivă

de acordare a acestora.

Temeiul juridic

al cererii de chemare în judecată nu poate fi decât O.U.G. nr. 11/2006, dat fiind

faptul că acțiunea reclamantei a fost introdusă la 08 aprilie 2008, dată la care

O.U.G. nr. 140/2005 era abrogată.

Fată de art. 10

din O.U.G. nr. 11/2006, pentru acordarea despăgubirilor era necesar ca fiecare dintre

ministerele reprezentate în Comandamentul Antiepizootic Central să formuleze o solicitare

prealabilă de despăgubiri adresată Guvernului.

Textul legal privind

acordarea de despăgubiri, în niciuna dintre formele sale, anterioare sau ulterioare

adoptării O.U.G. nr. 11/2006, nu prevede obligația Ministerului Mediului și Pădurilor

de a despăgubi, din fonduri proprii sau orice alte fonduri, persoanele prejudiciate

ca urmare a măsurilor adoptate pentru combaterea gripei aviare. Instanța de apel

avea obligația să motiveze hotărârea pronunțată măcar din acest punct de vedere,

de a indica dispoziția legală care prevede obligația apelantului-pârât de despăgubire.

Intimata trebuia

să dovedească faptul că Ministerul Mediului și Pădurilor nu a formulat solicitarea

prealabilă prevăzută de art. 10 din O.U.G. nr. 11/2006. Recurentul a dovedit că

s-a adresat Ministerului Finanțelor Publice prin scrisoarea din 2006 în vederea

constituirii de comisii mixte pentru fundamentarea sumelor ce urmează a fi acordate

gestionarilor de fonduri de vânătoare ca urmare a aplicării O.U.G. nr. 140/2005.

Prin procesul-verbal

încheiat de comisia astfel constituită s-a stabilit că intimata poate beneficia

de o despăgubire de 8.689 RON. Pentru acordarea despăgubirilor, Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a inițiat două proiecte de hotărâre de guvern privind suplimentarea

bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale din Fondul

de intervenție la dispoziția Guvernului pentru acordarea despăgubirilor. Aceste

proiecte de hotărâre de guvern au fost transmise în vederea avizării Ministerului

Finanțelor Publice, deci nu se poate reține vreo culpă a recurentului.

Trebuia adoptată

o hotărâre de guvern pentru aprobarea unor sume de bani, iar în lipsa acesteia nu

există un cadru legal pentru obligarea Ministerului Mediului și Pădurilor la plata

despăgubirilor către intimată.

2.2. Analiza recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Temeiul juridic

al cererii de chemare în judecată, fundamentul raportului juridic litigios, îl constituie

faptul că, urmare a suspiciunii apariției gripei aviare în județele Buzău, Călărași,

Ialomița și Vaslui, prin decizia nr. 39 din 14 decembrie 2005, emisă de Comandamentul

Antiepizootic Central în temeiul art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 140/2006, s-a interzis

vânarea speciilor de mamifere prevăzute în Legea nr. 103/1996 pe teritoriul județelor

menționate.

Prejudiciul cauzat

reclamantei s-a produs sub imperiul O.U.G. nr. 140/2005, iar notificarea prin care

aceasta a învederat cuantumul pagubelor suferite a fost transmisă la 26 ianuarie

2006, înainte de adoptarea O.U.G. nr. 11/2006 prin care a fost abrogată ordonanța

de urgență anterioară. Prin urmare, faptul că acțiunea a fost înregistrată în anul

2008 nu este de natură a atrage incidența în cauză a O.U.G. nr. 11/2006.

În aceste condiții,

critica potrivit căreia reclamanta nu a probat faptul că recurentul nu ar fî formulat

solicitarea prealabilă prevăzută de art. 10 din O.U.G. nr. 11/2006 nu poate fî primită.

Conform art. 5

din O.U.G. nr. 140/2005, sumele necesare asigurării derulării acțiunilor de prevenire

și combatere a bolii, precum și cele necesare pentru acordarea de despăgubiri se

asigură din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului și se aprobă prin hotărâre

a guvernului.

Împrejurarea că

Guvernul României, din care face parte și recurentul, nu a emis o hotărâre în respectarea

cerințelor art. 5 din O.U.G. nr. 140/2005 nu trebuie să fie suportată de către reclamantă,

recurenta invocându-și, practic, propria culpă pentru a obține respingerea cererii

reclamantei.

Față de cele ce

preced, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanțele de fond făcând aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legii

materiale incidente în cauză.

În aceste condiții,

nu este întemeiată nici critica privitoare la nemotivarea deciziei din apel - și

care, vizează, de fapt, tot greșita aplicare a legii, de vreme ce se reproșează

instanței faptul că nu a motivat hotărârea în sensul indicării dispoziției legale

care ar fî prevăzut obligația pârâtului de a plăti despăgubiri. În decizia civilă

nr. 84A din 09 iunie 2010 a Tribunalului Călărași s-a reținut, irevocabil prin respingerea

recursului, faptul că, în temeiul O.U.G. nr. 115/2009, a avut loc o preluare a drepturilor

și obligațiilor pârâtei inițiale, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, de către Ministerul Mediului și Pădurilor. Față de această transmitere legală

a calității procesuale pasive, în mod corect a fost obligat la despăgubiri Ministerul

Mediului și Pădurilor.

Având în vedere

cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

În temeiul

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul căzut în pretenții va fi obligat la

plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva deciziei

nr. 714A din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Obligă recurentul-pârât

la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON către intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.