ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5133/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC V.C. SRL Suceava, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - Organismul Intermediar POS

DRU Regiunea Nord Est, anularea deciziei nr. 212 din 30 octombrie 2008, emisă de

pârât, obligarea acestuia la plata de daune materiale și morale în cuantum de 119.326

euro, precum și suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluționarea

în fond a cauzei.

În motivarea cererii sale

reclamanta a arătat că prin decizia atacată, pârâtul i-a respins cererea de finanțare

a proiectului înregistrat sub nr. PP, având titlul "România Garanția Securității

- Siguranța pentru dezvoltarea teritoriului și pentru un viitor asigurat, referitor

la licitația deschisă PHARE nr. RR "Promovarea învățării pe parcursul întregii

vieți pentru calificarea și recalificarea forței de muncă", Referința 03, cu

motivația că cererea nu poate fi evaluată, întrucât nu este însoțită de o serie

de documente, respectiv:

- încheierea judecătorească

a actului adițional din 28 martie 2003;

- actele adiționale aferente

încheierilor judecătorești din 15 aprilie 2004 și din 16 septembrie 2005;

- documentele care să

ateste înregistrarea legală în Italia a partenerilor Comunitatea Montană V.R. (AQ)

Regiunea Abruzzo și Asociația Națională a Combatanților și Veteranilor de Război,

precum și a statului lor juridic de persoane juridice de drept public sau privat.

Reclamanta a precizat

că împotriva deciziei nr. 212 din 30 octombrie 2008, în condițiile art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, a formulat contestație, care, astfel cum i s-a comunicat

prin adresa din 05 noiembrie 2008, pârâtul a respins-o cu motivația că de la dosar

lipsesc documentele care să ateste înregistrarea legală în Italia și statutul de

persoană publică sau privată a partenerilor italieni și că s-a transmis un document

statutar pentru o organizație nouă, neimplicată în proiect, respectiv Uniunea Națională

a Societăților de Pază și Protecție (Italia).

Ulterior, la termenul

din 2 martie 2009, reclamanta a arătat că renunță la capătul de cerere privind suspendarea

executării actului administrativ atacat, întrucât acesta a rămas fără obiect.

Prin sentința civilă

nr. 62 din 13 martie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, obligând-o

totodată pe aceasta să-i plătească pârâtului suma de 506,4 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ.,

reclamanta era datoare să facă dovada susținerilor sale, aceasta cu atât mai mult

cu cât motivul respingerii cererii de finanțare a fost tocmai faptul că a omis să

depună toate documentele necesare evaluării acesteia.

A constatat astfel instanța,

că așa cum a arătat și pârâtul prin întâmpinare, reclamanta a depus doar o parte

din documentele necesare evaluării cererii sale, că restul documentelor nu au fost

prezentate nici în faza procedurii prealabile și nici ulterior, în fața instanței

de judecată, deși i-a fost pus în vedere acest lucru și i-au fost acordate mai multe

termene în acest sens.

Pe de altă parte, a apreciat

instanța, chiar dacă în cauză s-ar reține că reclamanta a făcut dovada înființării

și înregistrării legale a celor doi parteneri italieni, aceasta nu a făcut dovada

prejudiciului, nedepunând nici un înscris din care să rezulte cuantumul sumei pretinse

cu acest titlu.

recurenta-reclamantă.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC V.C. SRL Suceava, invocând motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

cărora, în esență, a susținut următoarele:

- singurul motiv care

ar fi putut conduce la respingerea proiectului său ar fi fost lipsa documentelor

care să ateste înregistrarea legală în Italia și Statutul de persoană publică sau

privată pentru partenerii din Italia, ori instanța de fond a respins ca neîntemeiată

acțiunea sa, nesocotind susținerea că aceste documente au fost depuse la data de

4 august 2008 la sediul societății pârâte;

- motivarea hotărârii

atacate este contradictorie și lipsită de temei legal, fiind practic numai culpa

părții care a refuzat să depună în fața instanței, așa cum era normal, întreaga

documentație care a stat la baza emiterii refuzului, chiar dacă documentele au fost

depuse succesiv;

- recurenta a depus la

dosar numai actele ce i-au fost solicitate, suma solicitată cu titlu de prejudiciu

derivând tocmai din respingerea ilegală a proiectului său.

control judiciar.

Recursul nu este fondat.

Analizând sentința atacată

prin prisma criticilor recurentei - reclamante, a prevederilor legale incidente,

incluzând art. 304

1

C. proc. civ. dar și față de apărările intimatei-pârâte

formulate prin întâmpinarea depusă față de motivele de recurs, Înalta Curte reține

că nu subzistă în cauză nici unul dintre motivele de modificare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. invocate de reclamantă, în considerarea celor în continuare

arătate.

Recurenta-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect cererea

de anulare a actului administrativ de respingere a proiectului său înregistrat sub

nr. PP (decizia nr. 212 din 30 octombrie 2008), apreciat ca fiind nelegal în condițiile

în care motivele invocate în acest sens nu corespund realității, ca și cu solicitarea

de acordare de daune, în sumă de 119.326 euro, în temeiul art. 18 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, republicată.

Din cuprinsul actului

administrativ contestat (adresa din 30 octombrie 2008) rezultă că în cadrul licitației

deschise Phare nr. RR - Promovarea învățării pe parcursul întregii vieți pentru

calificarea și recalificarea forței de muncă, cererea de finanțare depusă de recurenta-reclamantă

nu a putut fi evaluată și luată în considerare întrucât s-a apreciat că nu satisface

toate criteriile administrative menționate în secțiunea V a cererii de finanțare,

cu referire specială la împrejurarea că pentru partenerii Comunitatea Montană V.R.

- Regiunea Abruzzo și Asociația Națională a Combatanților și Veteranilor de Război

nu s-au depus documente care să ateste înregistrarea lor legală în Italia și statutul

lor de persoană juridică privată sau publică.

Contrar celor susținute

prin motivele de recurs, Înalta Curte apreciază că prima instanță a procedat legal,

în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la

art. 1169 C. civ. privitor la sarcina probei, solicitând recurentei-reclamante să

depună la dosarul cauzei înscrisurile în discuție, soluționând în acest mod și disputa

dintre părți referitoare la existența și respectiv inexistența acestora, urmare

a susținerilor contradictorii cu privire la pretinsa lor depunere în etapa plângerii

prealabile.

Împrejurarea că prima

instanță a evaluat și s-a pronunțat asupra forței probante a documentelor depuse,

pretins doveditoare cu privire la personalitatea juridică a partenerilor italieni

ai recurentei, nu echivalează, astfel cum susține recurenta-reclamantă, cu lipsa

motivării sau cu motivarea contradictorie. Și aceasta cu atât mai mult cu cât instanța

de fond și-a argumentat concluziile în sensul că existența faptică a pretinselor

documente nu poate fi dedusă din simpla depunere a unor traduceri neautentificate

și neînsoțite de exemplarele originale, cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost

prezentate nici autorității intimate.

Cu alte cuvinte, corect

a reținut prima instanță că nu rezultă din probele administrate personalitatea juridică

și înregistrarea legală, în sensul cerut de intimată, a partenerilor reclamantei.

Nefondate sunt și celelalte

critici ale recurentei, vizând modalitatea în care instanța de fond a soluționat

cererea accesorie de acordare a despăgubirilor, câtă vreme nu a fost reținut refuzul

nejustificat de examinare a cererii de finanțare din partea autorității intimate

și nici exercitarea dreptului de apreciere al acesteia prin încălcarea limitelor

și competenței sale, prevăzute de lege.

Față de cele sus-menționate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC V.C. SRL Suceava împotriva sentinței civile nr. 62 din 13 martie 2009 a Curții

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă

la plata sumei de 214 RON, cheltuieli de judecată către intimatul-pârât Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Organismul Intermediar POS DRU Regiunea

Nord Est Piatra Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2009.