ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2504/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în fața primei instanțe

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 29.05.2014 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (AMPOSDRU) și Organismul Intermediar Regional pentru programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" - Regiunea Sud Muntenia (OIRPOSDRU), solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 1.059.148,48 RON, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a neîndeplinirii/îndeplinirii în mod necorespunzător a obligațiilor asumate de pârâte prin Contractul de finanțare nr. x încheiat între părți, prejudiciu compus din următoarele sume:

- plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 631 din 26 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene și Organismul Intermediar Regional pentru programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" - Regiunea Sud Muntenia.

A obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantei suma de 859.148,48 RON, cu titlu de despăgubiri, din care:

- 213.221,86 RON, reprezentând dobânzi și penalități plătite de reclamantă ca urmare a creditelor bancare contractate, necesare implementării proiectului;

- 257.975 RON reprezentând majorări, dobânzi și penalități de întârziere, datorate de reclamantă către bugetul de stat;

- 18.517,97 RON, reprezentând penalități datorate de reclamantă partenerilor comerciali;

- 69.433,96 RON reprezentând cota de TVA achitată de reclamantă urmare a implementării proiectului și nerambursată de pârâte, conform Contractului de finanțare;

- 300.000 RON reprezentând daune morale.

Recursurile declarate în cauză

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au formulat recurs pârâții Ministerul Fondurilor Europene reprezentat prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice și Organismul Intermediar Regional pentru programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" - Regiunea Sud Muntenia,

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că hotărârea primei instanțe este nelegală, având în vedere motivarea instanței, contractul de finanțare POSDRU fiind încheiat în baza O.U.G. nr. 64/2009, act normativ ce nu prevede penalități de întârziere, majorări, dobânzi calculate conform legislației fiscale și nici daune morale în caz de întârziere la plată a cererilor de rambursare.

Instanța de fond nu a ținut cont de apărările formulate OI POSDRU vizând obligațiile asumate de beneficiar, respectiv angajarea beneficiarului să furnizeze contribuția proprie aferentă costurilor eligibile ale proiectului, în valoare de 894.000.68 RON, conform declarației angajament nr. 05/31.08.2009, precum și faptul că toate creditele angajate de reclamant și presupusul prejudiciu în cuantum de 1.059.148,48 RON nu intră în culpa OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia.

Dispozițiile art. 119 alin. (1) C. proc. civ. fiscală prevăd că:

"Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi penalități de întârziere".

Dobânzile "reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv".

Penalitățile de întârziere "reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv".

Dobânzile și penalitățile constituie creanțe fiscale accesorii, care, alături de creanțele fiscale principale alcătuiesc sumele de plată la bugetul consolidat al statutului.

Definiția creanțelor fiscale o regăsim în art. 21 alin. (1) C. proc. civ. fiscală, ca reprezentând "drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal".

Drept urmare. OIRPQSDRU Regiunea Sud Muntenia, nu se încadrează în prevederile menționate, accesoriile solicitate fiind nejustificate, netemeinice și nelegale.

Cererea de prefinanțare nr. x, înregistrată la OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. 8359/16.02.2011, în valoare de 5.364.058,10 RON, reprezentând 30% din valoarea total eligibilă a contractului de finanțare, cerere a cărei procesare a fost suspendată până la data aprobării Actului adițional nr. x în data de 07.04.2011, prin care beneficiarul a schimbat repartizarea sumelor între beneficiari, conform noului Acord de Parteneriat depus la data de 01.04.2011, după apariția modificărilor legislative și anume intrarea în vigoare a Ordinului MFP nr. 1825/04.04.2011, beneficiarul fiind înștiințat prin Notificarea nr. x, că prima tranșă va fi de maxim 10% din valoarea total eligibilă a contractului de finanțare.

A doua versiune a cererii de prefinanțare nr. x, a fost înregistrata la OIR POS DRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. 3275/15.04.2011, validata în 15.04.2011, prin acordarea "bun de plata" pentru suma de 1.788.019,37 RON, reprezentând 10% din valoarea total eligibila a contractului de finanțare, cerere transmisa la AMPOSDRU în vederea efectuării plații cu Nota de Transmitere nr. x/15.04.2011 și înregistrata la AMPOSDRU cu nr. y/15.04.2015.

Având în vedere Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2359/2011, pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2548/2009, Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2370/2011, pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2548/2009, Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 1995/2011 privind aprobarea modificărilor aplicabile contractelor de finanțare de tip strategic și contractelor de finanțare de tip grant semnate de beneficiarii de finanțare nerambursabilă din POSDRU ca urmare a intrării în vigoare a Ordinului MFP nr. 2359/2011 și Ordinului MFP nr. 2370/2011.

Prin cererea de prefinanțare nr. x, depusa la OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia la data de 19.03.2012, transmisa la AMPOSDRU în data de 21.03.2012, beneficiarul a solicitat suma de 536.405,81 RON plătită la data de 04.04.2012 și cererea de prefinanțare nr. x, prin care a solicitat suma de 715.207.75 Iei, plătită la data de 14.09.2012;

Întârzierile cu privire Ia plata cererilor de rambursare, nu pot fi în sarcina OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 64/2009, cu modificările și completările ulterioare, Direcția Generala AMPOSDRU, structură cu rol de Autoritate de Management în cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, actualmente în cadrul Ministerului Fondurilor Europene (ordonator principal de credite), este desemnată Unitate de plată, având responsabilitatea managementului financiar al fondurilor aferente Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Argumentele vizând întârzierile la rambursarea sumelor reprezentând TVA, în valoare de 69.433,96 RON, precum și la stabilirea numărului de zile în vederea calculării majorărilor și penalităților de întârziere, nu sunt fundamentate, deoarece pana la data de 05.09.2011 reclamanta nu se încadra în prevederile art. 15, alin. 1, din OUG nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, pentru sumele reprezentând contravaloarea taxei pe valoarea adăugată neeligibile plătită, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale prin programele operaționale care utilizează mecanismul plății indirecte.

Creditele contractate de reclamant și presupusul prejudiciu în cuantum de 1.059.148,48 RON nu intra în culpa OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia, deoarece, beneficiarul încă din etapa de contractare a depus declarația angajament nr. 05/31.08.2009, prin care se angaja sa furnizeze atât contribuția proprie în valoare de 894.000,68 RON, cat și sa asigure resursele financiare necesare implementării optime a proiectului în condițiile rambursării/decontării ulterioare a cheltuielilor.

Raportat la procesarea cererilor de rambursare, se arată că la nivelul anului 2012, au intervenit o serie de întârzieri neimputabile OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia, respectiv:

- publicarea de către AMPOSDRU a Instrucțiunii nr. 61/26.06.2012, privind verificarea cererilor de rambursare, din cadrul programului POSDRU, atât pentru cererile de rambursare verificate de OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia și aflate în cadrul AMPOSDRU în vederea efectuării plaților, cat și pentru cele aflate la OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia în curs de procesare;

- verificarea în procent de 100% a cheltuielilor incluse în proiectele gestionate de fiecare Organism Intermediar în parte, la solicitarea expresa a AMPOSDRU, în urma misiunilor de audit derulate în luna mai 2012;

Obligația menționata a luat naștere în urma auditului efectuat de Comisia Europeana în aprilie 2012, Comisia suspendând plățile pe POSDRU în august 2012, din cauza deficientelor identificate de partea comunitara pentru fondurile europene utilizate în perioada 2009 - 2011 iar reprezentanții Uniunii Europene au decis deblocarea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) și reluarea plaților către România, în urma misiunii de audit organizate în perioada 29 ianuarie -1 februarie 2013.

OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia nu a acționat cu rea-voință pe parcursul verificării cererilor de rambursare, nu a restricționat și nu a impus niciun mod de implementare a proiectului, reclamantul depunând o serie de acte adiționale și notificări, prin care a fost modificata cererea de finanțare și anexele acesteia, flexibilizând implementarea acesteia, motiv pentru care nu se justifică considerentele găsite de instanța de fond pentru acordarea lor morale în cuantum de 300.000 RON având în vedere faptul ca nu exista o motivare în acest sens, pornind de la însăși definiția daunelor morale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază cuprinzând motive contradictorii și străine de natura cauzei.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Deși pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale, învederând în mod expres actele normative în baza cărora a formulat aceasta excepție, instanța a respins excepția, fără a arăta de ce a înlăturat raționamentul și motivarea pârâtului,

Nici în ceea ce privește fondul cauzei, nu se poate reține faptul că hotărârea este motivată, în sensul pe care această noțiune o are potrivit dispozițiilor legale învederate.

În contextul expus, așa cum s-a reținut în doctrină, motivarea hotărârii trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv și trebuie să fundamenteze și să explice măsurile adoptate.

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârii judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera care, în circumstanțele concrete ale cauzei, a dus la soluția pronunțată. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, considerentele sentinței reprezintând partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Având în vedere faptul ca, în motivarea hotărârii instanța și-a însușit în exclusivitate criticile formulate de către reclamantă, devin incidente dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțata fiind una nemotivata în accepțiunea textelor legale învederate.

Respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene, este rezultatul unei interpretări și aplicări eronate a dispozițiilor legale incidente în cauza.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

În procesele din materia contenciosului administrativ, chiar dispozițiile legii aplicabile fixează cadrul procesual, în sensul că litigiul se poartă între

- persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ al unei autorități publice sau datorită refuzului nejustificat de a i se răspunde, și

- autoritatea publică emitenta a actului presupus vătămător.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 30 din C. proc. civ., dreptul comun în materie, potrivit cărora "Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente."

Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta nu a arătat "dreptul pretins" de la paratul Ministerul Fondurilor Europene.

Chiar dacă autoritatea de management a fost preluată de către Ministerul Fondurilor Europene, organismele intermediare au rămas în subordinea Ministerului Muncii, exercitând în continuare atribuțiile prevăzute de lege.

Astfel, în baza Acordului de Delegare de Funcții, aprobat prin Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 600/2008. cu modificările și completările ulterioare, Organismelor Intermediare pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane le-au fost delegate de către Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU), îndeplinirea unor funcții și responsabilitatea îndeplinirii acestora privind gestionarea POSDRU, prin stabilirea cadrului de implementare a acestuia, a drepturilor și obligațiilor și a responsabilităților ce revin fiecărei părți contractante.

În temeiul prevederilor art. 13 coroborate cu cele ale art. 18 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale avea responsabilitatea gestionării și implementării asistenței financiare nerambursabile alocate POSDRU, îndeplinind prin AMPOSDRU funcția de autoritate de management pentru acest program.

Potrivit dispozițiilor exprese ale art. 31 alin. (1), (3) și (4) din H.G. nr. 457/2008, organismele intermediare aveau atribuții delegate de la autoritatea de management pentru implementarea programului operațional aflat în gestiune pe bază de acord.

H.G. nr. 457/2008 fost abrogată prin H.G. nr. 398/2015 pentru stabilirea cadrului instituțional de coordonare și gestionare a fondurilor europene structurale și de investiții și pentru asigurarea continuității cadrului instituțional de coordonare și gestionare a instrumentelor structurale 2007 - 2013, act normativ în cuprinsul căruia, respectiv la art. 9, au fost preluate o parte din atribuțiile menționate mai sus.

Întrucât reclamanta a solicitat anularea unor acte emise de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", parte în dosar ar fi trebuit sa fie doar aceasta instituție, întrucât raporturile juridice s-au creat între reclamantă și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane".

De asemenea, trebuie reținut că Ministerul Fondurilor Europene -Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a emis niciun act a cărui anulare să se solicite în prezenta cauză.

În ceea ce privește fondul cauzei

În fapt, reclamanta a fost parte contractantă în Contractul de finanțare POSDRU, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane pentru implementarea proiectului cu titlul "Inițiere în dezvoltarea afacerii".

Reclamanta a depus cereri de prefinanțare, după cum urmează:

Cererea de prefinanțare nr. x, înregistrată la OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. x/16.02.2011, în valoare de 5.364.058,10 RON, reprezentând 30% din valoarea total eligibilă a contractului de finanțare, cerere a cărei procesare a fost suspendată până la data aprobării Actului adițional nr. x în data de 07.04.2011, după apariția modificărilor legislative și anume intrarea în vigoare a Ordinului MFP nr. 1825/04.04.2011, beneficiarul fiind înștiințat prin Notificarea nr. x, că prima tranșă va fi de maxim 10% din valoarea total eligibilă a contractului de finanțare.

A doua versiune a cererii de prefinanțare nr. x, a fost înregistrată la OIR POSDRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. x/15.04.2011, validată în 15.04.2011, prin acordarea "bun de plată" pentru suma de 1.788.019,37 RON, reprezentând 10% din valoarea total eligibilă a contractului de finanțare, cerere transmisă la AMPOSDRU în vederea efectuării plății cu Nota de Transmitere nr. x/15.04.2011 și înregistrată la AMPOSDRU cu nr. x/15.04.2015.

În aplicarea O.U.G. nr. 64/2009, au fost emise mai multe acte subsecvente respectiv OMMFPS nr. 1995/2011 privind aprobarea modificărilor aplicabile contractelor de finanțare de tip strategic și contractelor de finanțare de tip grant semnate de beneficiarii de finanțare nerambursabilă din POSDRU ca urmare a intrării în vigoare a Ordinului MFP nr. 2359/2011 și Ordinului MFP nr. 2370/2011, astfel că prevederile contractului de finanțare se modifică și se completează, după cum urmează: articolul 5, alin. (7), prevede ca " în cazul proiectelor finanțate din cadrul axelor prioritare 1-6 ale POSDRU, prefinanțarea se acordă în cel puțin două tranșe, în procent de maxim 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului, numai în următoarele condiții: (...) b) pentru contractele de tip strategic

- prima tranșă de prefinanțare va fi de max. 3% din valoarea totală eligibilă a proiectului;

- a doua tranșă de prefinanțare, va fi de max. 3% din valoarea totală eligibilă a proiectului și va fi acordată acestor beneficiari numai după autorizarea cheltuielilor efectuate în valoare de minimum 60% din valoarea tranșei anterioare de prefinanțare primite;

- a treia tranșă de prefinanțare, va fi de max. 4% din valoarea totală eligibilă a proiectului și va fi acordată acestor beneficiari numai după autorizarea cheltuielilor efectuate în valoare de minimum 60% din valoarea cumulată a tranșelor anterioare de prefinanțare primite", situație în care s-a încadrat și reclamanta.

Astfel, OIRPOSDRU, a procedat la înștiințarea beneficiarului prin intermediul Notificării nr. x, acesta depunând cea de-a treia versiune a cererii de prefinanțare nr. x înregistrată la OIR POS DRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. x/08.09.2011, în valoare de 536.405.81 RON, plătită la data de 09.09.2011 și nu la 09.12.2011 cum eronat este menționat în raport.

Prin cererea de prefinanțare nr. x, beneficiarul a solicitat suma de 536.405,81 RON, plătită la data de 04.04.2012 și nu 04.05.2012 și cererea de prefinanțare nr. x, prin care a solicitat suma de 715.207.75 RON, plătită la data de 14.09.2012;

Cu privire la rambursarea sumelor reprezentând TVA, în valoare de 69.433,96 RON, precum și la stabilirea numărului de zile în vederea calculării majorărilor și penalităților de întârziere, trebuie avut în vedere că până la data de 05.09.2011 reclamanta nu se încadra în prevederile art. 15, alin. (1), din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, pentru sumele reprezentând contravaloarea taxei pe valoarea adăugată neeligibile plătită, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale prin programele operaționale care utilizează mecanismul plății indirecte, care la lit. g) prevede ca "societățile comerciale care au calitatea de furnizori de formare profesională și care desfășoară numai activități scutite de taxa pe valoarea adăugată. (...)"

Începând cu data de 05.09.2011, prin Ordonanța nr. 30/2011, lit. g), a) articolului menționat anterior, a fost modificată, prin eliminarea sintagmei "numai", având dreptul la restituirea TVA, pana la data de 12.06.2012, când prin O.U.G. nr. 26/2012, au fost abrogate prevederile lit. g).

În ceea ce privește creditele contractate de reclamantă și presupusul prejudiciu în cuantum de 1.059.148,48 RON, în etapa de contractare, beneficiarul a depus declarația angajament nr. 05/31.08.2009, prin care se angaja să furnizeze atât contribuția proprie în valoare de 894.000,68 RON, cât și să asigure resursele financiare necesare implementării optime a proiectului în condițiile rambursării/decontării ulterioare a cheltuielilor

Obligarea pârâților la achitarea unor datorii ale reclamantei demonstrează că instanța nu a interpretat și aplicat unitar aceleași acte normative, deși a reținut în considerente faptul că acestea sunt deplin incidente în cauză, menționând principii consacrate legislativ cum ar fi "principiul forței obligatorii a contractului valabil încheiat" sau "răspunderea contractuală pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare obligațiilor contractuale".

În ceea ce privește acordarea daunelor morale, prima mențiune care trebuie făcută cu privire la interpretarea și aplicarea eronată a legii, vizează sediul materiei care a fost avut în vedere de către instanța pentru a motiva admiterea acțiunii.

O acțiune în contencios administrativ, prin care se solicită acordarea unor despăgubiri ca urmare a anulării unui act administrativ, nu poate avea alt temei decât dispozițiile art. 19 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 554/2004, "Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei."

Atâta timp cat în motivarea hotărârii instanța a reținut că sunt incidente în cauza dispozițiile Codului, referitoare la răspunderea contractuală, aceasta apare ca fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

De asemenea, o acțiune în răspundere civilă delictuală pentru obținerea de despăgubiri cu titlu de prejudiciu moral este condiționată de existența identității dintre titularul acestei acțiuni și persoana vătămată prin actele administrative anulate în contencios administrativ

Pentru acordarea daunelor morale, este totuși nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere a acesteia.

Trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea de la caz la caz, a existenței și a cuantumului acestora, ceea ce în fața primei instanțe nu s-a realizat.

Instanța și-a însușit în mod eronat concluziile expertului contabil, care nu avea competența de a se pronunța asupra consecințelor pe care le are asupra activității reclamantei-intimate întârzierea în executarea obligațiilor contractuale, concluziile acestuia cu privire la acest aspect fiind unele de natura strict subiectivă, fără a avea la bază elemente de fapt, de natura celor care au stat la baza verificărilor contabile.

Față de aceste aspecte, expertul contabil nu avea elementele de comparație, de natură obiectivă, în funcție de care să stabilească în ce măsura reclamanta-intimată a fost decredibilizată în fața propriilor angajați și furnizori și, pe cale de consecință, în ce măsură au fost diminuate posibilitățile viitoare ale acesteia de a contracta.

Pentru aceste motive, instanța nu trebuia să își însușească concluziile raportului de expertiză, neavând nici un motiv și nici un element în funcție de care să aprecieze și mai ales să cuantifice prestigiul de care reclamanta se bucura înainte de nerespectarea obligațiilor contractuale de către parate, și modalitatea în care acesta "a fost afectat ca urmare a imaginii create reclamantei, astfel încât să justifice cuantificarea daunelor morale acordate la suma de 300.000 de RON.

Potrivit art. 1443 din noul C. civ., "Obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor."

Nu există nici o urmă de îndoiala asupra faptului că izvoarele solidarității pasive sunt fie convenția părților, fie legea, întrucât solidaritatea este o excepție de la regula divizibilității datoriei, ea trebuie să fie menționată în mod expres, solidaritatea pasivă nefiind prezumată.

Pe cale de consecință, dacă solidaritatea pasivă nu se prezumă, existența ei va trebui dovedită de cel care o invocă/solicită, dovada solidarității urmând a se realiza după regulile dreptului comun în materia probei actelor juridice.

Față de cele prezentate mai sus, consideră că instanța a reținut în mod eronat existența unei solidarități între pârâți, astfel încât obligarea ambelor pârâte la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri, are un vădit caracter nelegal.

În absenta unei prevederi exprese, legale sau convenționale, din care să rezulte solidaritatea pasivă, nici instanța nu putea să dispună obligarea în solidar a pârâtelor la plata acestor penalități.

Apărările formulate în cauză

Recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia, a formulat întâmpinare la recursul depus de Ministerul Fondurilor Europene prin care au fost reluate argumentele expuse prin propriul recurs, solicitând, în esență, admiterea recursului și casarea sentinței recurate.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia prin care a fost invocată excepția nulității recursului motivat de faptul că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În subsidiar, se solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. În dezvoltarea apărărilor formulate, intimata a reluat situația de fapt în raport de care au fost solicitate sumele din acțiunea principală, concluzionând în sensul că în cauză sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile contractuale iar daunele morale sunt datorate, existând o legătură de cauzalitate directă între fapta ilicită a recurentului OIR POSDRU și prejudiciul creat.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare și la recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene prin care a invocat excepția nulității recursului și față de acest recurs, apreciind că motivele de recurs formulate nu se încadrează pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținerile recurentului fiind apărări faptice, ce antrenează nejustificat reanalizarea fondului de către instanța de control judiciar.

În subsidiar, se solicită respingerea recursului ca nefondat, intimata-reclamantă reluând argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinarea formulată față de recursul declarat de AMPOSDRU.

Cu privire la obligația solidară a celor două recurente sunt invocate dispozițiile art. 13.1 din Ordinul nr. 600/2008 care prevede că "Autoritatea de management este responsabilă de managementul POSDRU, în conformitate cu prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, implementarea responsabilității prevăzută de art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1083 al Consiliului și la art. 17 din H.G. nr. 457 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale.

Recurenții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia și Ministerul Fondurilor Europene au răspuns la întâmpinarea intimatei A. S.R.L., reluând argumentele expuse prin recursurile formulate și întâmpinările depuse în dosarul de fond.

Procedura de filtru a recursurilor

În procedura de filtru a recursurilor, pe baza motivelor de recurs, a întâmpinărilor și a răspunsurilor la întâmpinări, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părților conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 19 aprilie 2018, au fost admise în principiu recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia împotriva sentinței civile nr. 631 din 26 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, părțile fiind citate în ședință publică conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate de recurenți, de apărările expuse, ținând cont de dispozițiile legale incidente se constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente.

Cu titlu prealabil, se reține că intimata-reclamantă a invocat prin întâmpinările formulate, excepția nulității recursurilor declarate de recurenții Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia, apreciind că prin cererile de recurs nu au fost indicate motivele de nelegalitate conform art. 486 lit. d) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursurilor fiind prevăzută expres de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Excepțiile vizând nulitatea recursurilor formulate în cauză nu au fost reținute de instanța de recurs, prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. fiind verificate cerințele impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la art. 493 pct. 3 C. proc. civ., recursurile fiind admise în principiu conforma art. 493 alin. (7) C. proc. civ., excepția nulității recursurilor fiind respinsă implicit prin admiterea în principiu a recursurilor dispusă prin încheierea de ședință din data de 19 aprilie 2018.

Pe fondul cauzei, se constată că intimata-reclamantă a fost beneficiara Contractului de finanțare nr. x din data de 13.12.2010 ca urmare a cererii de finanțare nr. x din data de 01.09.2009, baza legală pentru acordarea finanțării nerambursabile în valoare de 16.988.184 RON din Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, aprobat prin Decizia CE nr. 5811/22.11.2007 fiind dată de Regulamentul CE nr. 1083/2006, Regulamentul CE nr. 1081/2006; Regulamentul CE nr. 1028/2006, Regulamentul Financiar nr. 1605/2002, Regulamentul CE nr. 2342/2002, O.U.G. nr. 64/2009, Ordinul nr. 2548/2009, H.G. nr. 457/2008, H.G. nr. 759/2007, Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 600/2008, Ordinul comun MMFES 13/185/2008, Ordinele MFP nr. 2548/2009 și nr. 31/2010.

Obiectul contractului de finanțare stabilit la art. 1 din contract este reprezentat de acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea Proiectului intitulat "Inițierea în dezvoltarea afacerii".

Finanțarea nerambursabilă a fost acordată beneficiarului conform art. 1 alin. (2) din contract, în termenii și condițiile stabilite în contract și anexele acestuia pe care Beneficiarul a declarat că le cunoaște potrivit alin. (4) din art. 1, beneficiarul a acceptat finanțarea nerambursabilă angajându-se să implementeze proiectul intitulat "Inițiere în dezvoltarea afacerii", pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contractul de finanțare, cu instrucțiunile emise de AMPOSDRU și cu legislația comunitară și națională.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în pretenții derivate din neexecutarea/executarea culpabilă a obligațiilor contractuale, reprezentând dobânzi aferente creditelor bancare contractate pentru finanțarea proiectului, majorări de întârziere datorate atât bugetului de stat cât și partenerilor comerciali, TVA suportată pentru implementarea proiectului plus daune morale, cerere ce a fost admisă în parte de prima instanță.

Primul motiv de recurs formulat de recurentul Ministerul Fondurilor Europene este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce vizează situațiile în care hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și drept pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Potrivit art. 425 lit. b) C. proc. civ., în considerentele sentinței instanța trebuie să arate motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței precum și argumentele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

Obligația instanței de a arăta în considerentele sentinței care au fost argumentele în susținerea soluției date este esențială în raport de dispozițiile legale evocate, motivarea instanței fiind în măsură să convingă părțile din litigiu de temeinicia și legalitatea hotărârii, dând totodată posibilitatea exercitării controlului judecătoresc în căile de atac.

Este evident că nu se poate cere instanței să răspundă fiecărui argument invocat de părți în susținerea uneia și aceleiași cereri dar în cauza de față instanța, așa cum arată recurentul, nu a motivat care au fost argumentele în fapt și drept pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene și nu a răspuns argumentelor/apărărilor formulate prin întâmpinare de recurentele pârâte, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

De asemenea, instanța de fond a admis acțiunea în pretenții formulată de reclamanta A. S.R.L. fără a stabili pe deplin situația de fapt și drept în raport de obiectul acțiunii având în vedere că deși se vorbește despre răspunderea contractuală nu se arată care au fost obligațiile contractuale încălcate de recurenții, ținând cont și de dispozițiile art. 1 pct. 2 și 4 din Contractul de finanțare, vizând obligațiile asumate de beneficiar.

Este adevărat că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ. dar potrivit art. 22 (2) C. proc. civ., cu privire la situația de fapt și drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor, judecătorul este în drept să ceară explicații, să pună în discuție orice împrejurare de fapt și drept chiar dacă nu sunt menționate în cererea de chemare în judecată sau prin întâmpinare.

Nu trebuie omisă baza legală pentru acordarea finanțării nerambursabile, respectiv atât normele comunitare și naționale, condițiile acceptării finanțării nerambursabile astfel cum a fost stabilită la art. 1 pct. 2-4 din contract, de obligațiile asumate de părți, pct. A și B ale art. 9 din contract dar și de dispozițiile art. 12 vizând modificarea și completarea contractului în cazul modificării legislației naționale/comunitare având în vedere că în aplicarea O.U.G. nr. 66/2009 a fost emis după data încheierii Contractului de finanțare (13.10.2010) Ordinul MFP nr. 1825/4.04.2011.

Instanța de fond nu a analizat și nu a răspuns apărărilor formulate ținând cont de modificarea legislativă intervenită, nu a stabilit care sunt obligațiile contractuale încălcate, motivarea admiterii acțiunii fiind dată de concluziile raportului de expertiză vizând interpretarea dispozițiilor legale incidente, expertiza fiind admisibilă doar pentru lămurirea unor împrejurări de fapt.

În condițiile în care instanța de fond nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale raportat la cererile și apărările părților, nu a analizat dispozițiile contractuale în raport de care au fost formulate pretențiile evocate fără să țină cont de modificările legislative intervenite și efectele astfel cum au fost stabilite la art. 12 din Contractul de finanțare, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, cu respectarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) raportat la art. 9 alin. (2) C. proc. civ. instanța va stabili obiectul acțiunii ținând cont de pretențiile formulate de reclamant derivate din contractele de credit contractate, iar în raport de obiectul acțiunii în pretenții va verifica competența materială de soluționare a cauzei .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia împotriva sentinței civile nr. 631 din 26 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia împotriva sentinței civile nr. 631 din 26 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2018.