ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4607/2012

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 991 din  17

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost respinsă

acțiunea civilă promovată de către reclamantul M.D. în contradictoriu cu

pârâtul S.R. prin M.F.P., fără cheltuieli de judecată.

Apelul declarat

de reclamantul M.D. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat,

prin decizia civilă nr. 205/ A din 13 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul M.D. a formulat recurs, fără a indica temeiul de

drept, în susținerea căruia a arătat că ambele hotărâri pronunțate în cauză le

consideră frustrante din punct de vedere moral, dat fiind faptul că se

încadrează în termenul legal al constituționalității prevăzut de art. 5 alin. (l)

lit. a) din Legea nr. 221/2009 și pentru faptul că alți cetățeni în situații

similare au beneficiat de prevederile Legii nr. 221/2009.

Înalta Curte a

luat în examinare excepția nulității recursului în raport de prevederile art.

302

1

alin. (l) lit. c) C. proc. civ., reținând următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

alin. (l)

lit. c)

C. proc. civ., cererea de

recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În actuala

reglementare, recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, care se

exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege, art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., prin care se realizează un control judiciar al deciziei atacate, sub

aspectul legalității acesteia,

din

perspectiva motivelor de nelegalitate mai sus arătate.

În speță, prin

cererea de recurs, recurentul reclamant nu a formulat critici ce ar putea face

o posibilă încadrare a acestora într-unui din motivele de recurs prevăzute de

art. 304

pct. 1-9

C. proc. civ., în

conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3)

din

același cod. Or, simpla nemulțumire a părții față de soluția

pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile

săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica

încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa

acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel că, în

raport de generalitatea criticilor formulate de recurent, în sensul că alți

cetățeni în situații similare au beneficiat de prevederile Legii nr. 221/2009,

fără a se formula critici privind interpretarea și aplicarea greșită a legii de

către instanța de apel, și fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea

deciziei recurate sub aspectul menținerii sentinței instanței de fond, prin

care s-a respins acțiunea reclamantului întemeiată pe

dispozițiile

Legii nr. 221/2009, Curtea urmează să aplice

sancțiunea nulității recursului, motivat de faptul că recurentul nu s-a

conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302 alin. (l) lit. c) C.

proc. civ.

Așa fiind,

constatând că recurentul nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile

art. 302

1

alin. (l)

lit. c)

C. proc. civ., potrivit cărora cererea

de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea

lor, Înalta Curte, urmează să aplice cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul M.D. împotriva deciziei

civile nr. 205/ A din 13 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.