ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1113/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 56 din 09 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 1301/115/2011, în baza art. 257 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la 07 aprilie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 257 alin. (2) C. pen., a fost obligat inculpatul la plata echivalentului în bani a sumei de 3.000 euro, în favoarea statului. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele: În fapt, în cadrul unei întâlniri ce a avut loc în data de 29 martie 2011 cu o persoană ce s-a prezentat ca fiind intermediarul unui om de afaceri din Timișoara, primarul comunei Văliug, M.M., a precizat că este dispus ca, în schimbul sumei de 5.700 euro, să determine în intervalul 02-09 aprilie 2011, adoptarea unei hotărâri a Consiliului Local Văliug în vederea trecerii a trei loturi de teren în suprafață totală de 5.700 m.p.

din domeniu public în domeniu privat al comunei și organizarea unei licitații pentru concesionarea acesteia pentru o perioadă de 49 ani, paritatea fiind făcută de inculpat pe considerentul că solicita un euro pentru fiecare metru pătrat a cărui obținere în concesiune ar fi facilitat-o. Inculpatul M.M. l-a asigurat pe reprezentantul omului de afaceri din Timișoara că, în schimbul comisionului indicat mai sus, îi va facilita câștigarea licitației prin trucarea acesteia, indicându-i modalitatea în care se va proceda și dându-i îndrumări cu privire la procedura în care urmează să fie implicat.

Astfel, inculpatul a precizat că pentru adjudecarea contractului de concesiune, va fi nevoie de înscrierea la licitație a investitorului, dar și a altor două persoane(ce vor licita fictiv și pentru care omul de afaceri timișorean va trebui să depună copii ale actelor de identitate), alegerea acestora urmând să rămână la latitudinea solicitantului, inculpatul recomandându-i să găsească doi prieteni de-ai săi. Inculpatul a mai precizat că prețul de concesionare stabilit la licitațiile anterioare a fost de 0,22 euro/mp/an și că, în schimbul favorizării, dorește să primească de la omul de afaceri timișorean comisionul de 5.700 euro, în două tranșe aproximativ egale(una înainte de ședința Consiliului Local Văliug și alta după adjudecarea licitației).

Detaliind din punct de vedere al localizării în timp și spațiu starea de fapt, s-a reținut că în data de 06 aprilie 2011, martorul cu identitate protejată D.R., prezentându-se ca fiind om de afaceri din București, ce are afaceri în Timișoara, s-a întâlnit cu inculpatul M.M., primarul comunei Văliug, în localul R. din Reșița. Din discuțiile purtate cu inculpatul (reproduse în procesele verbale aflate în dosarul de urmărire penală) a reieșit că acesta din urmă îi va facilita obținerea concesionării a trei parcele de teren din raza localității Văliug, în suprafață totală de 5.700 m.p., prin traficarea influenței sale pe lângă consilierii din cadrul Consiliului Local al comunei Văliug, pentru a se adopta o hotărâre favorabilă concesionării, respectiv la funcționarii ce se ocupă de licitație pentru ca, în urma organizării unor licitații fictive, omul de afaceri să obțină concesionarea suprafețelor respective.

După cum s-a arătat mai sus, inculpatul a pretins pentru aceasta suma totală de 5.700 euro (1 euro/m.p.), sumă care să-i fie dată în două tranșe. Ulterior, în data de 07 aprilie 2011, în jurul orei 14:00, inculpatul M.M. s-a întâlnit în localul stației PECO-O.M.V. din Reșița, cu martorul cu identitate protejată D.R. și, în urma discuțiilor purtate, a rezultat faptul că inculpatul a pretins din nou (și ulterior primit) de la martor suma de 3.000 euro, ca fiind prima tranșă din suma totală de 5.700 euro, care să-i fie dată pentru intervenția sa la consilierii comunei Văliug în vederea aprobării concesionării a trei parcele de teren de 5.700 m.p., respectiv pentru organizarea de licitații fictive (martorul urmând să aducă alte două persoane cunoscute la fiecare licitație), în scopul obținerii concesionării.

La rândul lor aceste discuții, autorizate a fi interceptate și înregistrate, sunt reproduse în procesele verbale atașate dosarului cauzei. In acest sens, inculpatul i-a dictat interlocutorului său o cerere, ce a fost scrisă de acesta, adresată Consiliului Local Văliug și l-a asigurat pe martor că totul va fi în regulă, în sensul că problema concesionării va fi rezolvată, lăsând martorului impresia că inculpatul, în calitatea sa de primar al comunei Văliug, are influență atât la consilierii locali, cât și la funcționarii ce se ocupă de organizarea licitației. Cei doi s-au deplasat la autoturismul martorului D.R. și, în interiorul autoturismului, inculpatul a primit suma de 3.000 euro. Simultan, au intervenit organele de urmărire penală, care au constatat că asupra inculpatului M.M.

se găsea suma de 3.000 euro (respectiv 25 bancnote a 100 euro, 10 bancnote a 50 euro), bancnotele având aceleași serii cu bancnotele ce au fost predate anterior martorului D.R. de către organele de urmărire penală. Derularea operațiunii de prindere în flagrant este reprodusă în procesul verbal de constatare aferent, atașat dosarului de urmărire penală. Inculpatul a declarat în acele momente că a primit suma de la D.R. ca și împrumut, însă ulterior a recunoscut fapta și a declarat că a primit suma de la respectiva persoană pentru a o ajuta să concesioneze trei parcele de teren în zona Văliug.

Pe parcursul diferitelor etape procesuale inculpatul a dat însă dovadă de aceiași atitudine oscilantă, cu ocazia examinării oportunității menținerii stării de arest înainte de primul termen de judecată și atunci când a fost examinată cererea de liberare provizorie sub control judiciar recunoscând săvârșirea faptei, la luarea declarației de inculpat în cursul cercetării judecătorești negând săvârșirea acesteia și declarând expres că respectiva declarație era cea reală și corespunzătoare adevărului, recunoașterile anterioare referindu-se strict la împrejurările detaliate în cursul respectivei declarații, în nici un caz la săvârșirea de către el a vreunei fapte de corupție (dosar cauză).

În esență, în cuprinsul acestei declarații de inculpat s-a încercat acreditarea ideii potrivit căreia inculpatul încheiase un contract suplimentar cu martorul sub acoperire, contract nereflectat în vreo scriptă și neconfirmat de nimeni (cu atât mai puțin de martorul sub acoperire, pretins cocontractant), pe baza acestei înțelegeri dependentă de câștigarea licitației fiind solicitată suma de bani indicată mai sus. În sfârșit, la termenul de judecată din 09 iunie 2011, inculpatul a revenit din nou asupra declarației sale, motivând că din cauza emoțiilor avute la anteriorul termen de judecată a declarat fals în fața judecătorului cu privire la starea de fapt și că în consecință dorește din nou să recunoască săvârșirea faptelor de corupție pentru care a fost trimis în judecată.

Această recunoaștere finală a infracțiunii nu a fost apreciată ca fiind decisivă pentru stabilirea stării de fapt, comiterea de către inculpat a infracțiunii de trafic de influență în forma descrisă mai sus, fiind dovedită oricum pe baza coroborării tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, în scopul aflării adevărului și lămurii acestuia sub toate aspectele, conform art. 62 C. proc. pen. Elocvente în această privință sunt procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire și de constatare a infracțiunii flagrante, confirmate de mențiunile conținute în procesele verbale de ascultare și de notele de redare (în cuprinsul cărora sunt detaliate discuțiile purtate de inculpat cu martorul D.R.) și dublate de declarația dată în fața instanței de martorul cu altă identitate decât cea reală D.R.

Ca atare, instanța a constatat vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., urmând ca acestuia să-i fie aplicată o pedeapsă privativă de libertate, al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special date fiind limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal pentru respectiva infracțiune, lipsa antecedentelor penale, comportamentul anterior corespunzător atestat de martorii propuși în apărare și audiați la termenul de judecată din 09 iunie 2011, recunoașterea finală a săvârșirii infracțiunii, precum și regretul exprimat de inculpat în momentul acordării ultimului cuvânt. Cât privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată, instanța a constatat ca nefondată solicitarea de suspendare condiționată a acesteia, nefiind întrunite cerințele art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen.

(cuantumul pedepsei aplicate fiind superior limitei de 3 ani închisoare) și art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen. (apreciindu-se că scopul de prevenție generală și de coerciție al pedepsei nu poate fi atins în acest caz decât prin executarea efectivă). Tot nefondate au fost apreciate și solicitările apărătorilor inculpatului de a fi reținută lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, respectiv inexistența intenției inculpatului de a săvârși fapta, de vreme ce tocmai acesta recunoaște în finalul cercetării judecătorești comiterea ei, implicit recunoscând că a primit și a pretins o sumă de bani pentru traficarea pretinsei sale influențe pe lângă membri din cadrul Consiliului local Văliug.

Cu atât mai puțin s-a putut reține „vicierea acestei intenții" (după cum solicită unul dintre apărătorii inculpatului) pe considerentul că martorul cu altă identitate decât cea reală l-ar fi indus în eroare pe inculpat, atâta vreme cât s-a constat în mod indubitabil (pe baza declarațiilor respectivului martor și a conținutului ordonanței de autorizare a folosirii unui investigator sub acoperire, ordonanță în cuprinsul căreia sunt stabilite de către procuror punctual activitățile pe care urma să le deruleze martorul în raporturile profesionale avute cu inculpatul) faptul că respectivul martor a acționat în limitele conferite de organul de urmărire penală, nelansându-i nici o ofertă inculpatului, acesta din urmă stabilind cuantumul sumei pe care i-a pretins-o cu titlu de mită interlocutorului său, precum și condițiile în care urma să-și desfășoare activitatea infracțională.

S-a apreciat de asemenea că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante legale sau judiciare în cauză, primele dintre ele pe baza motivării cuprinsă în paragraful precedent, iar celelalte pe considerentul că au fost deja reținute ca și criterii de individualizare a pedepsei, neputându-li-se acorda o dublă valoare și automat consecințe juridice diferite.

Instanța a remarcat de asemenea că, prin motivarea încheierilor anterioare, ce fac parte integrantă din prezenta sentință, au fost deja înlăturate în mod definitiv cea mai mare parte din celelalte argumente susținute în apărarea inculpatului în interiorul concluziilor scrise depuse în faza de dezbateri, limitându-se să constate în plus că practica internă și internațională citată în sprijinul solicitărilor formulate de apărători nu are o legătură directă cu speța de față, punctele comune nefiind indicate în mod detaliat, ci mai degrabă fiind argumentate la modul general administrarea unor probe, cu limitele și restricțiile de rigoare. Cu atât mai puțin lipsite de relevanță sunt articolele de presă atașate acelor concluzii scrise, instanța ghidându-se la pronunțarea unei hotărâri după normele imperative de drept substanțial și procedural incidente în cauza supusă judecății.

Împotriva sentinței Tribunalului Caraș-Severin a declarat apel inculpatul M.M. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia. În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a reținut în mod greșit circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen., deși inculpatul a avut o conduită corespunzătoare în societate înainte de săvârșirea infracțiunii, regretă fapta comisă, a recunoscut fapta chiar dacă pe parcursul procesului a avut o atitudine oscilantă. Se mai susținut că la aplicarea pedepsei trebuiau avute în considerare și circumstanțele personale a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că are un copil minor în întreținere și se bucură de un respect în societate.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prev. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că apelul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente: Analizând actele de la dosar s-a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt în conformitate cu probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, pentru care a fost trimis în judecată, iar recunoașterea sa s-a coroborat cu celelalte probe administrate, respectiv cu declarația martorului cu identitate protejată D.R. precum și procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și cu procesele verbale de înregistrare a convorbirilor telefonice, astfel că vinovăția inculpatului a fost reținută în mod întemeiat de către instanța de fond.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei s-a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei este necesar a se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte. Instanța de fond a ținut seama de toate aceste criterii la stabilirea cuantumului pedepsei, însă s-a apreciat că sentința este netemeinică în ce privește individualizarea executării pedepsei.

Inculpatul a fost ales primar al comunei Văliug și s-a bucurat de o bună reputație în rândul colectivității ca urmare a inițiativelor sale de dezvoltare a comunei prin efectuarea unor lucrări edilitare de aducțiune de apă, construirea unei stații de epurare și inițierea unui proiect de transformare a comunei într-un sat de vacanță, potrivit declarațiilor martorilor B.G.S. și B.G. Martorul B.G.S. a declarat că este viceprimarul comunei Văliug și inculpatul niciodată nu a intervenit pentru derularea unor licitații. De asemenea, s-a apreciat că trebuie să se aibă în vedere și conduita procesuală a inculpatului care, deși a fost oscilatorie pe parcursul procesului penal, în final el a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată pe care o regretă și această conduită a fost menținută și în apel.

Prin urmare, față de circumstanțele personale ale inculpatului și având în vedere și particularitățile cauzei, respectiv împrejurările în care aceasta a fost comisă, Curtea a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, astfel că a fost admis apelul, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a desființat sentința și rejudecând cauza, în baza art. 86 1 , art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului de instanța de fond și s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare s-a stabilit că inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte de două ori pe an la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caras - Severin; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliului, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 86 4 C. pen. În baza art. 385 16 alin. (2), art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus deducerea în continuare din pedeapsă, durata arestului preventiv din data de 09 iunie 2011, la zi și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate. Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara care a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond, apreciind că în apel pedeapsa a fost greșit individualizată prin aplicarea disp. art. 86 1 C. pen. Examinând recursul declarat, prin prisma cazului de casare invocat, dar și din oficiu, înalta Curte, consideră recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, ca fiind nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor urma: Astfel, prin dispozițiile art. 72 C. pen.

sunt stabilite criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C. pen.: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicată inculpatului, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 86 1 alin. (1) C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 C. pen.; se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86 1 C. pen. condamnarea inculpatului fiind o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare, inculpatul nu are antecedente penale și convingerea instanței este că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție de către inculpat a pedepsei aplicate.

Această convingere este fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în faptul că acesta a fost ales primar al comunei Văliug și s-a bucurat de o bună reputație în rândul colectivității ca urmare a inițiativelor sale de dezvoltare a comunei, prin efectuarea unor lucrări edilitare de aducțiune de apă, construirea unei stații de epurare și inițierea unui proiect de transformare a comunei într-un sat de vacanță, și având în vedere și particularitățile cauzei, respectiv împrejurările în care aceasta a fost comisă, Înalta Curte apreciază că prin fixarea de către instanța de apel a unui termen de încercare de 6 ani, (cu posibilitatea revocării suspendării în cazul reiterării comportamentului infracțional în această perioadă) și impunerea de obligații în sarcina inculpatului se atinge scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., într-o mai mare măsură decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.

Așadar, înalta Curte, reține că, individualizarea pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului de instanța de fond și pentru care instanța de apel a aplicat suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, este aptă pentru atingerea scopului de prevenție generală și de coerciție al pedepsei. Totodată, în mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că trebuie să se aibă în vedere și conduita procesuală a inculpatului care, deși a fost oscilatorie pe parcursul procesului penal, în final el a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată pe care a regretat-o, iar această conduită a fost menținută și în apel. Față de aceste considerente, înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., neimpunându-se schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului M.M. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 119/A din 27 iulie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul inculpat M.M. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat M.M., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 119/A din 27 iulie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul inculpat M.M. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat M.M., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2012.