ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5133/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC V.C. SRL Suceava, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - Organismul Intermediar POS DRU Regiunea Nord Est, anularea deciziei nr. 212 din 30 octombrie 2008, emisă de pârât, obligarea acestuia la plata de daune materiale și morale în cuantum de 119.326 euro, precum și suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluționarea în fond a cauzei.

În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că prin decizia atacată, pârâtul i-a respins cererea de finanțare a proiectului înregistrat sub nr. PP, având titlul "România Garanția Securității - Siguranța pentru dezvoltarea teritoriului și pentru un viitor asigurat, referitor la licitația deschisă PHARE nr. RR "Promovarea învățării pe parcursul întregii vieți pentru calificarea și recalificarea forței de muncă", Referința 03, cu motivația că cererea nu poate fi evaluată, întrucât nu este însoțită de o serie de documente, respectiv: - încheierea judecătorească a actului adițional din 28 martie 2003; - actele adiționale aferente încheierilor judecătorești din 15 aprilie 2004 și din 16 septembrie 2005; - documentele care să ateste înregistrarea legală în Italia a partenerilor Comunitatea Montană V.R.

(AQ) Regiunea Abruzzo și Asociația Națională a Combatanților și Veteranilor de Război, precum și a statului lor juridic de persoane juridice de drept public sau privat. Reclamanta a precizat că împotriva deciziei nr. 212 din 30 octombrie 2008, în condițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a formulat contestație, care, astfel cum i s-a comunicat prin adresa din 05 noiembrie 2008, pârâtul a respins-o cu motivația că de la dosar lipsesc documentele care să ateste înregistrarea legală în Italia și statutul de persoană publică sau privată a partenerilor italieni și că s-a transmis un document statutar pentru o organizație nouă, neimplicată în proiect, respectiv Uniunea Națională a Societăților de Pază și Protecție (Italia).

Ulterior, la termenul din 2 martie 2009, reclamanta a arătat că renunță la capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ atacat, întrucât acesta a rămas fără obiect. Prin sentința civilă nr. 62 din 13 martie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, obligând-o totodată pe aceasta să-i plătească pârâtului suma de 506,4 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., reclamanta era datoare să facă dovada susținerilor sale, aceasta cu atât mai mult cu cât motivul respingerii cererii de finanțare a fost tocmai faptul că a omis să depună toate documentele necesare evaluării acesteia.

A constatat astfel instanța, că așa cum a arătat și pârâtul prin întâmpinare, reclamanta a depus doar o parte din documentele necesare evaluării cererii sale, că restul documentelor nu au fost prezentate nici în faza procedurii prealabile și nici ulterior, în fața instanței de judecată, deși i-a fost pus în vedere acest lucru și i-au fost acordate mai multe termene în acest sens. Pe de altă parte, a apreciat instanța, chiar dacă în cauză s-ar reține că reclamanta a făcut dovada înființării și înregistrării legale a celor doi parteneri italieni, aceasta nu a făcut dovada prejudiciului, nedepunând nici un înscris din care să rezulte cuantumul sumei pretinse cu acest titlu. 2. Recursul formulat de recurenta-reclamantă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC V.C. SRL Suceava, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora, în esență, a susținut următoarele: - singurul motiv care ar fi putut conduce la respingerea proiectului său ar fi fost lipsa documentelor care să ateste înregistrarea legală în Italia și Statutul de persoană publică sau privată pentru partenerii din Italia, ori instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea sa, nesocotind susținerea că aceste documente au fost depuse la data de 4 august 2008 la sediul societății pârâte; - motivarea hotărârii atacate este contradictorie și lipsită de temei legal, fiind practic numai culpa părții care a refuzat să depună în fața instanței, așa cum era normal, întreaga documentație care a stat la baza emiterii refuzului, chiar dacă documentele au fost depuse succesiv; - recurenta a depus la dosar numai actele ce i-au fost solicitate, suma solicitată cu titlu de prejudiciu derivând tocmai din respingerea ilegală a proiectului său.

3. Soluția instanței de control judiciar. Recursul nu este fondat. Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei - reclamante, a prevederilor legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ. dar și față de apărările intimatei-pârâte formulate prin întâmpinarea depusă față de motivele de recurs, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici unul dintre motivele de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. invocate de reclamantă, în considerarea celor în continuare arătate. Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect cererea de anulare a actului administrativ de respingere a proiectului său înregistrat sub nr. PP (decizia nr. 212 din 30 octombrie 2008), apreciat ca fiind nelegal în condițiile în care motivele invocate în acest sens nu corespund realității, ca și cu solicitarea de acordare de daune, în sumă de 119.326 euro, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Din cuprinsul actului administrativ contestat (adresa din 30 octombrie 2008) rezultă că în cadrul licitației deschise Phare nr. RR - Promovarea învățării pe parcursul întregii vieți pentru calificarea și recalificarea forței de muncă, cererea de finanțare depusă de recurenta-reclamantă nu a putut fi evaluată și luată în considerare întrucât s-a apreciat că nu satisface toate criteriile administrative menționate în secțiunea V a cererii de finanțare, cu referire specială la împrejurarea că pentru partenerii Comunitatea Montană V.R. - Regiunea Abruzzo și Asociația Națională a Combatanților și Veteranilor de Război nu s-au depus documente care să ateste înregistrarea lor legală în Italia și statutul lor de persoană juridică privată sau publică.

Contrar celor susținute prin motivele de recurs, Înalta Curte apreciază că prima instanță a procedat legal, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 1169 C. civ. privitor la sarcina probei, solicitând recurentei-reclamante să depună la dosarul cauzei înscrisurile în discuție, soluționând în acest mod și disputa dintre părți referitoare la existența și respectiv inexistența acestora, urmare a susținerilor contradictorii cu privire la pretinsa lor depunere în etapa plângerii prealabile. Împrejurarea că prima instanță a evaluat și s-a pronunțat asupra forței probante a documentelor depuse, pretins doveditoare cu privire la personalitatea juridică a partenerilor italieni ai recurentei, nu echivalează, astfel cum susține recurenta-reclamantă, cu lipsa motivării sau cu motivarea contradictorie.

Și aceasta cu atât mai mult cu cât instanța de fond și-a argumentat concluziile în sensul că existența faptică a pretinselor documente nu poate fi dedusă din simpla depunere a unor traduceri neautentificate și neînsoțite de exemplarele originale, cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost prezentate nici autorității intimate. Cu alte cuvinte, corect a reținut prima instanță că nu rezultă din probele administrate personalitatea juridică și înregistrarea legală, în sensul cerut de intimată, a partenerilor reclamantei. Nefondate sunt și celelalte critici ale recurentei, vizând modalitatea în care instanța de fond a soluționat cererea accesorie de acordare a despăgubirilor, câtă vreme nu a fost reținut refuzul nejustificat de examinare a cererii de finanțare din partea autorității intimate și nici exercitarea dreptului de apreciere al acesteia prin încălcarea limitelor și competenței sale, prevăzute de lege.

Față de cele sus-menționate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC V.C. SRL Suceava împotriva sentinței civile nr. 62 din 13 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 214 RON, cheltuieli de judecată către intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Organismul Intermediar POS DRU Regiunea Nord Est Piatra Neamț. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.