ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2139/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 18/ F din data de 07 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. 2988/87/2011, astfel cum a fost îndreptată, prin înlăturarea unei omisiuni vădite, conform încheierii din data de 29 februarie 2012, Tribunalul Teleorman a hotărât astfel: În temeiul art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și pct. 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul F.R.V. la pedeapsa de un an închisoare. În temeiul art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 329 alin. (2) teza a II-a și alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare. În temeiul art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele astfel stabilite și a aplicat inculpatului, în vederea executării, pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată durata prevenției, începând cu data de 16 noiembrie 2011 și până la zi (07 februarie 2012). În temeiul art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. A admis acțiunile civile formulate de părțile C.I.M., R.N.M. și S.E.M. A obligat pe inculpat, în solidar cu membrii grupului infracțional organizat (S.D., M.I.N., R.A., V.I. și M.T.), la plata sumei de 20.000 euro, reprezentând daune morale, către partea vătămată R.N.M. A obligat pe inculpat, în solidar cu membrii grupului infracțional organizat (S.D., V.I. și M.I.N.), la plata sumei de 3.000 euro, reprezentând daune morale, către partea vătămată S.E.M. În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 C. pen., a constatat că suma de 99.000 lei (reținută în sarcina grupului infracțional organizat format din inculpat și S.D., V.I.

și M.I.N.) și suma de 90.500 lei (reținută în sarcina grupului infracțional organizat format din inculpat, S.D., M.T., V.I., M.I.N. și R.A.) au fost confiscate prin Sentința penală nr. 61/ F din data de 17 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman. A dispus restituirea către inculpat a laptop-ului marca N., model Green 53, seria 96F44000292Q50501038. A obligat pe inculpat la plata sumei de 6.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că inculpatul (arestat preventiv în lipsă) a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul nr. 25/D/P/2011 din data de 26 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Teleorman, pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate, în fapt reținându-se următoarele: Inculpatul a locuit în municipiul Alexandria, într-un bloc apropiat celui în care locuiau S.D., M.T., V.I. și M.I.N. Acesta se deplasa în mod frecvent la locuințele persoanelor respective, în înțelegere cu ele, pentru a prelua tinere minore găzduite în acele locuințe și a le transporta în diferite locații, unde erau obligate să întrețină relații sexuale contra cost. La data de 28 ianuarie 2011, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat, precum și față de S.D., M.T., V.I., M.I.N., R.A. și D.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și pct. 12 din Legea nr. 39/2003, a infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) teza a II-a și alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se, în fapt, că, în cursul anului 2010, aceștia au constituit un grup infracțional organizat, condus de S.D., specializat în recrutarea de minore și obligarea acestora la practicarea prostituției, fiind identificate ca astfel de victime, mai întâi, I.M. și R.N.M., iar, ulterior, S.E.M. și S.P.E.

S-a mai reținut că victimele au fost recrutate, transportate și găzduite în spațiile în care locuiau sus-numiții, că beneficiarii serviciilor sexuale prestate de acestea au fost recrutați de toți membrii grupului infracțional organizat, inclusiv inculpatul, care au asigurat și transportul lor la locurile unde se produceau elementele exploatării sexuale (prestarea serviciilor sexuale și încasarea contravalorii acestor prestații), precum și că membrii grupului infracțional organizat conduceau beneficiarii serviciilor sexuale în spațiile în care locuiau, unde se produceau elementele exploatării sexuale sau îi chemau în aceleași spații, cu același scop. La data începerii urmăririi penale, s-a avut în vedere că faptele de trafic de minori și exploatare sexuală erau în desfășurare, membrii grupului infracțional organizat beneficiind de sume importante de bani.

La data de 07 martie 2011, s-a dispus începerea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 raportată la art. 2 lit. b) pct. 9 și pct. 12 din Legea nr. 39/2003, a infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) teza a II-a și alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., față de S.D., deoarece, în vara - toamna anului 2006, în perioada decembrie 2006 - vara anului 2008 și în perioada ianuarie - mai 2009, a recrutat, a găzduit și a exploatat sexual pe partea vătămată S.P.E. și respectiv față de membrii grupului infracțional organizat de aceasta, format din inculpat, V.I.

și M.I.N., pentru faptele din perioada mai 2009 - martie 2010, când a fost recrutată, găzduită și exploatată sexual partea vătămată S.E.M. și pentru faptele din luna decembrie 2009, când a fost recrutată, găzduită și transportată în vederea exploatării sexuale partea vătămată R.N.M. Astfel, în luna septembrie 2010, partea vătămată I.M. s-a deplasat în localitatea Licuriciu din județul Teleorman, unde locuia o mătușă a sa, cu scopul de a merge la cimitirul din acea localitate și a îngriji mormântul mamei sale. În timp ce se afla în afara curții mătușii sale, în apropierea părții vătămate, a oprit un autoturism taxi în care se aflau S.D. și M.I.N., un bărbat neidentificat, cunoscut cu apelativul „L.” și martora A.L.

Contrar voinței sale, partea vătămată a fost urcată în autoturism și condusă la locuința numitei S.D. din Alexandria, unde aceasta și M.I.N. au amenințat-o cu exercitarea de violențe, în cazul în care nu va accepta să se prostitueze în favoarea lor, cea din urmă făcând afirmația că banii obținuți din practicarea prostituției de către partea vătămată vor fi împărțiți între ea și S.D. Constrânsă în acest mod, partea vătămată a acceptat să practice prostituția, în perioada septembrie - 07 decembrie 2010, când a reușit să părăsească locuința numitei S.D. și a mers la locuința din Alexandria a fostului soț al mamei sale. În această perioadă, gruparea infracțională organizată condusă de S.D., din care făceau parte inculpatul și M.T., M.I.N., V.I.

și R.A., a obligat-o pe partea vătămată la practicarea prostituției. Partea vătămată, care, în perioada când a fost obligată să practice prostituția, era în vârstă de 16 ani, a descris, în declarațiile sale, că a fost obligată să întrețină relații sexuale, orale și normale, inclusiv în perioada ciclului menstrual, zilnic, în medie cu 10 bărbați, obținând un venit de câte 50 lei pentru fiecare bărbat cu care întreținea relații sexuale. Aceasta a mai precizat că, din banii obținuți, nu a primit vreo sumă, ci doar alimente și țigări. În planșa foto prezentată, partea vătămată l-a recunoscut pe M.T., cu privire la care a făcut precizarea că, la fel ca S.D. și M.I.N., se ocupa cu racolarea de bărbați, cu care ea și victima R.N.M.

să întrețină relații sexuale, contra cost, le transporta în locațiile unde practicau relațiile sexuale și încasa contravaloarea acestora. Cu privire la inculpat și la V.I. și R.A., a rezultat că aceștia acționau în coordonare cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat și se ocupau cu racolarea de bărbați pentru întreținerea de relații sexuale, contra cost, de către victime și cu transportarea lor la locațiile unde erau întreținute relațiile sexuale, pentru a le supraveghea și încasa contravaloarea serviciilor sexuale prestate de acestea. Partea vătămată R.N.M. a fost recrutată de S.D., prin constrângere, în vederea exploatării sexuale, la sfârșitul anului 2009. La locuința numitei S.D., partea vătămată a întâlnit o altă victimă, S.E.M., care era și ea exploatată sexual.

După ce a practicat prostituția pentru S.D. și M.I.N., timp de o lună, partea vătămată a profitat de o împrejurare favorabilă și a plecat la domiciliul său din localitatea Zimnicea, județul Teleorman. În una din zilele lunii octombrie 2010, S.D. a recrutat-o din nou pe partea vătămată, care, de această dată, a practicat prostituția în folosul membrilor grupului infracțional organizat, până la data de 24 decembrie 2010, când a reușit să fugă de la locuința numitei S.D. Părților vătămate I.M. și R.N.M. le-a fost prezentată o planșă fotografică cu bărbați în privința cărora existau informații că erau beneficiari ai serviciilor sexuale oferite de acestea. Partea vătămată I.M.

a recunoscut, ca persoane cu care a întreținut relații sexuale contra cost, determinată de membrii grupului infracțional organizat, pe G.M.J., P.M., N.P.I., N.S.C., P.L., C.G., R.M., D.C.M., V.E., S.N.A., R.A.G., F.C., C.F., M.L.C., D.A.I., T.C.C., P.P.G., G.I., V.D., A.F., A.V., R.T., U.C., N.S., N.M., P.M.G., P.G., D.R.D., P.J.G. și P.B.C., iar partea vătămată R.N.M. a recunoscut, ca asemenea persoane, pe G.M.J., N.P.I., N.S.C., P.L., C.G., R.M., D.C.M., V.E., S.N.A., F.C., C.F., M.L.C., P.V., P.P.G., G.I., V.D., V.M., A.V., U.C., N.S., P.M.D., P.G., M.I., P.J.G. și P.B.C. Aceste persoane, în marea lor majoritate, au fost audiate în calitatea procesuală de martori și reprezintă numai o parte dintre bărbații cu care victimele au întreținut relații sexuale contra cost, în favoarea membrilor grupului infracțional organizat.

Pe parcursul urmăririi penale, a fost identificată și partea vătămată S.E.M., care a fost recrutată de S.D. la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai 2009 și pe care aceasta a obligat-o să practice prostituția. Partea vătămată, care, la momentul recrutării, avea vârsta de 14 ani, a declarat că, pentru a fi determinată să se prostitueze, a fost bătută de S.D. și M.I.N. Din probatoriu, a rezultat că, la data recrutării părții vătămate, era deja constituit grupul infracțional organizat, format din inculpat și S.D., V.I. și M.I.N., care o transportau pe aceasta la locurile din Alexandria unde urma să întrețină relațiile sexuale, o supravegheau și încasau contravaloarea relațiilor sexuale prestate de ea.

În declarația sa, partea vătămată a confirmat recrutarea de către S.D. și a victimei R.N.M., pe care membrii grupului infracțional organizat au obligat-o să practice prostituția, precum și faptul că amândouă au fugit de la locuința acesteia, însă au fost prinse în Parcul Central din Alexandria, bătute și repuse de membrii grupului infracțional organizat să practice prostituția. Partea vătămată a fost exploatată sexual de grupul infracțional organizat până în luna martie 2010. Partea vătămată S.E.M. a recunoscut, din planșa foto, pe G.M.J., P.L., R.M., V.E., P.P.G., V.D., P.G. și P.J.G., ca făcând parte dintre bărbații cu care a întreținut relații sexuale contra cost, menționând că a întreținut astfel de relații, în favoarea membrilor grupului infracțional organizat, cu mai mulți bărbați decât cei recunoscuți.

Având în vedere declarația inculpatului, de recunoaștere a faptelor anterior menționate, coroborată cu restul probatoriul cauzei (declarațiile părților vătămate și martorilor, procesele verbale de recunoaștere din planșe foto și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice), Tribunalul a stabilit următoarea situație de fapt: Inculpatul F.R.V., în urma înțelegerii cu S.D., M.T., V.I. și M.I.N., se deplasa la locuința acestora, pentru a prelua minorele găzduite acolo și a le transporta în diferite locații, unde acestea erau obligate să întrețină relații sexuale, contra cost. În anul 2010, inculpatul și S.D., M.T., V.I., M.I.N., R.A. și D.F. au constituit un grup infracțional organizat, condus de S.D., specializat în recrutarea de minore și obligarea acestora la practicarea prostituției, fiind identificate ca astfel de victime I.M., R.N.M.

și S.E.M., care au fost recrutate, transportate și găzduite în spațiul unde locuiau făptuitorii. Toți membrii grupului infracțional organizat, inclusiv inculpatul, recrutau pe beneficiarii serviciilor sexuale, asigurau transportul victimelor la locurile unde se consumau relațiile sexuale sau îi conduceau pe beneficiarii serviciilor sexuale în spațiile unde acestea se realizau și încasau contravaloarea prestațiilor sexuale. Astfel, în perioada mai 2009 - martie 2010, grupul infracțional organizat, format din inculpat, S.D., V.I. și M.I.N., a recrutat, a găzduit și a exploatat sexual pe partea vătămată S.E.M., iar, în luna decembrie 2009, a recrutat, a găzduit și a transportat, în vederea exploatării sexuale, pe partea vătămată R.N.M.

În luna septembrie 2010, partea vătămată I.M. a fost luată, contra voinței sale, din localitatea Licuriciu, județul Teleorman, unde se afla la o mătușă, de S.D., M.I.N., un bărbat rămas neidentificat și martora A.L. și condusă la locuința celei dintâi, unde aceasta, împreună cu M.I.N., au amenințat-o cu exercitarea de violențe și au constrâns-o să practice prostituția, în perioada septembrie 2010 - 07 decembrie 2010. Inculpatul, la fel ca V.I. și R.A., a acționat, în coordonare cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, ocupându-se cu racolarea de bărbați pentru întreținerea de relații sexuale, contra cost, de către victime, cu transportarea acestora în locațiile unde se consumau astfel de relații, cu supravegherea lor și cu încasarea contravalorii serviciilor sexuale prestate de către acestea.

Partea vătămată R.N.M. a fost recrutată de S.D., prin constrângere, în vederea exploatării sexuale, la sfârșitul anului 2009 și transportată la locuința acesteia. După ce a practicat prostituția, timp de o lună, pentru S.D. și M.I., partea vătămată a profitat de o împrejurare favorabilă și a plecat la domiciliul său din localitatea Zimnicea, însă, în luna octombrie 2010, a fost recrutată din nou de S.D. și a practicat prostituția, în folosul grupului infracțional organizat, până la data de 24 decembrie 2010, când a reușit să fugă. Partea vătămată S.E.M. a fost recrutată de S.D., la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai 2009, când avea 14 ani și a fost obligată să practice prostituția, în favoarea grupului infracțional organizat, din care făceau parte inculpatul, V.I.

și M.I.N., care o transportau în diverse locații din municipiul Alexandria, unde se consumau relațiile sexuale și încasau contravaloarea acestora. Partea vătămată S.E.M., împreună cu partea vătămată R.N.M., au fugit de la domiciliul numitei S.D., însă au fost prinse, bătute și repuse să practice prostituția. În drept, Judecătoria a constatat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor concurente prevăzute de art. 7 raportate la art. 2 lit. b) pct. 9 și pct. 12 din Legea nr. 39/2003, de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de art. 329 alin. (2) teza a II-a și alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 329 C. pen., însă Tribunalul a apreciat că această cerere reprezintă un motiv de achitare, apreciat nefondat, întrucât faptele reținute în sarcina lui întrunesc și elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism.

La individualizarea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen., ținând seama atât de gradul concret de pericol social al faptelor (apreciat a fi unul ridicat), de perioada destul de îndelungată în care au fost comise și de contribuția proprie a inculpatului la săvârșirea acestora, cât și de datele lui personale, sens în care a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a manifestat o poziție procesuală sinceră, împrejurări valorificare în favoarea sa drept circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 – art. 76 C. pen., cu consecința coborârii pedepselor sub limitele speciale minime, în prealabil reduse cu o treime, potrivit art. 320 1 C. proc.

pen. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen., Tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite pentru infracțiunile concurente reținute în sarcina acestuia, în regim de detenție, cu interzicerea, atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pe latură civilă, în temeiul art. 14 și art. 17 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 și art. 1003 C. civ., Tribunalul a admis acțiunile civile formulate de cele trei părți vătămate (I.M., R.N.M. și S.E.M.) și l-a obligat pe inculpat, în solidar cu membrii grupului infracțional organizat, S.D., M.I.N., R.A., V.I.

și M.T. (în cazul primelor două părți vătămate) și respectiv S.D., V.I. și M.I.N. (în cazul ultimei părți vătămate), la plata de daune morale, în cuantumul precizat de acestea, având în vedere consecințele pe care le-au resimțit, în plan fizic și psihic, ca urmare a faptelor grave ale căror victime au fost. În privința sumelor de bani obținute de membrii grupului infracțional organizat, inclusiv inculpatul, prin săvârșirea infracțiunilor, Tribunalul, invocând dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 C. pen., a constatat că au fost deja confiscate prin Sentința penală nr. 61/ F din data de 17 mai 2011, pronunțată aceeași instanță. Tribunalul a dispus restituirea către inculpat a laptop-ului ridicat din posesia acestuia, cu ocazia percheziției domiciliare, constatând că nu a fost folosit la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman (la data de 08 februarie 2012) și inculpatul F.R.V. (la aceeași dată). Apelurile astfel declarate au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 08 martie 2012. În cuprinsul motivelor scrise de apel, astfel cum au fost susținute cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 02 aprilie 2012 (consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată), Parchetul a criticat sentința penală atacată, pe motive de nelegalitate și netemeinicie, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă. Astfel, sub aspectul laturii penale, Parchetul a invocat nelegala aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen.

(pe motiv că inculpatul, în pofida declarației formulate în fața primei instanțe, în vederea acordării beneficiului prevăzut de aceste dispoziții, nu a recunoscut în realitate săvârșirea a două dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv apartenența la grupul infracțional organizat și traficul de minori, cu referire la fapta de recrutare a părților vătămate minore și că instanța respectivă, care a și omis aplicarea acelor dispoziții, în cazul infracțiunii de proxenetism, singura recunoscută cu adevărat de inculpat, a procedat la administrarea de probe în cursul cercetării judecătorești, ascultând părțile vătămate și martorii din dosar), reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante judiciare (care nu au fost particularizate, motivate și nu sunt dovedite, fiind chiar contrazise de probele administrate în cauză), precum și greșita individualizare a pedepselor (în raport, pe de o parte, cu gravitatea infracțiunilor săvârșite, conduita de sustragere de la urmărirea penală și atitudinea procesuală, doar parțial sinceră, iar, pe de altă parte, cu pedepsele aplicate celorlalți inculpați, membri ai aceluiași grup infracțional organizat, judecați în două cauze separate).

Sub aspectul laturii civile, Parchetul a invocat omisiunea primei instanțe de a se pronunța, în dispozitivul hotărârii pronunțate, asupra acțiunii civile formulate de partea vătămată I.M., deși, în considerente, a menționat că i se vor acorda daune morale în sumă de 20.000 euro, solicitând ca instanța de apel să îndrepte această contradicție și respectiv asupra confiscării de la inculpat a beneficiului propriu obținut din activitatea grupului infracțional organizat, apreciind eronată referirea la împrejurarea confiscării întregii sume rezultate din acea activitate prin Sentința penală nr. 61/ F din data de 17 mai 2011, pronunțată anterior trimiterii lui în judecată.

Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul declarat, iar, cu prilejul acelorași dezbateri, beneficiind de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a criticat sentința penală atacată, pe motiv de netemeinicie, numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante, solicitând suspendarea condiționată a acesteia, în condițiile art. 81 C. pen. Prin decizia penală nr. 107/ A din 4 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman și de inculpatul F.R.V. împotriva Sentinței penale nr. 18/ F din data de 07 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 2988/87/2011.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: A descontopit pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală apelată, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, astfel: - din infracțiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și pct. 12 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003; - din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de art. 329 alin. (2) teza a II-a și alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În temeiul art. 65 alin. (2) și alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în formă continuată. În temeiul art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale astfel stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante. În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante. În temeiul art. 14 alin. (5) și art. 17 alin. (3) raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 998 și art. 1003 C. civ. (în reglementarea în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunilor), a obligat pe inculpat, în solidar cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat (inculpații S.D., M.I.N., R.A., V.I.

și M.T., condamnați prin Sentințele penale nr. 61/2011 și respectiv nr. 73/2011 ale Tribunalului Teleorman, ambele rămase definitive), la plata către partea civilă I.M. a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale și către partea civilă R.N.M. a sumei de 2.000 euro, cu același titlu. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., în referire la art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 16 noiembrie 2011 și până la zi.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, motivele fiind expuse în partea introductivă. Examinând pe fiind recursul inculpatului, Înalta Curte reține că motivele au fost încadrate juridic în cazul de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Conform art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Reducerea mai semnificativă a pedepselor și aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate au fost critici ale inculpaților și în fața instanței de apel. În condițiile în care, în recurs, nu au fost invocate alte argumente pentru susținerea criticii referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor (cuantum și mod de executare), Înalta Curte își însușește integral motivarea deciziei instanței de apel cu privire la aceste aspecte.

Așa cum s-a menționat, în favoarea inculpatului, instanța de fond a reținut deja circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedepsele stabilite fiind reduse sub minimul special al textului incriminator, astfel cum corect a constatat și instanța de apel care, în plus, a menționat că „este justificată reținerea în favoarea inculpatului a unei astfel de cunoștințe [(art. 74 lit. a) C. pen.)] în lipsa antecedentelor penale dar și pe considerente de echitate cu ceilalți coinculpați.

În raport cu modul de săvârșire a faptelor, precum și cu contextul săvârșirii acestora astfel cum acestea au fost expuse anterior), Înalta Curte apreciază că a fost acordată o suficientă eficiență juridică împrejurărilor la care a făcut referire apărarea cu ocazia dezbaterilor în recurs, neimpunându-se o nouă reducere a pedepselor aplicate inculpatului care, departe de a fi „severe”, răspund atât principiului proporționalității între gravitatea faptei/faptelor și datele personale ale acuzatului, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. În ce privește modalitatea de executare a pedepselor, Înalta Curte apreciază, în acord cu cele două instanțe, că scopul acesteia, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea efectivă.

Modalitatea prevăzută de art. 81 C. pen., este exclusă, printre altele, ca urmare a cuantumului pedepsei, iar cea prevăzută de alin. 86 1 C. pen., este exclusă ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 86 1 alin. (1) lit. c) C. pen., în raport cu gravitatea faptei, dar și cu împrejurările comiterii acesteia, simpla pronunțare a condamnării nefiind suficientă pentru a constitui un avertisment pentru inculpat. Pe cale de consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.R.V. împotriva deciziei penale nr. 107/ A din 04 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2011 la 19 iunie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2012.