ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1113/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1113/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 56 din 09 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin

în dosarul nr. 1301/115/2011, în baza art. 257 C. pen., a fost condamnat

inculpatul M.M. la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art.

71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, din momentul

rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării

pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la

împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art.

88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și al

arestării preventive, de la 07 aprilie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art.

257 alin. (2) C. pen., a fost obligat inculpatul la plata echivalentului în

bani a sumei de 3.000 euro, în favoarea statului.

În baza art.

191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a

pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt,

în cadrul unei întâlniri ce a avut loc în data de 29 martie 2011 cu o persoană

ce s-a prezentat ca fiind intermediarul unui om de afaceri din Timișoara,

primarul comunei Văliug, M.M., a precizat că este dispus ca, în schimbul sumei

de 5.700 euro, să determine în intervalul 02-09 aprilie 2011, adoptarea unei

hotărâri a Consiliului Local Văliug în vederea trecerii a trei loturi de teren

în suprafață totală de 5.700 m.p. din domeniu public în domeniu privat al

comunei și organizarea unei licitații pentru concesionarea acesteia pentru o

perioadă de 49 ani, paritatea fiind făcută de inculpat pe considerentul că

solicita un euro pentru fiecare metru pătrat a cărui obținere în concesiune ar

fi facilitat-o.

Inculpatul

M.M. l-a asigurat pe reprezentantul omului de afaceri din Timișoara că, în

schimbul comisionului indicat mai sus, îi va facilita câștigarea licitației

prin trucarea acesteia, indicându-i modalitatea în care se va proceda și

dându-i îndrumări cu privire la procedura în care urmează să fie implicat.

Astfel, inculpatul a precizat că pentru adjudecarea contractului de concesiune,

va fi nevoie de înscrierea la licitație a investitorului, dar și a altor două

persoane(ce vor licita fictiv și pentru care omul de afaceri timișorean va

trebui să depună copii ale actelor de identitate), alegerea acestora urmând să

rămână la latitudinea solicitantului, inculpatul recomandându-i să găsească doi

prieteni de-ai săi. Inculpatul a mai precizat că prețul de concesionare

stabilit la licitațiile anterioare a fost de 0,22 euro/mp/an și că, în schimbul

favorizării, dorește să primească de la omul de afaceri timișorean comisionul

de 5.700 euro, în două tranșe aproximativ egale(una înainte de ședința

Consiliului Local Văliug și alta după adjudecarea licitației).

Detaliind

din punct de vedere al localizării în timp și spațiu starea de fapt, s-a

reținut că în data de 06 aprilie 2011, martorul cu identitate protejată D.R.,

prezentându-se ca fiind om de afaceri din București, ce are afaceri în

Timișoara, s-a întâlnit cu inculpatul M.M., primarul comunei Văliug, în localul

R. din Reșița. Din discuțiile purtate cu inculpatul (reproduse în procesele

verbale aflate în dosarul de urmărire penală) a reieșit că acesta din urmă îi

va facilita obținerea concesionării a trei parcele de teren din raza

localității Văliug, în suprafață totală de 5.700 m.p., prin traficarea

influenței sale pe lângă consilierii din cadrul Consiliului Local al comunei

Văliug, pentru a se adopta o hotărâre favorabilă concesionării, respectiv la

funcționarii ce se ocupă de licitație pentru ca, în urma organizării unor

licitații fictive, omul de afaceri să obțină concesionarea suprafețelor

respective. După cum s-a arătat mai sus, inculpatul a pretins pentru aceasta

suma totală de 5.700 euro (1 euro/m.p.), sumă care să-i fie dată în două

tranșe.

Ulterior,

în data de 07 aprilie 2011, în jurul orei 14:00, inculpatul M.M. s-a întâlnit

în localul stației PECO-O.M.V. din Reșița, cu martorul cu identitate protejată D.R.

și, în urma discuțiilor purtate, a rezultat faptul că inculpatul a pretins din

nou (și ulterior primit) de la martor suma de 3.000 euro, ca fiind prima tranșă

din suma totală de 5.700 euro, care să-i fie dată pentru intervenția sa la

consilierii comunei Văliug în vederea aprobării concesionării a trei parcele de

teren de 5.700 m.p., respectiv pentru organizarea de licitații fictive (martorul

urmând să aducă alte două persoane cunoscute la fiecare licitație), în scopul

obținerii concesionării. La rândul lor aceste discuții, autorizate a fi

interceptate și înregistrate, sunt reproduse în procesele verbale atașate

dosarului cauzei. In acest sens, inculpatul i-a dictat interlocutorului său o

cerere, ce a fost scrisă de acesta, adresată Consiliului Local Văliug și l-a

asigurat pe martor că totul va fi în regulă, în sensul că problema

concesionării va fi rezolvată, lăsând martorului impresia că inculpatul, în

calitatea sa de primar al comunei Văliug, are influență atât la consilierii

locali, cât și la funcționarii ce se ocupă de organizarea licitației. Cei doi

s-au deplasat la autoturismul martorului D.R. și, în interiorul autoturismului,

inculpatul a primit suma de 3.000 euro. Simultan, au intervenit organele de

urmărire penală, care au constatat că asupra inculpatului M.M. se găsea suma de

3.000 euro (respectiv 25 bancnote a 100 euro, 10 bancnote a 50 euro),

bancnotele având aceleași serii cu bancnotele ce au fost predate anterior martorului

D.R. de către organele de urmărire penală. Derularea operațiunii de prindere în

flagrant este reprodusă în procesul verbal de constatare aferent, atașat

dosarului de urmărire penală.

Inculpatul

a declarat în acele momente că a primit suma de la D.R. ca și împrumut, însă

ulterior a recunoscut fapta și a declarat că a primit suma de la respectiva

persoană pentru a o ajuta să concesioneze trei parcele de teren în zona Văliug.

Pe parcursul diferitelor etape procesuale inculpatul a dat însă dovadă de aceiași

atitudine oscilantă, cu ocazia examinării oportunității menținerii stării de

arest înainte de primul termen de judecată și atunci când a fost examinată

cererea de liberare provizorie sub control judiciar recunoscând săvârșirea

faptei, la luarea declarației de inculpat în cursul cercetării judecătorești

negând săvârșirea acesteia și declarând expres că respectiva declarație era cea

reală și corespunzătoare adevărului, recunoașterile anterioare referindu-se

strict la împrejurările detaliate în cursul respectivei declarații, în nici un

caz la săvârșirea de către el a vreunei fapte de corupție (dosar cauză). În

esență, în cuprinsul acestei declarații de inculpat s-a încercat acreditarea

ideii potrivit căreia inculpatul încheiase un contract suplimentar cu martorul

sub acoperire, contract nereflectat în vreo scriptă și neconfirmat de nimeni (cu

atât mai puțin de martorul sub acoperire, pretins cocontractant), pe baza

acestei înțelegeri dependentă de câștigarea licitației fiind solicitată suma de

bani indicată mai sus. În sfârșit, la termenul de judecată din 09 iunie 2011,

inculpatul a revenit din nou asupra declarației sale, motivând că din cauza

emoțiilor avute la anteriorul termen de judecată a declarat fals în fața

judecătorului cu privire la starea de fapt și că în consecință dorește din nou

să recunoască săvârșirea faptelor de corupție pentru care a fost trimis în

judecată.

Această

recunoaștere finală a infracțiunii nu a fost apreciată ca fiind decisivă pentru

stabilirea stării de fapt, comiterea de către inculpat a infracțiunii de trafic

de influență în forma descrisă mai sus, fiind dovedită oricum pe baza

coroborării tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza

de cercetare judecătorească, în scopul aflării adevărului și lămurii acestuia

sub toate aspectele, conform art. 62 C. proc. pen. Elocvente în această

privință sunt procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire și de

constatare a infracțiunii flagrante, confirmate de mențiunile conținute în

procesele verbale de ascultare și de notele de redare (în cuprinsul cărora sunt

detaliate discuțiile purtate de inculpat cu martorul D.R.) și dublate de

declarația dată în fața instanței de martorul cu altă identitate decât cea

reală D.R.

Ca

atare, instanța a constatat vinovăția inculpatului în ceea ce privește

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., urmând ca acestuia să-i

fie aplicată o pedeapsă privativă de libertate, al cărei cuantum va fi orientat

spre minimul special date fiind limitele de pedeapsă stabilite în partea

specială a Codului penal pentru respectiva infracțiune, lipsa antecedentelor

penale, comportamentul anterior corespunzător atestat de martorii propuși în

apărare și audiați la termenul de judecată din 09 iunie 2011, recunoașterea

finală a săvârșirii infracțiunii, precum și regretul exprimat de inculpat în

momentul acordării ultimului cuvânt.

Cât

privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată, instanța a constatat ca

nefondată solicitarea de suspendare condiționată a acesteia, nefiind întrunite

cerințele art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen. (cuantumul pedepsei aplicate fiind

superior limitei de 3 ani închisoare) și art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen. (apreciindu-se

că scopul de prevenție generală și de coerciție al pedepsei nu poate fi atins

în acest caz decât prin executarea efectivă).

Tot nefondate au fost apreciate și

solicitările apărătorilor inculpatului de a fi reținută lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, respectiv inexistența

intenției inculpatului de a săvârși fapta, de vreme ce tocmai acesta recunoaște

în finalul cercetării judecătorești comiterea ei, implicit recunoscând că a

primit și a pretins o sumă de bani pentru traficarea pretinsei sale influențe

pe lângă membri din cadrul Consiliului local Văliug. Cu atât mai puțin s-a

putut reține „vicierea acestei intenții" (după cum solicită unul dintre

apărătorii inculpatului) pe considerentul că martorul cu altă identitate decât

cea reală l-ar fi indus în eroare pe inculpat, atâta vreme cât s-a constat în

mod indubitabil (pe baza declarațiilor respectivului martor și a conținutului

ordonanței de autorizare a folosirii unui investigator sub acoperire, ordonanță

în cuprinsul căreia sunt stabilite de către procuror punctual activitățile pe

care urma să le deruleze martorul în raporturile profesionale avute cu

inculpatul) faptul că respectivul martor a acționat în limitele conferite de

organul de urmărire penală, nelansându-i nici o ofertă inculpatului, acesta din

urmă stabilind cuantumul sumei pe care i-a pretins-o cu titlu de mită

interlocutorului său, precum și condițiile în care urma să-și desfășoare

activitatea infracțională.

S-a

apreciat de asemenea că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante legale sau

judiciare în cauză, primele dintre ele pe baza motivării cuprinsă în paragraful

precedent, iar celelalte pe considerentul că au fost deja reținute ca și

criterii de individualizare a pedepsei, neputându-li-se acorda o dublă valoare

și automat consecințe juridice diferite.

Instanța

a remarcat de asemenea că, prin motivarea încheierilor anterioare, ce fac parte

integrantă din prezenta sentință, au fost deja înlăturate în mod definitiv cea

mai mare parte din celelalte argumente susținute în apărarea inculpatului în

interiorul concluziilor scrise depuse în faza de dezbateri, limitându-se să

constate în plus că practica internă și internațională citată în sprijinul

solicitărilor formulate de apărători nu are o legătură directă cu speța de

față, punctele comune nefiind indicate în mod detaliat, ci mai degrabă fiind

argumentate la modul general administrarea unor probe, cu limitele și

restricțiile de rigoare. Cu atât mai puțin lipsite de relevanță sunt articolele

de presă atașate acelor concluzii scrise, instanța ghidându-se la pronunțarea

unei hotărâri după normele imperative de drept substanțial și procedural

incidente în cauza supusă judecății. Împotriva sentinței Tribunalului

Caraș-Severin a declarat apel inculpatul M.M. criticând-o pentru netemeinicie

sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia.

În

motivare s-a arătat că instanța de fond nu a reținut în mod greșit

circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen., deși inculpatul a avut o

conduită corespunzătoare în societate înainte de săvârșirea infracțiunii,

regretă fapta comisă, a recunoscut fapta chiar dacă pe parcursul procesului a

avut o atitudine oscilantă.

Se mai

susținut că la aplicarea pedepsei trebuiau avute în considerare și

circumstanțele personale a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că

are un copil minor în întreținere și se bucură de un respect în societate.

Examinând cauza în raport cu motivele

invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prev. art. 371

alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că apelul inculpatului este fondat

pentru următoarele considerente:

Analizând actele de la dosar s-a

constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt în conformitate cu

probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, pentru care a fost trimis în judecată, iar

recunoașterea sa s-a coroborat cu celelalte probe administrate, respectiv cu

declarația martorului cu identitate protejată D.R. precum și procesul verbal de

constatare a infracțiunii flagrante și cu procesele verbale de înregistrare a

convorbirilor telefonice, astfel că vinovăția inculpatului a fost reținută în

mod întemeiat de către instanța de fond.

În ce

privește individualizarea judiciară a pedepsei s-a constatat că în conformitate

cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei este

necesar a se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de

limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite,

de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează

răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei

este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale

evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o

parte și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.

Instanța

de fond a ținut seama de toate aceste criterii la stabilirea cuantumului

pedepsei, însă s-a apreciat că sentința este netemeinică în ce privește

individualizarea executării pedepsei.

Inculpatul

a fost ales primar al comunei Văliug și s-a bucurat de o bună reputație în

rândul colectivității ca urmare a inițiativelor sale de dezvoltare a comunei

prin efectuarea unor lucrări edilitare de aducțiune de apă, construirea unei

stații de epurare și inițierea unui proiect de transformare a comunei într-un

sat de vacanță, potrivit declarațiilor martorilor B.G.S. și B.G.

Martorul

B.G.S. a declarat că este viceprimarul comunei Văliug și inculpatul niciodată

nu a intervenit pentru derularea unor licitații.

De

asemenea, s-a apreciat că trebuie să se aibă în vedere și conduita procesuală a

inculpatului care, deși a fost oscilatorie pe parcursul procesului penal, în

final el a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată pe care o

regretă și această conduită a fost menținută și în apel.

Prin

urmare, față de circumstanțele personale ale inculpatului și având în vedere și

particularitățile cauzei, respectiv împrejurările în care aceasta a fost

comisă, Curtea a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment

pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși

alte infracțiuni, astfel că a fost admis apelul, în baza art. 385

15

pct.

2 lit. a) C. proc. pen., s-a desființat sentința și rejudecând cauza, în baza art.

86

1

, art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului de

instanța de fond și s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani.

Pe

durata termenului de încercare s-a stabilit că inculpatul va trebui să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte de două ori pe an la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caras - Severin; să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliului, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele de existență;

S-a

atras atenția inculpatului asupra prev. art. 86

4

C. pen.

În baza art. 385

16

alin. (2), art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus deducerea în

continuare din pedeapsă, durata arestului preventiv din

data de 09 iunie 2011, la zi și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului

dacă nu este arestat în altă cauză.

S-au menținut în rest dispozițiile

sentinței apelate.

Împotriva

acestei decizii în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara care a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței

instanței de fond, apreciind că în apel pedeapsa a fost greșit individualizată

prin aplicarea disp. art. 86

1

C. pen.

Examinând

recursul declarat, prin prisma cazului de casare invocat, dar și din oficiu,

înalta Curte, consideră recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, ca fiind nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru

considerentele ce vor urma:

Astfel,

prin dispozițiile art. 72 C. pen. sunt stabilite criteriile generale pe care

judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea

determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în

măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C. pen.:

funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât

inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și

să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma

penală.

Cu

privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicată

inculpatului, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 86

1

alin. (1) C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a

următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;

infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de

1 an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile

prevăzute de art. 38 C. pen.; se apreciază, ținând seama de persoana

condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea

condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea

pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Înalta

Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86

1

C. pen. condamnarea inculpatului fiind o pedeapsă de 3 ani și 3 luni

închisoare, inculpatul nu are antecedente penale și convingerea instanței este

că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție de

către inculpat a pedepsei aplicate.

Această

convingere este fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului,

constând în faptul că acesta a fost ales primar al comunei Văliug și s-a

bucurat de o bună reputație în rândul colectivității ca urmare a inițiativelor

sale de dezvoltare a comunei, prin efectuarea unor lucrări edilitare de

aducțiune de apă, construirea unei stații de epurare și inițierea unui proiect

de transformare a comunei într-un sat de vacanță, și având în vedere și

particularitățile cauzei, respectiv împrejurările în care aceasta a fost

comisă, Înalta Curte apreciază că prin fixarea de către instanța de apel a unui

termen de încercare de 6 ani, (cu posibilitatea revocării suspendării în cazul

reiterării comportamentului infracțional în această perioadă) și impunerea de

obligații în sarcina inculpatului se atinge scopul pedepsei, prev. de art. 52 C.

pen., într-o mai mare măsură decât prin executarea pedepsei în regim de

detenție.

Așadar,

înalta Curte, reține că, individualizarea pedepsei de 3 ani și 3 luni

închisoare, aplicată inculpatului de instanța de fond și pentru care instanța

de apel a aplicat suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 6

ani, este aptă pentru atingerea scopului de prevenție generală și de coerciție

al pedepsei.

Totodată,

în mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că trebuie să se aibă în

vedere și conduita procesuală a inculpatului care, deși a fost oscilatorie pe

parcursul procesului penal, în final el a recunoscut fapta pentru care a fost

trimis în judecată pe care a regretat-o, iar această conduită a fost menținută

și în apel.

Față de

aceste considerente, înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se

schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului M.M.

În baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva

deciziei penale nr. 119/A din 27 iulie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

privind pe intimatul inculpat M.M.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu intimatului inculpat M.M., în sumă de 200 lei, se va

suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei

penale nr. 119/A din 27 iulie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

privind pe intimatul inculpat M.M.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat M.M., în sumă de

200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 aprilie 2012.