ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 572/2014

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 160/F din 06 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 3538/87/2011 s-a dispus, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, condamnarea inculpatului D.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul N.T.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpata N.N.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din același cod, pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 66 C. pen. A interzis fiecărui inculpat, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., în condițiile art. 71 din același cod.

În temeiul art. 86 1 C. pen., a dispus, în cazul fiecărui inculpat, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 6 ani. În temeiul art. 86 3 C. pen., a obligat pe fiecare inculpat să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. A atras atenția inculpaților asupra consecințelor ce decurg din aplicarea prevederilor art. 86 4 C. pen., referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus, în cazul fiecărui inculpat, suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate durata prevenției, astfel: de la data de 07 iulie 2011 până la data de 13 iulie 2011, în cazul inculpaților N.T.V. și N.N.A. și respectiv de la data de 08 iulie 2011 până la data de 13 iulie 2011, în cazul inculpatului D.M. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.000 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpații N.T.V.

(în vârstă de 25 de ani), D.M. (în vârstă de 28 de ani) și N.N.A. (în vârstă de 26 de ani) sunt agenți de poliție în cadrul I.P.J. Teleorman, primul îndeplinind funcția de șef de post, iar fiecare dintre ceilalți doi funcția de ajutor de șef de post. La data de 24 februarie 2011, s-a înregistrat la Direcția Generală Anticorupție, Biroul Județean Teleorman denunțul formulat de N.C., prin care acesta a sesizat faptul că, în urmă cu aproximativ 3 săptămâni, la solicitarea unui agent de poliție din cadrul Postului Trivalea-Moșteni, a înmânat acestuia suma de 50 RON, pentru a nu fi sancționat, ca urmare a încălcării regulilor de circulație pe drumurile publice. Denunțătorul a precizat că acel agent de poliție se numește D.M.

Din verificarea bazei de date a M.A.I., a rezultat că D.M. avea calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, ocupa funcția de ajutor de șef de post la Postul Trivalea-Moșteni din data de 01 august 2008, iar prin dispoziția I.G.P. din data de 06 decembrie 2010, fusese desemnat polițist rutier. Existând date și indicii, rezultate atât din denunț, cât și dintr-un procesul-verbal separat, că inculpatul D.M. săvârșea infracțiuni de corupție, prin ordonanța nr. 162/P/2011 din data de 13 aprilie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a autorizat folosirea în cauză a investigatorilor sub acoperire „M.F.” și „P.A.”. Potrivit ordonanței respective, cei doi investigatori sub acoperire au fost autorizați, între altele, să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani sau alte foloase agentului de poliție D.M.

sau altor persoane indicate de acesta, inclusiv altor lucrători de poliție care îi vor opri în trafic, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, pentru ca aceștia să îndeplinească, să nu îndeplinească, să întârzie îndeplinirea atribuțiilor respective ori să efectueze acte contrare acelor atribuții, cu respectarea dispozițiilor art. 68 C. proc. pen. Conform art. 26 1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000, investigatorii sub acoperire ori investigatorii cu identitate reală pot fi autorizați să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcționar, în condițiile prevăzute de art. 254, art. 256 sau art. 257 C. pen.

În vederea descoperirii presupuselor fapte de corupție comise de inculpatul D.M., Tribunalul Teleorman a autorizat, la solicitarea procurorului, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale acestuia, fiind emise astfel autorizațiile din data de 08 aprilie 2011, precum și interceptarea și înregistrarea audio-video, în mediul ambiental, a întâlnirilor și discuțiilor directe purtate de investigatorii sub acoperire „M.F.” și „P.A.” cu inculpatul respectiv ori cu alte persoane interpuse, sens în care a fost emisă autorizația din data de 13 aprilie 2011, ulterior reînnoită. La data de 02 iunie 2011, a fost predată investigatorului sub acoperire „M.F.” suma totală de 500 RON, compusă din 10 bancnote din cupiura de 50 RON, pusă la dispoziție de Direcția Generală Anticorupție, Serviciul Județean Teleorman, pentru organizarea prinderii în flagrant a inculpatului D.M.

La aceeași dată, în jurul orei 12.33, investigatorul sub acoperire „M.F.” s-a deplasat cu un autovehicul pe DJ504, pe raza localității Trivalea-Moșteni, în direcția de mers Alexandria - Pitești, fiind oprit pentru control de către inculpatul D.M., care exercita atribuții de polițist rutier, împreună cu inculpata N.N.A. Cu acea ocazie, inculpatul D.M. i-a adus la cunoștință investigatorului sub acoperire „M.F.” că a săvârșit două contravenții, și anume a folosit telefonul mobil în timpul mersului și nu a purtat centură de siguranță, fapte pe care acesta le-a recunoscut. În aceste împrejurări și față de scopul pentru care fusese autorizat, investigatorul sub acoperire i-a cerut insistent inculpatului să nu-l sancționeze, întrucât mai avea puncte de penalizare, aplicate pentru contravenții comise anterior și risca suspendarea permisului de conducere.

În urma precizării făcute de investigatorul sub acoperire, inculpatul a sunat la dispeceratul Poliției Videle și a purtat o convorbire cu martorul D.F. (ofițer de serviciu), căruia i-a solicitat să-i comunice numărul punctelor de penalizare cu care figura persoana respectivă. După aproximativ 2 minute, martorul l-a sunat pe inculpat și i-a spus că persoana cu privire la care a solicitat informațiile mai avea 6 puncte de penalizare, aplicate în data de 24 martie 2011. Ulterior, inculpatul s-a urcat în autoturismul de serviciu și i-a cerut investigatorului sub acoperire să-l urmeze cu autovehiculul său, cei doi deplasându-se astfel până în dreptul unui bar de pe raza localității. Acolo, inculpatul i-a adresat investigatorului sub acoperire întrebarea „vrei să te ajut cu ceva?”, iar, la răspunsul afirmativ al acestuia, a adăugat „te duci și-i lași la fata asta aicea”, referindu-se la fata de la bar.

În această împrejurare, investigatorul sub acoperire a întrebat cât să-i lase, iar inculpatul i-a răspuns printr-o întrebare „mata cât vrei?”. La întrebarea investigatorului sub acoperire dacă „3 milioane este bine”, inculpatul a făcut afirmația „măi frate, ai început cu d-astea?”, adăugând apoi „ești cam dubios” și i-a cerut să-l aștepte în mașină, spunându-i că va reveni, după rezolvarea unei probleme de serviciu. După aproximativ 7 minute, inculpatul a revenit la locul unde se afla investigatorul sub acoperire, spunându-i că „îi va da amendă la centură” și că „îi pare rău pentru faptul că l-a plimbat așa”, dar nu putea rămâne în fața sediului de poliție, întrucât „aveau control de la Alexandria”.

La insistența investigatorului sub acoperire de a nu-i aplica amendă și puncte de penalizare, inculpatul i-a spus că are o rezolvare pentru el, îndrumându-l să meargă înapoi la Postul de Poliție și să ia legătura cu colega sa, inculpata N.N.A. Inculpatul i-a mai spus că va vorbi și el cu inculpata respectivă, în cazul în care investigatorul sub acoperire va dori acest lucru. Din redarea în scris a convorbirii telefonice din data de 02 iunie 2011, ora 12.57, purtată între inculpații D.M. și N.N.A., rezultă că aceștia s-au înțeles ca cea din urmă să discute cu investigatorul sub acoperire, primul spunând „păi... uite cu băiatul acesta, de adineauri, ce facem cu el?... vorbești tu cu el?”. Revenind în fața Postului de Poliție, inculpatul D.M.

a mers în incinta acestuia, unde a discutat cu inculpata N.N.A., timp în care investigatorul sub acoperire a așteptat în autoturismul său. După aproximativ 15 minute, din Postul de Poliție a ieșit inculpata N.N.A. care a mers la investigatorul sub acoperire și l-a întrebat ce discuție a purtat cu colegul său și ce contravenții a săvârșit, iar acesta a afirmat că inculpatul D.M. i-a spus să poarte o discuție cu ea. Inculpata i-a adus la cunoștință investigatorului sub acoperire că, dacă îi va aplica amendă și puncte de penalizare pentru contravențiile comise, atunci lui i se va suspenda dreptul de a conduce, însă ea nu are niciun interes să se ajungă la o astfel de situație, afirmând „pe mine nu mă avansează dacă îți iau permisul sau nu”, astfel că i-a cerut acestuia să mai rămână în mașină, pentru o rezolvare favorabilă a problemei sale.

Inculpata a confirmat că era în derulare un control de la Alexandria, plecând apoi de lângă investigatorul sub acoperire. După alte aproximativ 12 minute, inculpata l-a chemat pe investigatorul sub acoperire și i-a comunicat că îi va aplica sancțiunea avertisment doar pentru contravenția constând în faptul că nu a purtat centura de siguranță, fără puncte de penalizare, context în care i-a sugerat acestuia „să fie și el drăguț”. Față de atitudinea inculpatei, înțelegând că i se pretind bani pentru a nu fi sancționat, investigatorul sub acoperire a mers la autoturismul său, de unde a luat asigurarea de răspundere civilă, în care a pus suma de 200 RON, compusă din 4 bancnote din cupiura de 50 RON, după care a revenit la autospeciala de poliție.

Acolo, investigatorul sub acoperire i-a înmânat inculpatei asigurarea de răspundere civilă, împreună cu suma de 200 RON. În imaginile înregistrate, care surprind acest moment, se observă cum inculpata s-a aplecat în partea dreaptă a autospecialei de poliție, spre torpedou, după care l-a întrebat pe investigatorul sub acoperire „ce ai lăsat acolo” și, aflând că în asigurare fusese pusă suma de 200 RON, i-a spus acestuia că „este bine”. După acest eveniment, inculpata a întocmit, pe numele investigatorului sub acoperire, procesul-verbal de contravenție din data de 02 iunie 2011, ora 13.00, în care a menționat numai una dintre faptele comise de acesta, respectiv aceea că a circulat pe raza localității Trivalea-Moșteni la volanul autoturismului marca D. fără a purta centură de siguranță, faptă pentru care i-a aplicat sancțiunea avertisment.

După plecarea investigatorului sub acoperire, suma de 200 RON a fost împărțită în mod egal între inculpații D.M. și N.N.A., fiecare luând astfel câte 100 RON. Investigatorul sub acoperire „M.F.” a descris fapta de luare de mită comisă de cei doi inculpați, iar discuțiile sale cu aceștia au fost interceptate și înregistrate audio-video, în mediul ambiental, în baza autorizației din data de 05 mai 2011, emisă de Tribunalul Teleorman. Ulterior, prin ordonanța nr. 162/P/2011 din data de 08 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a autorizat folosirea în cauză a altor investigatori sub acoperire, calitate în care au fost desemnați „N.B.” și „P.A.”. Ca și în cazul precedent, aceștia au fost autorizați de procuror pentru prinderea în flagrant a inculpaților D.M.

și N.N.A., imediat după momentul pretinderii ori primirii de sume de bani sau alte foloase, în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii în îndeplinirea unor acte privitoare la îndatoririle de serviciu sau al realizării unui act contrar acelor îndatoriri. De asemenea, prin încheierea nr. 631 din data de 08 iunie 2011, Tribunalul Teleorman, la cererea motivată a procurorului, a autorizat pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data respectivă până la data de 07 iulie 2011, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatei N.N.A. și a reînnoit autorizațiile din data de 05 mai 2011 de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul D.M.

Prin aceeași încheiere, Tribunalul Teleorman a autorizat, pe aceeași perioadă, interceptarea și înregistrarea audio-video, în mediul ambiental, a întâlnirilor și discuțiilor directe purtate între investigatorii sub acoperire și cei doi inculpați sau alte persoane interpuse, fiind emisă astfel autorizația din data de 08 iunie 2011. Pentru descoperirea și prinderea în flagrant a inculpaților D.M. și N.N.A., la data de 07 iulie 2011, a fost predată investigatorului sub acoperire „N.B.” suma de 450 RON, formată din 3 bancnote din cupiura de 50 RON și respectiv din 3 bancnote din cupiura de 100 RON. La aceeași dată și în același scop, a fost predată și investigatorului sub acoperire „P.A.” suma de 450 RON, formată din 3 bancnote din cupiura de 50 RON și respectiv 3 bancnote din cupiura de 100 RON.

Seriile bancnotelor predate celor doi investigatori sub acoperire au fost menționate în procesele-verbale întocmite la acel moment, fiind realizate și planșe fotografice cu privire la acestea. Sumele de bani anterior menționate au fost puse la dispoziție de către Direcția Generală Anticorupție, Serviciul Județean Teleorman. În vederea realizării sarcinilor menționate în autorizație, la aceeași dată, în jurul orei 14.0000, investigatorul sub acoperire „P.A.” s-a deplasat pe DJ504, pe raza localității Trivalea-Moșteni, în direcția de mers Alexandria - Pitești. Întrucât investigatorul sub acoperire nu purta centură de siguranță și vorbea la telefon, a fost sesizat de către agenții de poliție N.T.V.

(șef de post) și D.M. (ajutor de șef de post), care, la acel moment, exercitau atribuții de polițiști rutieri, fiind oprit de aceștia pentru control. În aceste împrejurări, inculpatul N.T.V. a procedat la verificarea actelor conducătorului auto, aducându-i la cunoștință că a comis trei contravenții, prin faptul că a vorbit la telefon în timpul conducerii autoturismului, nu a purtat centura de siguranță și nu a folosit luminile de întâlnire. Același inculpat l-a întrebat pe investigatorul sub acoperire dacă are poliță RCA și dacă mai are puncte de penalizare pentru contravenții comise anterior, spunându-i că urmează să fie sancționat cu 4 puncte de penalizare, cu o amendă contravențională cuprinsă între 1.000 și 2.000 RON și cu reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, fără drept de circulație, în cazul în care nu va putea prezenta asigurarea de răspundere civilă obligatorie.

Întrucât investigatorul sub acoperire a afirmat că nu este în măsură să prezinte acea asigurare, dat fiind faptul că autoturismul condus nu era proprietatea lui, inculpatul D.M. l-a încunoștințat și el că, în această situație, se vor ridica plăcuțele cu numărul de înmatriculare. Ulterior, cei doi inculpați au calculat împreună punctele de penalizare pentru contravențiile comise de investigatorul sub acoperire, spunându-i acestuia că a acumulat 14 astfel de puncte. În acest context, investigatorul sub acoperire i-a rugat pe cei doi inculpați să nu îl sancționeze contravențional, moment în care inculpatul D.M. i-a spus inculpatului N.T.V. despre acesta că „lasă și el centura”, în sensul că urma să le dea o sumă de bani, reprezentând echivalentul amenzii contravenționale pentru fapta de a nu fi purtat centura de siguranță și, astfel, nu mai trebuie sancționat.

Tot inculpatul D.M. s-a adresat apoi investigatorului sub acoperire, spunându-i „centura și ați plecat” și respectiv „una patru sute centura și ați plecat”, sugerându-i astfel, în mod clar, că, pentru a nu fi sancționat, trebuia să le dea inculpaților suma de bani reprezentând echivalentul amenzii aplicabile pentru acea contravenție. În continuare, inculpatul N.T.V., care se afla pe scaunul din dreapta față al autospecialei de poliție, i-a restituit investigatorului sub acoperire certificatul de înmatriculare al autoturismului, după care, referindu-se la suma de bani pe care acesta urma să le-o dea, i-a spus „nu aici, că ne vede lumea”. Drept urmare, investigatorul sub acoperire s-a deplasat la autoturismul său și a pus în certificatul de înmatriculare suma de 200 RON, compusă din două bancnote din cupiura de 50 RON și respectiv dintr-o bancnotă din cupiura de 100 RON, după care a revenit la autospeciala de poliție, unde a înmânat acel certificat inculpatului N.T.V.

După ce a luat certificatul de înmatriculare în care se afla suma de 200 RON, acest inculpat a pus suma respectivă în torpedoul autospecialei de poliție și i-a restituit investigatorului sub acoperire certificatul de înmatriculare, precum și toate actele anterior înmânate de acesta, fără a-l mai sancționa contravențional. La scurt timp după plecarea investigatorului sub acoperire s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpaților D.M. și N.T.V. de către o echipă formată din procuror și polițiști. Astfel, cu acea ocazie, în prezența martorilor asistenți I.M. și S.L.C., s-a constatat că, asupra inculpatului D.M., în portofelul acestuia, a fost găsită suma de 265 RON, compusă dintr-o bancnotă din cupiura de 100 RON, trei bancnote din cupiura de 50 RON, o bancnotă din cupiura de 10 RON și o bancnotă din cupiura de 5 RON.

Totodată, în torpedoul autospecialei de poliție, în portofelul inculpatului N.T.V., a fost găsită suma de 160 RON, compusă dintr-o bancnotă din cupiura de 100 RON, o bancnotă din cupiura de 50 RON și o bancnotă din cupiura de 10 RON. Ambii inculpați au precizat, în acea împrejurare, că banii găsiți asupra lor nu provin din infracțiuni, fiind bani personali. În prezența inculpaților și a martorilor asistenți, s-a procedat, în continuare, la examinarea seriilor bancnotelor din cuplurile de 50 și 100 RON, găsite asupra celor dintâi. Astfel, s-a constatat că două dintre cele trei bancnote din cupiura de 50 RON, găsite asupra inculpatului D.M., fac parte dintre bancnotele înmânate investigatorului sub acoperire pentru prinderea în flagrant a inculpaților.

De asemenea, s-a constatat că bancnota din cupiura de 100 RON, găsită în portofelul inculpatului N.T.V., făcea și ea parte din suma totală de 450 RON, înmânată investigatorului sub acoperire pentru realizarea flagrantului. Sumele de bani găsite asupra inculpaților au fost ridicate pentru cercetări. Cu aceeași ocazie, în autospeciala de poliție în care se aflau cei doi inculpați, a fost identificat un înscris olograf format A4, în care, printre alte notări, erau consemnate numele și prenumele investigatorului sub acoperire „P.A.”, prenumele părinților săi, ora opririi lui în trafic - 14.08, numărul de înmatriculare al autoturismului condus de acesta, codul său numeric personal, seria și numărul actului de identitate, precum și contravențiile comise de el (asigurare, telefon, centură).

Investigatorul sub acoperire „P.A.” a descris fapta de luare de mită comisă de inculpații D.M. și N.T.V., iar discuția sa cu aceștia a fost interceptată și înregistrată audio-video, în mediul ambiental, în baza autorizației din data de 08 iunie 2011, emisă de Tribunalul Teleorman. Cu privire la încadrarea juridică, Tribunalul a constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în privința inculpatului D.M. fiind vorba de două infracțiuni, comise în condițiile concursului real. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpații D.M., N.T.V.

și N.N.A. Prin decizia penală nr. 141/A din 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman. S-a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare: În temeiul art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului D.M., pe lângă fiecare dintre cele două pedepse principale de câte 3 ani închisoare, stabilite prin sentința penală apelată, pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală apelată, pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, care se calculează începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. S-a dispus ca inculpații N.T.V. și N.N.A. să execute pedeapsa complementară aplicată fiecăruia prin sentința penală apelată, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a constatat că inculpatul D.M. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 08 - 13 iulie 2011 și că fiecare dintre inculpații N.T.V. și N.N.A. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 07 - 13 iulie 2011. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului Parchetului au rămas în sarcina statului. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.M., N.T.V. și N.N.A. împotriva aceleiași sentințe penale. În temeiul art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., au fost obligați apelanții inculpați la plata sumei de câte 400 RON, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale ale avocaților din oficiu, pentru fiecare dintre cei trei apelanți inculpați, în sumă de câte 100 RON, urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiției. Curtea de Apel a reținut că probatoriul administrat dovedește cu certitudine, săvârșirea de către inculpați a faptelor reținute prin actul de sesizare al instanței. Astfel, la data de 02 iunie 2011, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe raza localității Trivalea-Moșteni, inculpatul D.M. și inculpata N.N.A. (ambii deținând funcția de ajutor de șef în cadrul postului de poliție ce deservea acea localitate) au pretins de la investigatorul sub acoperire „M.F.” o sumă de bani, pentru a-i aplica o sancțiune mai blândă cu privire la contravențiile săvârșite de acesta la regimul circulației pe drumurile publice, iar inculpata N.N.A.

a și primit de la acesta, în scopul anterior menționat, suma de 200 RON, pe care, ulterior, a împărțit-o în mod egal cu inculpatul D.M. La data de 0 : 7 iulie 2011, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe raza aceleiași localități, inculpații N.T.V. și D.M. (primul deținând funcția de șef al postului de poliție din acea localitate, iar cel de-al doilea funcția de ajutor al acestuia) au pretins de la investigatorul sub acoperire „P.A.” o sumă de bani, pentru a nu-l sancționa cu privire la contravențiile săvârșite de acesta la regimul circulației pe drumurile publice, iar inculpatul N.T.V. a și primit de la acesta, în scopul anterior menționat, suma de 200 RON, pe care, ulterior, a împărțit-o în mod egal cu inculpatul D.M.

Înainte de a analiza punctual criticile formulate de inculpați cu privire la situația de fapt și la probatoriul care o dovedește, Curtea a considerat necesar a evidenția împrejurările în care au fost săvârșite faptele anterior menționate. Astfel, potrivit informațiilor comunicate de I.P.J. Teleorman la data de 02 iunie 2011, agenții de poliție din cadrul Postului Trivalea-Moșteni au fost însărcinați să efectueze controale în trafic, în baza planului de acțiune al Serviciului Rutier, din data de 01 iunie 2011, iar, la data de 07 iulie 2011, au primit aceeași însărcinare, în baza dispoziției șefului inspectoratului respectiv, din aceeași dată, emisă în conformitate cu planul de măsuri pentru reducerea riscului rutier în anul 2011, care a fost transmisă telefonic șefului Poliției orașului Videle, fiind consemnată de acesta în agenda și în registrul de note telefonice, care conțin informații clasificate.

Conform acelorași informații, astfel de controale în trafic se efectuează numai de către echipaje formate din cel puțin doi agenți de poliție. Raportat la aceste informații, este indubitabil faptul că, în ambele ocazii, inculpații se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, certă fiind și împrejurarea că, de fiecare dată, aceștia au acționat, pentru efectuarea controalelor în trafic, în echipaje formate din câte doi polițiști. Conform documentelor și informațiilor furnizate de Serviciul Județean Anticorupție Teleorman din cadrul Direcției Generale Anticorupție a M.A.I., la sfârșitul lunii ianuarie 2011 și la data de 24 februarie 2011, două persoane, D.I. și respectiv N.C., au sesizat, cel din urmă formulând chiar un denunț, fapte de corupție pretins săvârșite, ca urmare a unor controale în trafic, de către un agent de poliție de pe raza localității Trivalea-Moșteni, identificat în persoana inculpatului D.M.

În acest context, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, sesizat de Serviciul Județean Anticorupție, a întreprins acțiuni de investigare cu privire la posibila săvârșire de fapte de corupție de către agenții postului de poliție din localitatea respectivă. Revenind la criticile inculpaților, Curtea a constatat, în prealabil, că, potrivit motivelor de apel invocate, numai inculpatul D.M. a negat parțial faptele (sens în care a susținut că nu a pretins și nu a acceptat promisiunea oferirii unor sume de bani de la conducătorii auto opriți în trafic, ci doar a primit sumele de bani care i-au fost înmânate de ceilalți doi inculpați, fundamentându-și astfel cererea de schimbare a încadrării juridice), în timp ce inculpații N.N.A.

și N.T.V. nu au contestat faptele, în materialitatea lor, cel din urmă precizând chiar, prin apărătorul său ales, la întrebarea Curții, că nu susține o soluție de achitare. Pornind de la această premisă și de la împrejurarea că inculpatul D.M. este acuzat a fi participat la săvârșirea ambelor fapte deduse judecății, Curtea a prezentat în continuare împrejurările în care acestea au fost comise, conform probatoriului cauzei, evidențiind contribuția fiecăruia dintre inculpați.

Astfel, în privința faptei din data de 02 iunie 2011, Curtea a constatat că, potrivit procesului-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „M.F.”, declarațiilor acestuia din faza de urmărire penală și din cursul cercetării judecătorești în primă instanță, notelor și proceselor-verbale de redare a conținutului înregistrărilor convorbirilor purtate în mediul ambiental și telefonic, evenimentele s-au desfășurat, în ordine cronologică, după cum urmează: La ora 12.33, investigatorul sub acoperire a fost oprit în trafic de către inculpatul D.M., care i-a imputat că a circulat cu o viteză superioară celei legale, precizându-i însă că nu poate dovedi acest fapt, că nu purta centura de siguranță și că vorbea la telefonul mobil în timp ce conducea autoturismul, pentru ultimele două fapte urmând să-l sancționeze contravențional.

Cu aceeași ocazie, la cererea inculpatului D.M., investigatorul sub acoperire i-a prezentat acestuia asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie, de față la acest moment fiind și inculpata N.N.A. Investigatorul sub acoperire l-a rugat pe inculpatul D.M. să nu îl sancționeze pentru cele două contravenții constatate întrucât aceasta ar fi presupus și aplicarea unor puncte de penalizare, care, adăugate celor deja existente, ar fi condus la suspendarea exercitării dreptului său de a conduce. Referitor la această ultimă susținere a investigatorului sub acoperire, inculpatul D.M. a afirmat, adresându-se colegei sale, inculpata N.N.A., că trebuie să o verifice. Drept urmare, la ora 12.43, inculpatul D.M.

l-a apelat telefonic pe martorul D.F., de la dispeceratul Poliției orașului Videle, căruia i-a solicitat să-l verifice pe conducătorul auto M.F. și să-i spună cu câte puncte de penalizare figura acesta în evidența informatică. La ora 12.45, martorul D.F. l-a sunat înapoi pe inculpatul D.M., căruia i-a spus că acel conducător auto figura în evidența respectivă, în luna martie 2011, cu 6 puncte de penalizare. La momentul purtării acestei convorbiri telefonice, inculpatul D.M. se afla lângă autovehiculul cu însemnele poliției, acolo fiind prezentă și inculpata N.N.A. Inculpatul D.M. i-a comunicat investigatorului sub acoperire rezultatul verificării efectuate, iar acesta i-a spus că, recent, a mai săvârșit două contravenții, circulând în localitate cu o viteză de 80 km/h și vorbind în același timp la telefonul mobil, fiind posibil ca punctele de penalizare pentru acele contravenții (în număr de 6) să nu fi fost încă înregistrate.

În continuare, în acea discuție, a intervenit și inculpata N.N.A., care a întrebat câte puncte de penalizare avea deja conducătorul auto, asistând apoi și la calculul făcut cu privire la totalul unor asemenea puncte pe care acesta urma să îl cumuleze în situația în care ar fi fost sancționat și pentru noile contravenții săvârșite în acea zi (care ar fi atras încă 4 puncte de penalizare, ajungându-se astfel la un total de 16 asemenea puncte). În acest context, trebuie precizat că, potrivit art. 103 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, cumularea a 15 puncte de penalizare atrage suspendarea exercitării dreptului de a conduce. În continuare, inculpata N.N.A. a afirmat că acel conducător auto trebuia să mai aștepte, până când se termina controlul ce se afla în desfășurare, la postul local de poliție, din partea forului superior județean.

Când investigatorul sub acoperire s-a arătat dispus să aștepte, inculpatul D.M. s-a adresat inculpatei N.N.A. cu întrebarea „ia zi, domnișoară, ce facem, îl ajutăm, nu-l ajutăm?”, primind de la aceasta un răspuns neinteligibil. Imediat, inculpatul D.M. a plecat din acel loc, cu autovehiculul purtând însemnele poliției, având asupra sa actele conducătorului auto și ale autoturismului acestuia, iar inculpata N.N.A. i-a spus investigatorului sub acoperire să aștepte „până vine șefu’”. Inculpatul D.M. i-a făcut însă semn investigatorului sub acoperire să-l urmeze, iar acesta s-a urcat în autoturismul său și a plecat după el, ajungând, în jurul orei 12.50, în dreptul unui bar din localitate. Acolo, inculpatul l-a întrebat pe investigatorul sub acoperire dacă vrea să îl ajute cu ceva, iar, la răspunsul afirmativ al acestuia, i-a spus textual „te duci și-i lași la fata asta aicea, da?”.

Întrucât investigatorul sub acoperire a întrebat cât anume să lase, inculpatul respectiv i-a răspuns cu o întrebare „mata cât vrei?”, iar, atunci când cel dintâi a rostit suma de 3.000.000 (ROL), i-a spus că este cam dubios. În continuare, inculpatul D.M. a plecat din acel loc cu autovehiculul purtând însemnele poliției, nu înainte însă de a-i cere investigatorului sub acoperire să-l aștepte acolo. După aproximativ 7 minute, inculpatul D.M. a revenit în locul respectiv și i-a spus investigatorului sub acoperire, când acesta i-a reproșat că îl plimbă fără vreun rezultat, că îi va aplica o amendă doar pentru fapta de a nu fi purtat centura de siguranță (ce atrăgea numai 2 puncte de penalizare și astfel un total de 14 astfel de puncte, mai mic decât cel care ar fi determinat suspendarea exercitării dreptului de a conduce) și i-a cerut să aștepte în autoturismul său.

La ora 12.57, inculpatul D.M. a contactat-o telefonic pe colega sa, inculpata N.N.A., căreia i-a cerut să vorbească ea cu investigatorul sub acoperire (individualizat prin sintagma „băiatul ăsta, de adineauri?”), iar interlocutoarea sa i-a spus că, după ce termină de scris un raport, va proceda astfel, urmând să-i scrie și lui amenda. În continuare, inculpatul D.M. a reluat discuția cu investigatorul sub acoperire, față de care s-a scuzat că situația durează atât de mult, invocând „controlul de la Alexandria” și căruia i-a spus că urmează să stea de vorbă despre amendă cu „domnișoara” (inculpata N.N.A.), afirmând că aceasta a mers să verifice, între timp, dacă ultimele puncte de penalizare au fost deja înregistrate în evidența electronică.

Investigatorul sub acoperire s-a urcat în autoturismul său, a mers cu acesta după autovehiculul cu însemnele poliției, condus de inculpatul D.M., și a parcat în apropierea postului local de poliție, unde, după aproximativ 15 minute, a fost abordat de inculpata N.N.A., cu fraza „vino p-aici șefa... ia zi mă șefa... ce zici? pentru ce? ce nu ai avut? centura și?”. În cursul discuției purtate între cei doi, finalizată la ora 13.25, inculpata a făcut referire la faptul că, în situația în care, urmare a aplicării unor noi sancțiuni contravenționale, conducătorul auto ar cumula 15 puncte de penalizare, acestuia i se va reține permisul de conducere. Tot inculpata a afirmat că ea nu are niciun interes în a se ajunge la un astfel de rezultat, întrucât nu va fi avansată pentru acest fapt.

De asemenea, inculpata i-a spus investigatorului sub acoperire că îi va aplica numai un avertisment, fără puncte de penalizare, reținându-i doar fapta de a nu fi purtat centura de siguranță, urmând ca și el „să fie drăguț”. În continuare, inculpata N.N.A. i s-a adresat investigatorului sub acoperire, spunându-i „du-te la mașină și vino cu asigurarea”, deși, în mod evident, cerința sa nu era aceea de a vedea acel document, la prezentarea căruia asistase deja anterior, când acesta îi fusese cerut conducătorului auto de către inculpatul D.M. Investigatorul sub acoperire, întors la autoturismul său, a pus în asigurare suma de 200 RON, în patru bancnote de câte 50 RON, dintre cele anterior consemnate într-un proces-verbal, și, întorcându-se la autovehiculul cu însemnele poliției, în care se afla inculpata N.N.A., i-a înmânat acesteia acel document, spunându-i „uite banii, e bine...

e mai puțin?... nu știu cât”. La întrebarea inculpatei „ce-ai lăsat acolo?”, investigatorul sub acoperire a răspuns „două sute de RONI, e bine?”, replica acesteia fiind „Ooo... e bine”, repetând apoi acest lucru de două ori. Potrivit investigatorului sub acoperire, inculpata N.N.A. a luat asigurarea, a lăsat să cadă banii în torpedoul autovehiculului cu însemnele poliției, după care i-a restituit acel document, împreună cu actele pe care el le înmânase anterior inculpatului D.M., acest fapt fiind încă o dovadă a înțelegerii în baza căreia cei doi inculpați au acționat. Inculpata N.N.A. i-a înmânat apoi investigatorului sub acoperire, pentru a-l semna, procesul-verbal din data de 02 iunie 2011, prin care conducătorului auto M.F.

i s-a aplicat sancțiunea avertisment, pentru o singură contravenție, aceea de a nu fi purtat o centură de protecție omologată, deși inculpata cunoștea că acesta săvârșise și contravenția de a fi vorbit la telefonul mobil în timp ce conducea autoturismul, ea însăși asistând și implicându-se în mod nemijlocit în discuția privind totalul punctelor de penalizare pe care acesta îl putea cumula în ipoteza sancționării lui, inclusiv pentru cea din urmă contravenție. Referitor la suma de 200 RON, primită de inculpata N.N.A. de la investigatorul sub acoperire, atât aceasta, cât și inculpatul D.M. au recunoscut că au împărțit-o în mod egal între ei, fiecăruia revenindu-i astfel suma de câte 100 RON. În cursul urmăririi penale, inculpații au predat suma de câte 100 RON, fiecare, obținută în condițiile precizate.

Având în vedere situația de fapt anterior expusă, Curtea a constatat, contrar apărării formulate de inculpatul D.M., că acesta a săvârșit, atât direct (el însuși), cât și indirect (prin intermediul inculpatei N.N.A.), chiar o acțiune de pretindere a unei sume de bani de la investigatorul sub acoperire, pentru a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv acela de a-l sancționa pe conducătorul auto pentru toate contravențiile săvârșite, constatate de el în mod nemijlocit, la momentul opririi acestuia în trafic.

În acest sens, Curtea a reținut că afirmația explicită a inculpatului față de investigatorul sub acoperire „te duci și-i lași la fata asta aicea, da?”, în contextul în care discuția cu acesta se petrecea nu la locul constatării contravențiilor, ci în apropierea unui bar din localitate, unde i-a cerut anume să-l urmeze, precum și angajarea sa într-o conversație pe tema sumei de bani pe care investigatorul sub acoperire s-a arătat dispus să o plătească pentru a nu fi sancționat astfel încât, prin cumularea punctelor de penalizare aferente, să i se suspende exercitarea dreptului de a conduce, în cuprinsul căreia l-a întrebat, tot în mod explicit, pe acesta „mata cât vrei?”, dovedesc, în afara oricărui dubiu, o acțiune directă de pretindere de bani, în scopul anterior menționat, cu atât mai mult cu cât întregul comportament al inculpatului (mergând de la verificarea, fără a exista o justificare, a punctelor de penalizare cu care conducătorul auto figura, la acel moment, în evidențele poliției rutiere, până la amânarea, vreme îndelungată, a luării unei hotărâri asupra sancționării acestuia) nu poate avea o altă explicație rațională decât aceea că, astfel, încerca să-l determine pe acesta să-i ofere bani, în schimbul clemenței sale.

În același timp, întrebarea adresată de inculpat colegei sale „ia zi, domnișoară, ce facem, îl ajutăm, nu-l ajutăm?”, formulată în contextul discuției pe tema punctelor de penalizare pe care investigatorul sub acoperire urma să le cumuleze în ipoteza sancționării lui pentru ambele contravenții constatate, urmată de trimiterea acesteia pentru a discuta cu conducătorul auto pe tema sancționării sale (care, în mod normal, nu trebuia să suscite asemenea discuții), corelată cu afirmația inculpatei N.N.A.

că, în schimbul aplicării unei sancțiuni mai blânde, care nu presupunea și puncte de penalizare, conducătorul auto trebuia „să fie drăguț și coroborată cu faptul că inculpatul a acceptat să primească de la colega sa jumătate din suma remisă de investigatorul sub acoperire (care nu poate avea altă explicație logică în afara aceleia a revendicării unei contribuții egale cu aceasta la obținerea acelei sume), conduce la concluzia certă că acțiunea de pretinde de bani s-a realizat și în mod indirect, prin mijlocirea inculpatei respective. Împrejurarea, invocată de apărare, că inculpatul D.M.

nu este cel care a întocmit procesul-verbal de sancționare contravențională a conducătorului auto este nerelevantă, câtă vreme acesta a constatat personal, în trafic, contravențiile săvârșite de acel șofer, după cum el însuși a recunoscut, fără a proceda însă de îndată, astfel cum era legal, la sancționarea lui, această conduită reprezentând tocmai dovada neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, în schimbul căreia inculpatul a pretins, în mod direct și indirect, o sumă de bani. Astfel fiind, întrucât inculpatul a realizat acțiuni specifice elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită (pretindere și primire de bani, pentru a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu), Curtea a constatat că fapta acestuia a fost corect încadrată juridic de prima instanță în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cererea de schimbare a acelei încadrări în infracțiunile mai puțin grave invocate de apărare (tăinuire a bunurilor provenite dintr-o infracțiune de corupție sau favorizare a persoanei care a comis o asemenea infracțiune) fiind în mod vădit nefondată. De asemenea, fapta inculpatei N.N.A.

(recunoscută, în materialitatea ei, de către aceasta), care, înainte de întocmirea procesului-verbal de contravenție, a pretins de la investigatorul sub acoperire o sumă de bani, spunându-i „să fie drăguț” pentru ca ea să-i aplice o sancțiune mai ușoară, fără puncte de penalizare, care să determine, prin cumulul cu cele precedente, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, prin reținerea unei singure contravenții dintre cele săvârșite și a primit de la acesta suma de 200 RON, pe care a împărțit-o apoi cu inculpatul D.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, aspect pe care, de altfel, nici apărarea sa nu l-a contestat.

Referitor la susținerea inculpatei N.N.A., în sensul că prima instanță nu a analizat în mod distinct criticile sale privitoare la legalitatea folosirii, în ceea ce o privește, a investigatorului sub acoperire, Curtea a constatat, în prealabil, că aceasta nu se încadrează între motivele care permit trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., întrucât, contrar susținerii apărării, nu constituie o cauză de nulitate absolută a sentinței penale apelate, conform art. 197 alin. (2) din același cod. În acest sens, Curtea a menționat că pretinsa încălcare de către prima instanță a dreptului la apărare al inculpatei, prin omisiunea analizării acelor critici, nu echivalează cu lipsa de asistență juridică a acesteia în fața acelei instanțe, pe care articolul anterior citat o enumera printre cauzele de nulitate absolută.

De asemenea, Curtea a menționat că, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen, apelul declarat de inculpată produce un efect integral devolutiv, astfel că instanța de control judiciar poate suplini orice neajuns al judecății în primă instanță, fiind chiar obligată la a examina cauza, sub toate aspectele ei, de fapt și de drept. În consecință, Curtea a constatat că solicitarea inculpatei, de trimitere a cauzei spre rejudecare, pentru motivul anterior menționat, este lipsită de temei legal.

Analizând ea însăși criticile inculpatei, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate, sens în care evidențiază următoarele aspecte: Prin ordonanța din data de 13 aprilie 2011, procurorul a autorizat, în temeiul art. 26 1 din Legea nr. 78/2000, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15 aprilie 2011 până la data de 14 mai 2011, inclusiv, folosirea investigatorului sub acoperire „M.F.”, stabilind și activitățile pe care acesta le putea desfășura, respectiv să promită, să ofere ori, după caz, să dea bani sau alte foloase agentului de poliție D.M. sau altor persoane indicate de acesta, inclusiv altor lucrători de poliție care îl vor opri în trafic în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, pentru ca aceștia să îndeplinească, să nu îndeplinească, să întârzie îndeplinirea acelor atribuții ori să efectueze un act contrar atribuțiilor respective, cu respectarea dispozițiilor art. 68 C. proc.

pen. Prin ordonanța din data de 05 mai 2011, procurorul a prelungit autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire, în aceleași condiții, pe o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de 15 mai 2011 până la data de 13 iunie 2011, inclusiv. Prin urmare, contrar primei critici susținute de apărare, în speță, la data faptei analizate (02 iunie 2011), acțiunile investigatorului sub acoperire s-au realizat cu autorizare și în privința inculpatei N.N.A., care se încadrează în categoria persoanelor la care se referă în mod explicit ordonanțele procurorului, întrucât, conform situației de fapt deja prezentate, pe de o parte, inculpatul D.M.

a indicat-o pe aceasta investigatorului sub acoperire, pentru a discuta cu ea despre sancțiunea contravențională ce urma a-i fi aplicată, în contextul conversației legate de remiterea unei sume de bani în schimbul stabilirii unei sancțiuni mai blânde, ceea ce presupunea implicit și predarea către inculpată, în calitate de persoană interpusă, a acelei sume (cum, de altfel, s-a și întâmplat), iar, pe de altă parte, la acel moment, inculpata însăși reprezenta un lucrător de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, care făcea echipă cu inculpatul D.M., a asistat la discuțiile privitoare la contravențiile constatate de acesta și, în final, chiar a întocmit procesul-verbal de sancționare a conducătorului auto.

Totodată, contrar celei de-a doua critici a apărării, lipsa unor informații prealabile care să indice implicarea inculpatei N.N.A. în fapte de corupție nu afectează legalitatea acțiunilor investigatorului sub acoperire în ceea ce o privește, întrucât organul de urmărire penală care l-a autorizat fusese deja sesizat cu privire la comiterea unor astfel de fapte de către un agent (inculpatul D.M.) din cadrul aceluiași post de poliție unde lucra și aceasta, iar, la momentul faptei, cei doi inculpați acționau împreună, sens în care Curtea a reamintit că, potrivit informațiilor comunicate de I.P.J. Teleorman, controalele în trafic se efectuează numai de către echipaje formate din cel puțin doi agenți de poliție.

Referitor la apărarea comună a inculpaților D.M. și N.N.A., în sensul săvârșirii faptei fiecăruia ca urmare a unei acțiuni de provocare din partea investigatorului sub acoperire, care le înlătură vinovăția, ca element constitutiv, pe latură subiectivă, a infracțiunii de care sunt acuzați, Curtea a constatat, de asemenea, că este nefondată, astfel că nu există temei pentru a se dispune achitarea lor, potrivit art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Sub acest aspect, Curtea a reținut că, potrivit art. 26 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în cazul în care există indicii temeinice că s-a săvârșit sau că se pregătește săvârșirea de către un funcționar, între altele, a unei infracțiuni de luare de mită, procurorul poate autoriza folosirea de investigatori sub acoperire, în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor și obținerii mijloacelor de probă.

Totodată, conform art. 26 1 alin. (6) din aceeași lege, investigatorii sub acoperire pot fi autorizați să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcționar, în condițiile prevăzute de art. 254 C. pen. În speță, Curtea a constatat că faptul adoptării în trafic de către investigatorul sub acoperire „M.F.” a unei conduite contravenționale (nu purta centura de siguranță și vorbea la telefonul mobil), precum și faptul de a le promite și oferi bani celor doi agenți de poliție inculpați, care au constatat și respectiv au luat cunoștință de acea conduită, pentru a nu îl sancționa în mod corespunzător normelor de circulație încălcate, nu contravin dispozițiilor legale anterior citate, ci, dimpotrivă, se încadrează întocmai în conținutul acestora.

De asemenea, acele fapte nu erau, prin ele însele, de natură a influența în mod decisiv comportamentul inculpaților, dacă aceștia ar fi fost cu adevărat niște agenți de poliție onești, întrucât nimic, în afara propriului interes material ilicit, nu i-a împiedicat să aplice legea, independent de tentația la care au fost supuși. Curtea a remarcat și faptul că toate acțiunile investigatorului sub acoperire, care au urmat opririi lui în trafic, s-au menținut în limitele autorizării primite și niciuna dintre ele nu a provocat, într-o manieră determinantă, săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către cei doi inculpați, care și-au asumat ei înșiși un rol activ, coordonându-și faptele, în a obține de la acesta o sumă de bani, în schimbul aplicării unei sancțiuni mai blânde, care să nu îl expună riscului de a-i fi suspendată exercitarea dreptului de a conduce.

În acest sens, Curtea a constatat, în prealabil, că, de la oprirea în trafic a investigatorului sub acoperire și până la aplicarea unei sancțiuni contravenționale convenabile acestuia, a trecut aproximativ o oră, fiind astfel evident că acțiunile sale, pretins provocatoare, nu au avut o mare putere persuasivă asupra inculpaților, care, în caz contrar, ar fi acceptat mult mai repede banii promiși, aceștia fiind, mai degrabă, precauți în a obține de la el folosul material urmărit, în condițiile în care, la postul local de poliție unde activau, se desfășura un control din partea forului superior de la nivel județean.

Totodată, Curtea a constatat că, în toată această perioadă, investigatorului sub acoperire i s-a cerut, fără niciun motiv legal, să se deplaseze, de la locul opririi în trafic (unde se aflau ambii inculpați, constituiți în echipaj de control), către diverse locații (mai întâi în dreptul unui bar din comună, unde a discutat cu inculpatul D.M., iar apoi în apropierea sediului postului local de poliție, unde a conversat cu inculpata N.N.A.), însoțind de fiecare dată autovehiculul cu însemnele poliției, când, în mod firesc, aplicarea sancțiunilor trebuia să se realizeze imediat după constatarea faptelor contravenționale și la locul surprinderii acestora.

Curtea a mai constatat că, în același interval de timp, ambii inculpați au fost preocupați, fără nicio justificare, să verifice susținerea investigatorului sub acoperire privitoare la existența unor puncte de penalizare aplicate anterior și să facă calcule pentru stabilirea valorii totale a acelor puncte, deși sancționarea lui pentru c