ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4607/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 991 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost respinsă acțiunea civilă promovată de către reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin M.F.P., fără cheltuieli de judecată. Apelul declarat de reclamantul M.D. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 205/ A din 13 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Împotriva acestei decizii, reclamantul M.D.

a formulat recurs, fără a indica temeiul de drept, în susținerea căruia a arătat că ambele hotărâri pronunțate în cauză le consideră frustrante din punct de vedere moral, dat fiind faptul că se încadrează în termenul legal al constituționalității prevăzut de art. 5 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 221/2009 și pentru faptul că alți cetățeni în situații similare au beneficiat de prevederile Legii nr. 221/2009. Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului în raport de prevederile art. 302 1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., reținând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În actuala reglementare, recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege, art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., prin care se realizează un control judiciar al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia, din perspectiva motivelor de nelegalitate mai sus arătate. În speță, prin cererea de recurs, recurentul reclamant nu a formulat critici ce ar putea face o posibilă încadrare a acestora într-unui din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) din același cod. Or, simpla nemulțumire a părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii. Astfel că, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurent, în sensul că alți cetățeni în situații similare au beneficiat de prevederile Legii nr. 221/2009, fără a se formula critici privind interpretarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, și fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul menținerii sentinței instanței de fond, prin care s-a respins acțiunea reclamantului întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, Curtea urmează să aplice sancțiunea nulității recursului, motivat de faptul că recurentul nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302 alin. (l) lit. c) C. proc.

civ. Așa fiind, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302 1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte, urmează să aplice cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul M.D. împotriva deciziei civile nr. 205/ A din 13 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.