ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2080/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 143 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a dispus în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea plângerii formulate de petiționarul C.A.I. împotriva rezoluției procurorului dată în Dosarul nr. 769/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, petiționarul C.A.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților M.I.F.

și M.P. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că făptuitorul M.I.F. îndeplinește funcția de executor judecătoresc în cadrul Biroului executorului judecătoresc M.I.F. din localitatea Gherla. În Dosarul execuțional nr. 88/2001, în care persoana vătămata a avut calitatea de debitor, s-a încheiat procesul-verbal de predare a imobilului la data de 27 martie 2002, obiectul executării formându-l imobilul situat în Gherla, str. Ș.O.I. S-a consemnat în procesul-verbal lipsa debitorului C.A.I. precum și faptul predării către adjudecătorul M.P. a imobilului.

S-a mai consemnat de asemenea împrejurarea că în imobil au fost găsite bunuri mobile, care au fost predate în custodia adjudecătorului M.P.: 1 scândură 3 m liniari, 1 scară, cărămizi întregi 500 buc, sparte 300 buc, 26 buc pentru confecționat cofrag, fier beton 50 buc, scândură 4 m liniari x 10 cm 20 buc, 1 cântar, 15 coli eternit, cca. 2 remorci nisip, 231 lemn molid, scândură cofrag 300 buc, cărămizi întregi 150 buc, sparte 100. Persoana vătămată a susținut că a avut în imobil mai multe materiale de construcții, 2 rabe de nisip, 3.000 buc. cărămidă, 7 mc scândură, 7 mc bile de lemn, 100 buc. fier beton, 100 etriere, 15 coli eternit. Conform aceleiași declarații, în data de 5 septembrie 2003 numitul G.F.

i-a predate bunurile depozitate în clădire, respectiv 500 buc cărămidă, 21 buc fier beton, 13 buc eternit, 1 cântar, iar nisipul nu l-a ridicat întrucât nu avea mașină de transport, astfel că a rămas, fiind folosit la construcție. Persoana vătămată a solicitat ca făptuitorii să-i restituie bunurile pe care le-a avut în imobil și să fie trași la răspundere conform legilor în vigoare. Făptuitorul M.P., în calitate de proprietar al imobilului licitat, a notificat persoana vătămată la data de 18 aprilie 2003 prin executorul judecătoresc S.A. din Dej, pentru ridicarea bunurilor punându-i în vedere ca în termen de 5 zile să se prezinte la domiciliul său pentru ridicarea bunurilor, oferind alternativ o sumă de bani în ipoteza în care persoana vătămată dorește vinderea acestora și compensarea unei sume datorate, conform unei hotărâri judecătorești.

La data de 31 iulie 2003, făptuitorul M.P. a notificat din nou persoana vătămată, prin executorul judecătoresc M.l.F., somând-o ca până la 15 august 2003 să-și ridice toate bunurile depozitate în imobil, iar în caz contrar acestea vor fi scoase pe trotuar. De asemenea, s-a menționat în notificare împrejurarea că ulterior datei de 15 august 2003, făptuitorul M.P. se consideră exonerat de orice răspundere, referitoare la bunurile arătate, invocându-se totodată și un drept de retenție pentru cheltuieli de judecată și chirie. La data de 5 septembrie 2003, s-a încheiat un proces-verbal semnat de făptuitorul M.P., G.F. și persoana vătămată cu privire la ridicarea unui cofrag, compus din scândură, popi de brad, cărămidă, 21 buc fier beton, 13 buc eternit, 1 cântar, nisip.

Au fost ascultați în prezentul dosar făptuitorii, precum și martorii K.l. și G.F. și indicându-se un proces-verbal de efectuare al actelor premergătoare privind discuțiile cu alți doi martori. Făptuitorul M.I.F. a negat orice implicație în eventuala sustragere a bunurilor, iar făptuitorul M.P. a confirmat că persoana vătămată și-a dus bunurile acasă, nefiindu-i furate de făptuitorul M.I.F. sau alte persoane. Martorii ascultați au confirmat că persoana vătămată avea chiar un paznic care răspundea de respectivele bunuri și nu i-au fost furate de către cei doi făptuitori sau alte persoane. Prin Rezoluția nr. 879/II/2/2008 din 14 octombrie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul C.A.I.

împotriva rezoluției dată în Dosarul nr. 769/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla. Împotriva rezoluției procurorului, petiționarul C.A.I. a formulat plângere la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Cluj, având în vedere și modificările aduse prin Legea nr. 76/2007. Instanța de fond reține, în esență, că soluția adoptată de procuror este temeinică și legală, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând indicii privind săvârșirea de către intimat a infracțiunii de furt. Deși inițial plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată a fost depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, raportat la calitatea făptuitorului de executor judecătoresc, după modificarea art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. prin Legea nr. 76/2007, a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de petiționarul C.A.I., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj care, așa cum s-a reținut anterior, a respins-o ca fiind neîntemeiată. Sub acest aspect instanța de fond a apreciat că nu pot fi invocate aspecte ce țin de competența materială a organului de urmărire penală, soluția atacată fiind dată la data de 12 februarie 2007, iar Legea nr. 78/2007 care a modificat dispozițiile art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. pen. a intrat în vigoare, ulterior, respectiv la data de 26 martie 2007. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul C.A.I., solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Plângerea reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror. Astfel, pe baza principiului constituțional a liberului acces la justiție, instanța exercită controlul judecătoresc asupra rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului, urmând a dispune una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile cuprinse în legea internă, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, procurorul are obligația, atunci când se invocă încălcarea legii de către cei învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public sau privat, de a verifica susținerile petiționarilor și de a efectua acte premergătoare începerii urmăririi penale. Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate, diminuându-se, astfel posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate. Tocmai de aceea organele de urmărire penală, prin efectuarea actelor premergătoare își vor lua o măsură de garanție în plus privind respectarea legalității în opera de înfăptuire a justiției.

Legea procesual penală română nu limitează verificările dispuse de organele de urmărire penală în faza actelor premergătoare, rolul acestora, fiind, așa cum s-a arătat, acela de a preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazurile în care nu există indicii temeinice și nu există probe cu privire la săvârșirea unor infracțiuni. În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că procurorul în mod legal a dispus efectuarea actelor premergătoare, stabilind, în baza acestora, că faptele expuse în plângerea petiționarului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt. Astfel, intimatul M.I.F., având spre soluționare Dosarul execuțional nr. 88/2001, a încheiat la data de 27 martie 2002 procesul-verbal de predare a imobilului situat în Gherla, str. O.I.

A fost consemnată lipsa debitorului-petiționarul C.A.I. - precum și faptul că imobilul a fost predat adjudecătorului M.P. De asemenea, s-au consemnat date privind bunurile care au fost găsite în imobil. Ulterior, intimatul M.P., în calitate de proprietar al imobilului a notificat, în condițiile legii, persoana vătămată C.A.I., solicitându-i să se prezinte pentru a-și ridica bunurile oferindu-i, totodată și o alternativă, în sensul predării unei sume de bani în situația în care persoana vătămată dorește a vinde aceste bunuri. Prima notificare a fost făcută la data de 18 aprilie 2003, iar ceea de-a doua la data de 15 august 2003, în caz contrar acestea urmând a fi scoase pe trotuar. La data de 5 septembrie 2003 s-a încheiat procesul-verbal semnat de făptuitorul M.P., G.F.

și persoana vătămată cu privire la ridicarea unui cofrag, compus din scândură, cărămidă, 21 buc de fier beton, 13 buc eternit, nisip, cântar. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu există temeiuri pentru desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Totodată, nu sunt motive care să conducă la casarea sentinței atacate, aceasta fiind la adăpost de orice critică. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.A.I. împotriva Sentinței penale nr. 147 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.A.I., împotriva Sentinței penale nr. 143 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2009.