ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4677/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 07 septembrie 2009 pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M&D S.F. SRL, în insolvență, a solicitat în contradictoriu cu pârâții D.R.A.O.V. Cluj - D.J.A.O.V. Bihor și P.D., director coordonator al D.R.A.O.V. Cluj - D.J.A.O.V. Bihor, anularea actelor administrativ-fiscale din 26 mai 2009, din 09 iunie 2009 și din 17 iulie 2009 precum și constatarea faptul că un număr de 23 DAI (nr. 0666186-0666210) au fost certificate de către organul fiscal competent. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la certificarea celor 23 DAI, aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie în sarcina pârâtului P.D., precum și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că refuzul pârâtei de certificare a celor 23 DAI - documente de însoțire a produselor accizabile - este de natură a determina în sarcina reclamantei plata accizelor aferente expedierilor făcute de material energetic, în cuantum de 200.000 euro. A susținut că cele 23 DAI au fost avizate de lucrătorul vamal, considerente pentru care refuzul pârâtei are un caracter abuziv. Față de aceste considerente, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva refuzului pârâtei de certificare a celor 23 DAI, arătând că în activitatea desfășurată, reclamanta a respectat prevederile legale referitoare la condițiile de deplasarea a produselor accizabile. Prin sentința civilă nr. 1020 din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței sale materiale și în baza art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, pe de-o parte reclamanta a solicitat constatarea legalității certificării existente pe un număr de 23 DAI aferente unor transporturi - în cantitate totală de 700 tone - de produs energetic (motorina euro 5) aflat sub regim suspensiv de la plata acciză, iar pe de altă parte, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei D.R.A.O.V. Cluj de certificare a celor 23 DAI, contestația vizând de fapt obligația reclamantei de achitare la bugetul statului a accizei de circa 235.000 euro, astfel că, în raport cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de Apel în funcție de valoarea câtimii obiectului cererii.

Prin sentința civilă nr. 69/CA din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că actele în litigiu reprezintă documente administrative de însoțire a produselor accizabile, prin care nu se menționează nicio taxă sau contribuție vamală. În plus, avizele în discuție nu au fost emise de autoritatea vamală, iar pe de altă parte, în ceea ce privește capătul subsidiar - obligarea la certificare - autoritatea publică este locală și nu centrală (D.R.A.O.V. Cluj). A constatat Curtea că, în această situație nu se poate aprecia că cererea vizează obligația reclamantei de achitare la bugetul statului a accizei aferente cantității de 700 tone motorină, întrucât actele contestate nu prevăd nici o obligație bugetară.

Concluzionând, Curtea de Apel a reținut că actele a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative fiscale (respectiv nu privesc obligații vamale) pentru a fi incident criteriul valoric, iar pârâta este o autoritate publică locală, situație care, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, atrage competența Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ. Pentru că s-a ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 C. proc. civ. cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Cererea adresată instanței are ca obiect anularea unor adrese emise de D.J.A.O.V.

Bihor, în principal, constatarea faptului că cele 23 DAI au fost certificate de organul fiscal competent, în conformitate cu dispozițiile legale incidente, în subsidiar, obligarea D.J.A.O.V. Bihor la certificarea, în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, a celor 23 DAI-uri. Adresele a căror anulare se solicită, precum și DAI-urile nu reprezintă acte administrativ-fiscale pentru că nu au fost stabilite obligații vamale în sarcina reclamantei.

Într-adevăr, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de Tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În același timp, C. proc. civ., în art. 3 alin. (1) pct. 1, prevede că, în primă instanță, Curțile de Apel judecă cererile și procesele în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor publice centrale, iar în art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. d) prevede că Tribunalele judecă procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența Curților de Apel. Din interpretarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 rezultă că se instituie două criterii în stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ cu temeiul rangului autorității care emite actul administrativ dedus judecății și criteriul valoric.

Criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ atacat se aplică numai în cazul în care actul administrativ nu s-ar referi la impozite, taxe, contribuții și accesorii ale acestora, iar criteriul valoric se aplică cu prioritate, indiferent de autoritatea emitentă, când actul administrativ se referă la impozite, taxe, contribuții și accesorii ale acestora. Cum în speță, nu se contestă acte administrative care să se refere la impozite, taxe, contribuții și accesorii ale acestora, ci adrese emise de o autoritate publică județeană, se va da eficiență criteriului rangului autorității emitente a actului administrativ atacat și va fi stabilită competența, în raport de rangul autorității, în favoarea Tribunalului, în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC M&D S.F. SRL și pe pârâții D.R.A.O.V. Cluj - D.J.A.O V. Bihor, în favoarea Tribunalului Constanța., secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.