ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 572/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 572/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 160/F din 06 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman

în Dosarul nr. 3538/87/2011 s-a dispus, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, condamnarea inculpatului D.M.

la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de

3 ani închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit

aceste pedepse și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv

3 ani închisoare.

În

temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul N.T.V. la pedeapsa

de 3 ani închisoare.

În

temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpata N.N.A. la pedeapsa de

3 ani închisoare.

În

temeiul art. 65 C. pen., a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa

complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din același cod, pe o durată de 2 ani,

în condițiile art. 66 C. pen.

A interzis fiecărui inculpat, ca pedeapsă

accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) și lit. c) C. pen., în condițiile art. 71 din același cod.

În

temeiul art. 86

1

C. pen., a dispus, în cazul fiecărui

inculpat, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe un termen

de încercare de 6 ani.

În

temeiul art. 86

3

C. pen., a obligat pe fiecare

inculpat să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele de existență.

A atras atenția inculpaților asupra consecințelor

ce decurg din aplicarea prevederilor art. 86

4

C. pen., referitoare la

revocarea suspendării sub supraveghere.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus, în cazul fiecărui

inculpat, suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei principale.

În

temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate durata

prevenției, astfel: de la data de 07 iulie 2011 până la data de 13 iulie 2011, în

cazul inculpaților N.T.V. și N.N.A. și respectiv de la data de 08 iulie 2011 până

la data de 13 iulie 2011, în cazul inculpatului D.M.

În

temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.000 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpații N.T.V. (în vârstă de 25 de ani),

D.M. (în vârstă de 28 de ani) și N.N.A. (în vârstă de 26 de ani) sunt agenți de

poliție în cadrul I.P.J. Teleorman, primul îndeplinind funcția de șef de post, iar

fiecare dintre ceilalți doi funcția de ajutor de șef de post.

La data de 24 februarie 2011, s-a înregistrat

la Direcția Generală Anticorupție, Biroul Județean Teleorman denunțul formulat de

N.C., prin care acesta a sesizat faptul că, în urmă cu aproximativ 3 săptămâni,

la solicitarea unui agent de poliție din cadrul Postului Trivalea-Moșteni, a înmânat

acestuia suma de 50 RON, pentru a nu fi sancționat, ca urmare a încălcării regulilor

de circulație pe drumurile publice. Denunțătorul a precizat că acel agent de poliție

se numește D.M.

Din verificarea bazei de date a M.A.I.,

a rezultat că D.M. avea calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, ocupa

funcția de ajutor de șef de post la Postul Trivalea-Moșteni din data de 01 august

2008, iar prin dispoziția I.G.P. din data de 06 decembrie 2010, fusese desemnat

polițist rutier.

Existând date și indicii, rezultate atât

din denunț, cât și dintr-un procesul-verbal separat, că inculpatul D.M. săvârșea

infracțiuni de corupție, prin ordonanța nr. 162/P/2011 din data de 13 aprilie 2011,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a autorizat folosirea în cauză a investigatorilor

sub acoperire „M.F.” și „P.A.”. Potrivit ordonanței respective, cei doi investigatori

sub acoperire au fost autorizați, între altele, să promită, să ofere sau, după caz,

să dea bani sau alte foloase agentului de poliție D.M. sau altor persoane indicate

de acesta, inclusiv altor lucrători de poliție care îi vor opri în trafic, în timpul

exercitării atribuțiilor de serviciu, pentru ca aceștia să îndeplinească, să nu

îndeplinească, să întârzie îndeplinirea atribuțiilor respective ori să efectueze

acte contrare acelor atribuții, cu respectarea dispozițiilor art. 68 C. proc.

pen.

Conform art. 26

1

alin. (6) din

Legea nr. 78/2000, investigatorii sub acoperire ori investigatorii cu identitate

reală pot fi autorizați să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte

foloase unui funcționar, în condițiile prevăzute de art. 254, art. 256 sau art.

257 C. pen.

În

vederea descoperirii presupuselor fapte de corupție comise

de inculpatul D.M., Tribunalul Teleorman a autorizat, la solicitarea procurorului,

interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale acestuia, fiind emise

astfel autorizațiile din data de 08 aprilie 2011, precum și interceptarea și înregistrarea

audio-video, în mediul ambiental, a întâlnirilor și discuțiilor directe purtate

de investigatorii sub acoperire „M.F.” și „P.A.” cu inculpatul respectiv ori cu

alte persoane interpuse, sens în care a fost emisă autorizația din data de 13 aprilie

2011, ulterior reînnoită.

La data de 02 iunie 2011, a fost predată

investigatorului sub acoperire „M.F.” suma totală de 500 RON, compusă din 10 bancnote

din cupiura de 50 RON, pusă la dispoziție de Direcția Generală Anticorupție, Serviciul

Județean Teleorman, pentru organizarea prinderii în flagrant a inculpatului D.M.

La aceeași dată, în jurul orei 12.33, investigatorul

sub acoperire „M.F.” s-a deplasat cu un autovehicul pe DJ504, pe raza localității

Trivalea-Moșteni, în direcția de mers Alexandria - Pitești, fiind oprit pentru control

de către inculpatul D.M., care exercita atribuții de polițist rutier, împreună cu

inculpata N.N.A.

Cu acea ocazie, inculpatul D.M. i-a adus

la cunoștință investigatorului sub acoperire „M.F.” că a săvârșit două contravenții,

și anume a folosit telefonul mobil în timpul mersului și nu a purtat centură de

siguranță, fapte pe care acesta le-a recunoscut. În aceste împrejurări și față de

scopul pentru care fusese autorizat, investigatorul sub acoperire i-a cerut insistent

inculpatului să nu-l sancționeze, întrucât mai avea puncte de penalizare, aplicate

pentru contravenții comise anterior și risca suspendarea permisului de conducere.

În urma precizării făcute de investigatorul sub acoperire, inculpatul a sunat la

dispeceratul Poliției Videle și a purtat o convorbire cu martorul D.F. (ofițer de

serviciu), căruia i-a solicitat să-i comunice numărul punctelor de penalizare cu

care figura persoana respectivă. După aproximativ 2 minute, martorul l-a sunat pe

inculpat și i-a spus că persoana cu privire la care a solicitat informațiile mai

avea 6 puncte de penalizare, aplicate în data de 24 martie 2011.

Ulterior, inculpatul s-a urcat în autoturismul

de serviciu și i-a cerut investigatorului sub acoperire să-l urmeze cu autovehiculul

său, cei doi deplasându-se astfel până în dreptul unui bar de pe raza localității.

Acolo, inculpatul i-a adresat investigatorului sub acoperire întrebarea „vrei să

te ajut cu ceva?”, iar, la răspunsul afirmativ al acestuia, a adăugat „te duci și-i

lași la fata asta aicea”, referindu-se la fata de la bar. În această împrejurare,

investigatorul sub acoperire a întrebat cât să-i lase, iar inculpatul i-a răspuns

printr-o întrebare „mata cât vrei?”. La întrebarea investigatorului sub acoperire

dacă „3 milioane este bine”, inculpatul a făcut afirmația „măi frate, ai început

cu d-astea?”, adăugând apoi „ești cam dubios” și i-a cerut să-l aștepte în mașină,

spunându-i că va reveni, după rezolvarea unei probleme de serviciu.

După aproximativ 7 minute, inculpatul a

revenit la locul unde se afla investigatorul sub acoperire, spunându-i că „îi va

da amendă la centură” și că „îi pare rău pentru faptul că l-a plimbat așa”, dar

nu putea rămâne în fața sediului de poliție, întrucât „aveau control de la Alexandria”.

La insistența investigatorului sub acoperire de a nu-i aplica amendă și puncte de

penalizare, inculpatul i-a spus că are o rezolvare pentru el, îndrumându-l să meargă

înapoi la Postul de Poliție și să ia legătura cu colega sa, inculpata N.N.A. Inculpatul

i-a mai spus că va vorbi și el cu inculpata respectivă, în cazul în care investigatorul

sub acoperire va dori acest lucru.

Din redarea în scris a convorbirii telefonice

din data de 02 iunie 2011, ora 12.57, purtată între inculpații D.M. și N.N.A., rezultă

că aceștia s-au înțeles ca cea din urmă să discute cu investigatorul sub acoperire,

primul spunând „păi... uite cu băiatul acesta, de adineauri, ce facem cu el?...

vorbești tu cu el?”.

Revenind în fața Postului de Poliție, inculpatul

D.M. a mers în incinta acestuia, unde a discutat cu inculpata N.N.A., timp în care

investigatorul sub acoperire a așteptat în autoturismul său.

După aproximativ 15 minute, din Postul

de Poliție a ieșit inculpata N.N.A. care a mers la investigatorul sub acoperire

și l-a întrebat ce discuție a purtat cu colegul său și ce contravenții a săvârșit,

iar acesta a afirmat că inculpatul D.M. i-a spus să poarte o discuție cu ea. Inculpata

i-a adus la cunoștință investigatorului sub acoperire că, dacă îi va aplica amendă

și puncte de penalizare pentru contravențiile comise, atunci lui i se va suspenda

dreptul de a conduce, însă ea nu are niciun interes să se ajungă la o astfel de

situație, afirmând „pe mine nu mă avansează dacă îți iau permisul sau nu”, astfel

că i-a cerut acestuia să mai rămână în mașină, pentru o rezolvare favorabilă a problemei

sale. Inculpata a confirmat că era în derulare un control de la Alexandria, plecând

apoi de lângă investigatorul sub acoperire.

După alte aproximativ 12 minute, inculpata

l-a chemat pe investigatorul sub acoperire și i-a comunicat că îi va aplica sancțiunea

avertisment doar pentru contravenția constând în faptul că nu a purtat centura de

siguranță, fără puncte de penalizare, context în care i-a sugerat acestuia „să fie

și el drăguț”. Față de atitudinea inculpatei, înțelegând că i se pretind bani pentru

a nu fi sancționat, investigatorul sub acoperire a mers la autoturismul său, de

unde a luat asigurarea de răspundere civilă, în care a pus suma de 200 RON, compusă

din 4 bancnote din cupiura de 50 RON, după care a revenit la autospeciala de poliție.

Acolo, investigatorul sub acoperire i-a înmânat inculpatei asigurarea de răspundere

civilă, împreună cu suma de 200 RON. În imaginile înregistrate, care surprind acest

moment, se observă cum inculpata s-a aplecat în partea dreaptă a autospecialei de

poliție, spre torpedou, după care l-a întrebat pe investigatorul sub acoperire „ce

ai lăsat acolo” și, aflând că în asigurare fusese pusă suma de 200 RON, i-a spus

acestuia că „este bine”.

După acest eveniment, inculpata a întocmit,

pe numele investigatorului sub acoperire, procesul-verbal de contravenție din data

de 02 iunie 2011, ora 13.00, în care a menționat numai una dintre faptele comise

de acesta, respectiv aceea că a circulat pe raza localității Trivalea-Moșteni la

volanul autoturismului marca D. fără a purta centură de siguranță, faptă pentru

care i-a aplicat sancțiunea avertisment.

După plecarea investigatorului sub acoperire,

suma de 200 RON a fost împărțită în mod egal între inculpații D.M. și N.N.A., fiecare

luând astfel câte 100 RON.

Investigatorul sub acoperire „M.F.” a descris

fapta de luare de mită comisă de cei doi inculpați, iar discuțiile sale cu aceștia

au fost interceptate și înregistrate audio-video, în mediul ambiental, în baza autorizației

din data de 05 mai 2011, emisă de Tribunalul Teleorman.

Ulterior, prin ordonanța nr. 162/P/2011

din data de 08 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a autorizat

folosirea în cauză a altor investigatori sub acoperire, calitate în care au fost

desemnați „N.B.” și „P.A.”. Ca și în cazul precedent, aceștia au fost autorizați

de procuror pentru prinderea în flagrant a inculpaților D.M. și N.N.A., imediat

după momentul pretinderii ori primirii de sume de bani sau alte foloase, în scopul

îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii în îndeplinirea unor acte privitoare

la îndatoririle de serviciu sau al realizării unui act contrar acelor îndatoriri.

De asemenea, prin încheierea nr. 631 din

data de 08 iunie 2011, Tribunalul Teleorman, la cererea motivată a procurorului,

a autorizat pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data respectivă până la data

de 07 iulie 2011, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatei

N.N.A. și a reînnoit autorizațiile din data de 05 mai 2011 de interceptare și înregistrare

a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul D.M. Prin aceeași încheiere,

Tribunalul Teleorman a autorizat, pe aceeași perioadă, interceptarea și înregistrarea

audio-video, în mediul ambiental, a întâlnirilor și discuțiilor directe purtate

între investigatorii sub acoperire și cei doi inculpați sau alte persoane interpuse,

fiind emisă astfel autorizația din data de 08 iunie 2011.

Pentru descoperirea și prinderea în flagrant

a inculpaților D.M. și N.N.A., la data de 07 iulie 2011, a fost predată investigatorului

sub acoperire „N.B.” suma de 450 RON, formată din 3 bancnote din cupiura de 50

RON și respectiv din 3 bancnote din cupiura de 100 RON. La aceeași dată și în același

scop, a fost predată și investigatorului sub acoperire „P.A.” suma de 450 RON, formată

din 3 bancnote din cupiura de 50 RON și respectiv 3 bancnote din cupiura de 100

RON. Seriile bancnotelor predate celor doi investigatori sub acoperire au fost menționate

în procesele-verbale întocmite la acel moment, fiind realizate și planșe fotografice

cu privire la acestea. Sumele de bani anterior menționate au fost puse la dispoziție

de către Direcția Generală Anticorupție, Serviciul Județean Teleorman.

În

vederea realizării sarcinilor menționate în autorizație, la

aceeași dată, în jurul orei 14.0000, investigatorul sub acoperire „P.A.” s-a deplasat

pe DJ504, pe raza localității Trivalea-Moșteni, în direcția de mers Alexandria -

Pitești. Întrucât investigatorul sub acoperire nu purta centură de siguranță și

vorbea la telefon, a fost sesizat de către agenții de poliție N.T.V. (șef de post)

și D.M. (ajutor de șef de post), care, la acel moment, exercitau atribuții de polițiști

rutieri, fiind oprit de aceștia pentru control.

În

aceste împrejurări, inculpatul N.T.V. a procedat la verificarea

actelor conducătorului auto, aducându-i la cunoștință că a comis trei contravenții,

prin faptul că a vorbit la telefon în timpul conducerii autoturismului, nu a purtat

centura de siguranță și nu a folosit luminile de întâlnire. Același inculpat l-a

întrebat pe investigatorul sub acoperire dacă are poliță RCA și dacă mai are puncte

de penalizare pentru contravenții comise anterior, spunându-i că urmează să fie

sancționat cu 4 puncte de penalizare, cu o amendă contravențională cuprinsă între

1.000 și 2.000 RON și cu reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor

cu numărul de înmatriculare, fără drept de circulație, în cazul în care nu va putea

prezenta asigurarea de răspundere civilă obligatorie. Întrucât investigatorul sub

acoperire a afirmat că nu este în măsură să prezinte acea asigurare, dat fiind faptul

că autoturismul condus nu era proprietatea lui, inculpatul D.M. l-a încunoștințat

și el că, în această situație, se vor ridica plăcuțele cu numărul de înmatriculare.

Ulterior, cei doi inculpați au calculat împreună punctele de penalizare pentru contravențiile

comise de investigatorul sub acoperire, spunându-i acestuia că a acumulat 14 astfel

de puncte.

În

acest context, investigatorul sub acoperire i-a rugat pe cei

doi inculpați să nu îl sancționeze contravențional, moment în care inculpatul D.M.

i-a spus inculpatului N.T.V. despre acesta că „lasă și el centura”, în sensul că

urma să le dea o sumă de bani, reprezentând echivalentul amenzii contravenționale

pentru fapta de a nu fi purtat centura de siguranță și, astfel, nu mai trebuie sancționat.

Tot inculpatul D.M. s-a adresat apoi investigatorului sub acoperire, spunându-i

„centura și ați plecat” și respectiv „una patru sute centura și ați plecat”, sugerându-i

astfel, în mod clar, că, pentru a nu fi sancționat, trebuia să le dea inculpaților

suma de bani reprezentând echivalentul amenzii aplicabile pentru acea contravenție.

În

continuare, inculpatul N.T.V., care se afla pe scaunul din

dreapta față al autospecialei de poliție, i-a restituit investigatorului sub acoperire

certificatul de înmatriculare al autoturismului, după care, referindu-se la suma

de bani pe care acesta urma să le-o dea, i-a spus „nu aici, că ne vede lumea”. Drept

urmare, investigatorul sub acoperire s-a deplasat la autoturismul său și a pus în

certificatul de înmatriculare suma de 200 RON, compusă din două bancnote din cupiura

de 50 RON și respectiv dintr-o bancnotă din cupiura de 100 RON, după care a revenit

la autospeciala de poliție, unde a înmânat acel certificat inculpatului N.T.V. După

ce a luat certificatul de înmatriculare în care se afla suma de 200 RON, acest inculpat

a pus suma respectivă în torpedoul autospecialei de poliție și i-a restituit investigatorului

sub acoperire certificatul de înmatriculare, precum și toate actele anterior înmânate

de acesta, fără a-l mai sancționa contravențional.

La scurt timp după plecarea investigatorului

sub acoperire s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpaților D.M. și N.T.V.

de către o echipă formată din procuror și polițiști. Astfel, cu acea ocazie, în

prezența martorilor asistenți I.M. și S.L.C., s-a constatat că, asupra inculpatului

D.M., în portofelul acestuia, a fost găsită suma de 265 RON, compusă dintr-o bancnotă

din cupiura de 100 RON, trei bancnote din cupiura de 50 RON, o bancnotă din cupiura

de 10 RON și o bancnotă din cupiura de 5 RON. Totodată, în torpedoul autospecialei

de poliție, în portofelul inculpatului N.T.V., a fost găsită suma de 160 RON, compusă

dintr-o bancnotă din cupiura de 100 RON, o bancnotă din cupiura de 50 RON și o bancnotă

din cupiura de 10 RON. Ambii inculpați au precizat, în acea împrejurare, că banii

găsiți asupra lor nu provin din infracțiuni, fiind bani personali. În prezența inculpaților

și a martorilor asistenți, s-a procedat, în continuare, la examinarea seriilor bancnotelor

din cuplurile de 50 și 100 RON, găsite asupra celor dintâi. Astfel, s-a constatat

că două dintre cele trei bancnote din cupiura de 50 RON, găsite asupra inculpatului

D.M., fac parte dintre bancnotele înmânate investigatorului sub acoperire pentru

prinderea în flagrant a inculpaților. De asemenea, s-a constatat că bancnota din

cupiura de 100 RON, găsită în portofelul inculpatului N.T.V., făcea și ea parte

din suma totală de 450 RON, înmânată investigatorului sub acoperire pentru realizarea

flagrantului. Sumele de bani găsite asupra inculpaților au fost ridicate pentru

cercetări.

Cu aceeași ocazie, în autospeciala de poliție

în care se aflau cei doi inculpați, a fost identificat un înscris olograf format

A4, în care, printre alte notări, erau consemnate numele și prenumele investigatorului

sub acoperire „P.A.”, prenumele părinților săi, ora opririi lui în trafic - 14.08,

numărul de înmatriculare al autoturismului condus de acesta, codul său numeric personal,

seria și numărul actului de identitate, precum și contravențiile comise de el (asigurare,

telefon, centură).

Investigatorul sub acoperire „P.A.” a descris

fapta de luare de mită comisă de inculpații D.M. și N.T.V., iar discuția sa cu aceștia

a fost interceptată și înregistrată audio-video, în mediul ambiental, în baza autorizației

din data de 08 iunie 2011, emisă de Tribunalul Teleorman.

Cu privire la încadrarea juridică, Tribunalul

a constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în privința inculpatului D.M. fiind vorba

de două infracțiuni, comise în condițiile concursului real.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpații D.M., N.T.V. și N.N.A.

Prin decizia penală nr. 141/A din 27 mai

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus admiterea

apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.

S-a desființat în parte sentința penală

apelată și în rejudecare:

În

temeiul art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului

D.M., pe lângă fiecare dintre cele două pedepse principale de câte 3 ani închisoare,

stabilite prin sentința penală apelată, pedeapsa complementară a interzicerii, pe

o perioadă de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În

temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului,

pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală apelată, pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,

pe o perioadă de 2 ani, care se calculează începând cu data rămânerii definitive

a hotărârii de condamnare.

S-a dispus ca inculpații N.T.V. și N.N.A.

să execute pedeapsa complementară aplicată fiecăruia prin sentința penală apelată,

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare.

În

temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a constatat că inculpatul

D.M. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 08 - 13 iulie 2011 și că fiecare

dintre inculpații N.T.V. și N.N.A. a fost reținut și arestat preventiv în perioada

07 - 13 iulie 2011.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

În

temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

ocazionate de judecarea apelului Parchetului au rămas în sarcina statului.

În

temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins,

ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.M., N.T.V. și N.N.A. împotriva

aceleiași sentințe penale.

În

temeiul art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., au fost obligați

apelanții inculpați la plata sumei de câte 400 RON, fiecare, reprezentând cheltuieli

judiciare către stat.

Onorariile parțiale ale avocaților din

oficiu, pentru fiecare dintre cei trei apelanți inculpați, în sumă de câte 100

RON, urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

Curtea de Apel a reținut că probatoriul

administrat dovedește cu certitudine, săvârșirea de către inculpați a faptelor reținute

prin actul de sesizare al instanței.

Astfel, la data de 02 iunie 2011, în timp

ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe raza localității Trivalea-Moșteni,

inculpatul D.M. și inculpata N.N.A. (ambii deținând funcția de ajutor de șef în

cadrul postului de poliție ce deservea acea localitate) au pretins de la investigatorul

sub acoperire „M.F.” o sumă de bani, pentru a-i aplica o sancțiune mai blândă cu

privire la contravențiile săvârșite de acesta la regimul circulației pe drumurile

publice, iar inculpata N.N.A. a și primit de la acesta, în scopul anterior menționat,

suma de 200 RON, pe care, ulterior, a împărțit-o în mod egal cu inculpatul D.M.

La data de 0

:

7 iulie 2011, în

timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe raza aceleiași localități,

inculpații N.T.V. și D.M. (primul deținând funcția de șef al postului de poliție

din acea localitate, iar cel de-al doilea funcția de ajutor al acestuia) au pretins

de la investigatorul sub acoperire „P.A.” o sumă de bani, pentru a nu-l sancționa

cu privire la contravențiile săvârșite de acesta la regimul circulației pe drumurile

publice, iar inculpatul N.T.V. a și primit de la acesta, în scopul anterior menționat,

suma de 200 RON, pe care, ulterior, a împărțit-o în mod egal cu inculpatul D.M.

Înainte de a analiza punctual criticile

formulate de inculpați cu privire la situația de fapt și la probatoriul care o dovedește,

Curtea a considerat necesar a evidenția împrejurările în care au fost săvârșite

faptele anterior menționate.

Astfel, potrivit informațiilor comunicate

de I.P.J. Teleorman la data de 02 iunie 2011, agenții de poliție din cadrul Postului

Trivalea-Moșteni au fost însărcinați să efectueze controale în trafic, în baza planului

de acțiune al Serviciului Rutier, din data de 01 iunie 2011, iar, la data de 07

iulie 2011, au primit aceeași însărcinare, în baza dispoziției șefului inspectoratului

respectiv, din aceeași dată, emisă în conformitate cu planul de măsuri pentru reducerea

riscului rutier în anul 2011, care a fost transmisă telefonic șefului Poliției orașului

Videle, fiind consemnată de acesta în agenda și în registrul de note telefonice,

care conțin informații clasificate.

Conform acelorași informații, astfel de

controale în trafic se efectuează numai de către echipaje formate din cel puțin

doi agenți de poliție.

Raportat la aceste informații, este indubitabil

faptul că, în ambele ocazii, inculpații se aflau în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, certă fiind și împrejurarea că, de fiecare dată, aceștia au acționat,

pentru efectuarea controalelor în trafic, în echipaje formate din câte doi polițiști.

Conform documentelor și informațiilor furnizate

de Serviciul Județean Anticorupție Teleorman din cadrul Direcției Generale Anticorupție

a M.A.I., la sfârșitul lunii ianuarie 2011 și la data de 24 februarie 2011, două

persoane, D.I. și respectiv N.C., au sesizat, cel din urmă formulând chiar un denunț,

fapte de corupție pretins săvârșite, ca urmare a unor controale în trafic, de către

un agent de poliție de pe raza localității Trivalea-Moșteni, identificat în persoana

inculpatului D.M.

În

acest context, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman,

sesizat de Serviciul Județean Anticorupție, a întreprins acțiuni de investigare

cu privire la posibila săvârșire de fapte de corupție de către agenții postului

de poliție din localitatea respectivă.

Revenind la criticile inculpaților, Curtea

a constatat, în prealabil, că, potrivit motivelor de apel invocate, numai inculpatul

D.M. a negat parțial faptele (sens în care a susținut că nu a pretins și nu a acceptat

promisiunea oferirii unor sume de bani de la conducătorii auto opriți în trafic,

ci doar a primit sumele de bani care i-au fost înmânate de ceilalți doi inculpați,

fundamentându-și astfel cererea de schimbare a încadrării juridice), în timp ce

inculpații N.N.A. și N.T.V. nu au contestat faptele, în materialitatea lor, cel

din urmă precizând chiar, prin apărătorul său ales, la întrebarea Curții, că nu

susține o soluție de achitare.

Pornind de la această premisă și de la

împrejurarea că inculpatul D.M. este acuzat a fi participat la săvârșirea ambelor

fapte deduse judecății, Curtea a prezentat în continuare împrejurările în care acestea

au fost comise, conform probatoriului cauzei, evidențiind contribuția fiecăruia

dintre inculpați.

Astfel, în privința faptei din data de

02 iunie 2011, Curtea a constatat că, potrivit procesului-verbal întocmit de investigatorul

sub acoperire „M.F.”, declarațiilor acestuia din faza de urmărire penală și din

cursul cercetării judecătorești în primă instanță, notelor și proceselor-verbale

de redare a conținutului înregistrărilor convorbirilor purtate în mediul ambiental

și telefonic, evenimentele s-au desfășurat, în ordine cronologică, după cum urmează:

La ora 12.33, investigatorul sub acoperire

a fost oprit în trafic de către inculpatul D.M., care i-a imputat că a circulat

cu o viteză superioară celei legale, precizându-i însă că nu poate dovedi acest

fapt, că nu purta centura de siguranță și că vorbea la telefonul mobil în timp ce

conducea autoturismul, pentru ultimele două fapte urmând să-l sancționeze contravențional.

Cu aceeași ocazie, la cererea inculpatului

D.M., investigatorul sub acoperire i-a prezentat acestuia asigurarea de răspundere

civilă auto obligatorie, de față la acest moment fiind și inculpata N.N.A.

Investigatorul sub acoperire l-a rugat

pe inculpatul D.M. să nu îl sancționeze pentru cele două contravenții constatate

întrucât aceasta ar fi presupus și aplicarea unor puncte de penalizare, care, adăugate

celor deja existente, ar fi condus la suspendarea exercitării dreptului său de a

conduce.

Referitor la această ultimă susținere a

investigatorului sub acoperire, inculpatul D.M. a afirmat, adresându-se colegei

sale, inculpata N.N.A., că trebuie să o verifice.

Drept urmare, la ora 12.43, inculpatul

D.M. l-a apelat telefonic pe martorul D.F., de la dispeceratul Poliției orașului

Videle, căruia i-a solicitat să-l verifice pe conducătorul auto M.F. și să-i spună

cu câte puncte de penalizare figura acesta în evidența informatică.

La ora 12.45, martorul D.F. l-a sunat înapoi

pe inculpatul D.M., căruia i-a spus că acel conducător auto figura în evidența respectivă,

în luna martie 2011, cu 6 puncte de penalizare. La momentul purtării acestei convorbiri

telefonice, inculpatul D.M. se afla lângă autovehiculul cu însemnele poliției, acolo

fiind prezentă și inculpata N.N.A.

Inculpatul D.M. i-a comunicat investigatorului

sub acoperire rezultatul verificării efectuate, iar acesta i-a spus că, recent,

a mai săvârșit două contravenții, circulând în localitate cu o viteză de 80 km/h

și vorbind în același timp la telefonul mobil, fiind posibil ca punctele de penalizare

pentru acele contravenții (în număr de 6) să nu fi fost încă înregistrate.

În

continuare, în acea discuție, a intervenit și inculpata N.N.A.,

care a întrebat câte puncte de penalizare avea deja conducătorul auto, asistând

apoi și la calculul făcut cu privire la totalul unor asemenea puncte pe care acesta

urma să îl cumuleze în situația în care ar fi fost sancționat și pentru noile contravenții

săvârșite în acea zi (care ar fi atras încă 4 puncte de penalizare, ajungându-se

astfel la un total de 16 asemenea puncte).

În

acest context, trebuie precizat că, potrivit art. 103

alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, cumularea a 15 puncte de penalizare atrage

suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

În

continuare, inculpata N.N.A. a afirmat că acel conducător

auto trebuia să mai aștepte, până când se termina controlul ce se afla în desfășurare,

la postul local de poliție, din partea forului superior județean.

Când investigatorul sub acoperire s-a arătat

dispus să aștepte, inculpatul D.M. s-a adresat inculpatei N.N.A. cu întrebarea „ia

zi, domnișoară, ce facem, îl ajutăm, nu-l ajutăm?”, primind de la aceasta un răspuns

neinteligibil.

Imediat, inculpatul D.M. a plecat din acel

loc, cu autovehiculul purtând însemnele poliției, având asupra sa actele conducătorului

auto și ale autoturismului acestuia, iar inculpata N.N.A. i-a spus investigatorului

sub acoperire să aștepte „până vine șefu’”.

Inculpatul D.M. i-a făcut însă semn investigatorului

sub acoperire să-l urmeze, iar acesta s-a urcat în autoturismul său și a plecat

după el, ajungând, în jurul orei 12.50, în dreptul unui bar din localitate. Acolo,

inculpatul l-a întrebat pe investigatorul sub acoperire dacă vrea să îl ajute cu

ceva, iar, la răspunsul afirmativ al acestuia, i-a spus textual „te duci și-i lași

la fata asta aicea, da?”. Întrucât investigatorul sub acoperire a întrebat cât anume

să lase, inculpatul respectiv i-a răspuns cu o întrebare „mata cât vrei?”, iar,

atunci când cel dintâi a rostit suma de 3.000.000 (ROL), i-a spus că este cam dubios.

În continuare, inculpatul D.M. a plecat din acel loc cu autovehiculul purtând însemnele

poliției, nu înainte însă de a-i cere investigatorului sub acoperire să-l aștepte

acolo.

După aproximativ 7 minute, inculpatul D.M.

a revenit în locul respectiv și i-a spus investigatorului sub acoperire, când acesta

i-a reproșat că îl plimbă fără vreun rezultat, că îi va aplica o amendă doar pentru

fapta de a nu fi purtat centura de siguranță (ce atrăgea numai 2 puncte de penalizare

și astfel un total de 14 astfel de puncte, mai mic decât cel care ar fi determinat

suspendarea exercitării dreptului de a conduce) și i-a cerut să aștepte în autoturismul

său.

La ora 12.57, inculpatul D.M. a contactat-o

telefonic pe colega sa, inculpata N.N.A., căreia i-a cerut să vorbească ea cu investigatorul

sub acoperire (individualizat prin sintagma „băiatul ăsta, de adineauri?”), iar

interlocutoarea sa i-a spus că, după ce termină de scris un raport, va proceda astfel,

urmând să-i scrie și lui amenda.

În

continuare, inculpatul D.M. a reluat discuția cu investigatorul

sub acoperire, față de care s-a scuzat că situația durează atât de mult, invocând

„controlul de la Alexandria” și căruia i-a spus că urmează să stea de vorbă despre

amendă cu „domnișoara” (inculpata N.N.A.), afirmând că aceasta a mers să verifice,

între timp, dacă ultimele puncte de penalizare au fost deja înregistrate în evidența

electronică.

Investigatorul sub acoperire s-a urcat

în autoturismul său, a mers cu acesta după autovehiculul cu însemnele poliției,

condus de inculpatul D.M., și a parcat în apropierea postului local de poliție,

unde, după aproximativ 15 minute, a fost abordat de inculpata N.N.A., cu fraza „vino

p-aici șefa... ia zi mă șefa... ce zici? pentru ce? ce nu ai avut? centura și?”.

În

cursul discuției purtate între cei doi, finalizată la ora

13.25, inculpata a făcut referire la faptul că, în situația în care, urmare a aplicării

unor noi sancțiuni contravenționale, conducătorul auto ar cumula 15 puncte de penalizare,

acestuia i se va reține permisul de conducere. Tot inculpata a afirmat că ea nu

are niciun interes în a se ajunge la un astfel de rezultat, întrucât nu va fi avansată

pentru acest fapt. De asemenea, inculpata i-a spus investigatorului sub acoperire

că îi va aplica numai un avertisment, fără puncte de penalizare, reținându-i doar

fapta de a nu fi purtat centura de siguranță, urmând ca și el „să fie drăguț”.

În

continuare, inculpata N.N.A. i s-a adresat investigatorului

sub acoperire, spunându-i „du-te la mașină și vino cu asigurarea”, deși, în mod

evident, cerința sa nu era aceea de a vedea acel document, la prezentarea căruia

asistase deja anterior, când acesta îi fusese cerut conducătorului auto de către

inculpatul D.M.

Investigatorul sub acoperire, întors la

autoturismul său, a pus în asigurare suma de 200 RON, în patru bancnote de câte

50 RON, dintre cele anterior consemnate într-un proces-verbal, și, întorcându-se

la autovehiculul cu însemnele poliției, în care se afla inculpata N.N.A., i-a înmânat

acesteia acel document, spunându-i „uite banii, e bine... e mai puțin?... nu știu

cât”. La întrebarea inculpatei „ce-ai lăsat acolo?”, investigatorul sub acoperire

a răspuns „două sute de RONI, e bine?”, replica acesteia fiind „Ooo... e bine”,

repetând apoi acest lucru de două ori.

Potrivit investigatorului sub acoperire,

inculpata N.N.A. a luat asigurarea, a lăsat să cadă banii în torpedoul autovehiculului

cu însemnele poliției, după care i-a restituit acel document, împreună cu actele

pe care el le înmânase anterior inculpatului D.M., acest fapt fiind încă o dovadă

a înțelegerii în baza căreia cei doi inculpați au acționat.

Inculpata N.N.A. i-a înmânat apoi investigatorului

sub acoperire, pentru a-l semna, procesul-verbal din data de 02 iunie 2011, prin

care conducătorului auto M.F. i s-a aplicat sancțiunea avertisment, pentru o singură

contravenție, aceea de a nu fi purtat o centură de protecție omologată, deși inculpata

cunoștea că acesta săvârșise și contravenția de a fi vorbit la telefonul mobil în

timp ce conducea autoturismul, ea însăși asistând și implicându-se în mod nemijlocit

în discuția privind totalul punctelor de penalizare pe care acesta îl putea cumula

în ipoteza sancționării lui, inclusiv pentru cea din urmă contravenție.

Referitor la suma de 200 RON, primită de

inculpata N.N.A. de la investigatorul sub acoperire, atât aceasta, cât și inculpatul

D.M. au recunoscut că au împărțit-o în mod egal între ei, fiecăruia revenindu-i

astfel suma de câte 100 RON.

În

cursul urmăririi penale, inculpații au predat suma de câte

100 RON, fiecare, obținută în condițiile precizate.

Având în vedere situația de fapt anterior

expusă, Curtea a constatat, contrar apărării formulate de inculpatul D.M., că acesta

a săvârșit, atât direct (el însuși), cât și indirect (prin intermediul inculpatei

N.N.A.), chiar o acțiune de pretindere a unei sume de bani de la investigatorul

sub acoperire, pentru a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu,

respectiv acela de a-l sancționa pe conducătorul auto pentru toate contravențiile

săvârșite, constatate de el în mod nemijlocit, la momentul opririi acestuia în trafic.

În

acest sens, Curtea a reținut că afirmația explicită a inculpatului

față de investigatorul sub acoperire „te duci și-i lași la fata asta aicea, da?”,

în contextul în care discuția cu acesta se petrecea nu la locul constatării contravențiilor,

ci în apropierea unui bar din localitate, unde i-a cerut anume să-l urmeze, precum

și angajarea sa într-o conversație pe tema sumei de bani pe care investigatorul

sub acoperire s-a arătat dispus să o plătească pentru a nu fi sancționat astfel

încât, prin cumularea punctelor de penalizare aferente, să i se suspende exercitarea

dreptului de a conduce, în cuprinsul căreia l-a întrebat, tot în mod explicit, pe

acesta „mata cât vrei?”, dovedesc, în afara oricărui dubiu, o acțiune directă de

pretindere de bani, în scopul anterior menționat, cu atât mai mult cu cât întregul

comportament al inculpatului (mergând de la verificarea, fără a exista o justificare,

a punctelor de penalizare cu care conducătorul auto figura, la acel moment, în evidențele

poliției rutiere, până la amânarea, vreme îndelungată, a luării unei hotărâri asupra

sancționării acestuia) nu poate avea o altă explicație rațională decât aceea că,

astfel, încerca să-l determine pe acesta să-i ofere bani, în schimbul clemenței

sale.

În

același timp, întrebarea adresată de inculpat colegei sale

„ia zi, domnișoară, ce facem, îl ajutăm, nu-l ajutăm?”, formulată în contextul discuției

pe tema punctelor de penalizare pe care investigatorul sub acoperire urma să le

cumuleze în ipoteza sancționării lui pentru ambele contravenții constatate, urmată

de trimiterea acesteia pentru a discuta cu conducătorul auto pe tema sancționării

sale (care, în mod normal, nu trebuia să suscite asemenea discuții), corelată cu

afirmația inculpatei N.N.A. că, în schimbul aplicării unei sancțiuni mai blânde,

care nu presupunea și puncte de penalizare, conducătorul auto trebuia „să fie drăguț

și coroborată cu faptul că inculpatul a acceptat să primească de la colega sa jumătate

din suma remisă de investigatorul sub acoperire (care nu poate avea altă explicație

logică în afara aceleia a revendicării unei contribuții egale cu aceasta la obținerea

acelei sume), conduce la concluzia certă că acțiunea de pretinde de bani s-a realizat

și în mod indirect, prin mijlocirea inculpatei respective.

Împrejurarea, invocată de apărare, că inculpatul

D.M. nu este cel care a întocmit procesul-verbal de sancționare contravențională

a conducătorului auto este nerelevantă, câtă vreme acesta a constatat personal,

în trafic, contravențiile săvârșite de acel șofer, după cum el însuși a recunoscut,

fără a proceda însă de îndată, astfel cum era legal, la sancționarea lui, această

conduită reprezentând tocmai dovada neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, în

schimbul căreia inculpatul a pretins, în mod direct și indirect, o sumă de bani.

Astfel fiind, întrucât inculpatul a realizat

acțiuni specifice elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare

de mită (pretindere și primire de bani, pentru a nu îndeplini un act privitor la

îndatoririle sale de serviciu), Curtea a constatat că fapta acestuia a fost corect

încadrată juridic de prima instanță în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cererea de

schimbare a acelei încadrări în infracțiunile mai puțin grave invocate de apărare

(tăinuire a bunurilor provenite dintr-o infracțiune de corupție sau favorizare a

persoanei care a comis o asemenea infracțiune) fiind în mod vădit nefondată.

De asemenea, fapta inculpatei N.N.A. (recunoscută,

în materialitatea ei, de către aceasta), care, înainte de întocmirea procesului-verbal

de contravenție, a pretins de la investigatorul sub acoperire o sumă de bani, spunându-i

„să fie drăguț” pentru ca ea să-i aplice o sancțiune mai ușoară, fără puncte de

penalizare, care să determine, prin cumulul cu cele precedente, suspendarea exercitării

dreptului de a conduce, prin reținerea unei singure contravenții dintre cele săvârșite

și a primit de la acesta suma de 200 RON, pe care a împărțit-o apoi cu inculpatul

D.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută

de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

aspect pe care, de altfel, nici apărarea sa nu l-a contestat.

Referitor la susținerea inculpatei N.N.A.,

în sensul că prima instanță nu a analizat în mod distinct criticile sale privitoare

la legalitatea folosirii, în ceea ce o privește, a investigatorului sub acoperire,

Curtea a constatat, în prealabil, că aceasta nu se încadrează între motivele care

permit trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., întrucât, contrar susținerii apărării, nu constituie o cauză de nulitate

absolută a sentinței penale apelate, conform art. 197 alin. (2) din același cod.

În

acest sens, Curtea a menționat că pretinsa încălcare de către

prima instanță a dreptului la apărare al inculpatei, prin omisiunea analizării acelor

critici, nu echivalează cu lipsa de asistență juridică a acesteia în fața acelei

instanțe, pe care articolul anterior citat o enumera printre cauzele de nulitate

absolută. De asemenea, Curtea a menționat că, potrivit art. 371 alin. (2) C.

proc. pen, apelul declarat de inculpată produce un efect integral devolutiv, astfel

că instanța de control judiciar poate suplini orice neajuns al judecății în primă

instanță, fiind chiar obligată la a examina cauza, sub toate aspectele ei, de fapt

și de drept.

În

consecință, Curtea a constatat că solicitarea inculpatei,

de trimitere a cauzei spre rejudecare, pentru motivul anterior menționat, este lipsită

de temei legal.

Analizând ea însăși criticile inculpatei,

Curtea a constatat că acestea sunt nefondate, sens în care evidențiază următoarele

aspecte:

Prin ordonanța din data de 13 aprilie 2011,

procurorul a autorizat, în temeiul art. 26

1

din Legea nr. 78/2000, pe

o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15 aprilie 2011 până la data de 14

mai 2011, inclusiv, folosirea investigatorului sub acoperire „M.F.”, stabilind și

activitățile pe care acesta le putea desfășura, respectiv să promită, să ofere ori,

după caz, să dea bani sau alte foloase agentului de poliție D.M. sau altor persoane

indicate de acesta, inclusiv altor lucrători de poliție care îl vor opri în trafic

în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, pentru ca aceștia să îndeplinească,

să nu îndeplinească, să întârzie îndeplinirea acelor atribuții ori să efectueze

un act contrar atribuțiilor respective, cu respectarea dispozițiilor art. 68 C.

proc. pen. Prin ordonanța din data de 05 mai 2011, procurorul a prelungit autorizarea

folosirii investigatorului sub acoperire, în aceleași condiții, pe o perioadă de

încă 30 de zile, începând cu data de 15 mai 2011 până la data de 13 iunie 2011,

inclusiv.

Prin urmare, contrar primei critici susținute

de apărare, în speță, la data faptei analizate (02 iunie 2011), acțiunile investigatorului

sub acoperire s-au realizat cu autorizare și în privința inculpatei N.N.A., care

se încadrează în categoria persoanelor la care se referă în mod explicit ordonanțele

procurorului, întrucât, conform situației de fapt deja prezentate, pe de o parte,

inculpatul D.M. a indicat-o pe aceasta investigatorului sub acoperire, pentru a

discuta cu ea despre sancțiunea contravențională ce urma a-i fi aplicată, în contextul

conversației legate de remiterea unei sume de bani în schimbul stabilirii unei sancțiuni

mai blânde, ceea ce presupunea implicit și predarea către inculpată, în calitate

de persoană interpusă, a acelei sume (cum, de altfel, s-a și întâmplat), iar, pe

de altă parte, la acel moment, inculpata însăși reprezenta un lucrător de poliție

aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, care făcea echipă cu inculpatul D.M.,

a asistat la discuțiile privitoare la contravențiile constatate de acesta și, în

final, chiar a întocmit procesul-verbal de sancționare a conducătorului auto.

Totodată, contrar celei de-a doua critici

a apărării, lipsa unor informații prealabile care să indice implicarea inculpatei

N.N.A. în fapte de corupție nu afectează legalitatea acțiunilor investigatorului

sub acoperire în ceea ce o privește, întrucât organul de urmărire penală care l-a

autorizat fusese deja sesizat cu privire la comiterea unor astfel de fapte de către

un agent (inculpatul D.M.) din cadrul aceluiași post de poliție unde lucra și aceasta,

iar, la momentul faptei, cei doi inculpați acționau împreună, sens în care Curtea

a reamintit că, potrivit informațiilor comunicate de I.P.J. Teleorman, controalele

în trafic se efectuează numai de către echipaje formate din cel puțin doi agenți

de poliție.

Referitor la apărarea comună a inculpaților

D.M. și N.N.A., în sensul săvârșirii faptei fiecăruia ca urmare a unei acțiuni de

provocare din partea investigatorului sub acoperire, care le înlătură vinovăția,

ca element constitutiv, pe latură subiectivă, a infracțiunii de care sunt acuzați,

Curtea a constatat, de asemenea, că este nefondată, astfel că nu există temei pentru

a se dispune achitarea lor, potrivit art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că,

potrivit art. 26

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în cazul în care există

indicii temeinice că s-a săvârșit sau că se pregătește săvârșirea de către un funcționar,

între altele, a unei infracțiuni de luare de mită, procurorul poate autoriza folosirea

de investigatori sub acoperire, în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor

și obținerii mijloacelor de probă. Totodată, conform art. 26

1

alin.

(6) din aceeași lege, investigatorii sub acoperire pot fi autorizați să promită,

să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcționar, în condițiile

prevăzute de art. 254 C. pen.

În

speță, Curtea a constatat că faptul adoptării în trafic de

către investigatorul sub acoperire „M.F.” a unei conduite contravenționale (nu purta

centura de siguranță și vorbea la telefonul mobil), precum și faptul de a le promite

și oferi bani celor doi agenți de poliție inculpați, care au constatat și respectiv

au luat cunoștință de acea conduită, pentru a nu îl sancționa în mod corespunzător

normelor de circulație încălcate, nu contravin dispozițiilor legale anterior citate,

ci, dimpotrivă, se încadrează întocmai în conținutul acestora.

De asemenea, acele fapte nu erau, prin

ele însele, de natură a influența în mod decisiv comportamentul inculpaților, dacă

aceștia ar fi fost cu adevărat niște agenți de poliție onești, întrucât nimic, în

afara propriului interes material ilicit, nu i-a împiedicat să aplice legea, independent

de tentația la care au fost supuși.

Curtea a remarcat și faptul că toate acțiunile

investigatorului sub acoperire, care au urmat opririi lui în trafic, s-au menținut

în limitele autorizării primite și niciuna dintre ele nu a provocat, într-o manieră

determinantă, săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către cei doi inculpați,

care și-au asumat ei înșiși un rol activ, coordonându-și faptele, în a obține de

la acesta o sumă de bani, în schimbul aplicării unei sancțiuni mai blânde, care

să nu îl expună riscului de a-i fi suspendată exercitarea dreptului de a conduce.

În

acest sens, Curtea a constatat, în prealabil, că, de la oprirea

în trafic a investigatorului sub acoperire și până la aplicarea unei sancțiuni contravenționale

convenabile acestuia, a trecut aproximativ o oră, fiind astfel evident că acțiunile

sale, pretins provocatoare, nu au avut o mare putere persuasivă asupra inculpaților,

care, în caz contrar, ar fi acceptat mult mai repede banii promiși, aceștia fiind,

mai degrabă, precauți în a obține de la el folosul material urmărit, în condițiile

în care, la postul local de poliție unde activau, se desfășura un control din partea

forului superior de la nivel județean.

Totodată, Curtea a constatat că, în toată

această perioadă, investigatorului sub acoperire i s-a cerut, fără niciun motiv

legal, să se deplaseze, de la locul opririi în trafic (unde se aflau ambii inculpați,

constituiți în echipaj de control), către diverse locații (mai întâi în dreptul

unui bar din comună, unde a discutat cu inculpatul D.M., iar apoi în apropierea

sediului postului local de poliție, unde a conversat cu inculpata N.N.A.), însoțind

de fiecare dată autovehiculul cu însemnele poliției, când, în mod firesc, aplicarea

sancțiunilor trebuia să se realizeze imediat după constatarea faptelor contravenționale

și la locul surprinderii acestora.

Curtea a mai constatat că, în același interval

de timp, ambii inculpați au fost preocupați, fără nicio justificare, să verifice

susținerea investigatorului sub acoperire privitoare la existența unor puncte de

penalizare aplicate anterior și să facă calcule pentru stabilirea valorii totale

a acelor puncte, deși sancționarea lui pentru c