ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2494/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București la data de 22.04.2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltarii Rurale prin Directia Generala Dezvoltare Rurala- Autoritatea de Management Pentru Programul National de Dezvoltare Rurală (MADR-AMPOSDRU) și Agenția Pentru Finantarea Investițiilor Rurale, obligarea pârâtelor la plata sumei de 641877,75 RON + TVA reprezentând diferență de preț neachitată aferentă cheltuielilor cu personalul și a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere calculate conform art. 13.2 din contract, calculate de la 05.08.2012 până la data plății, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8454 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

După înregistrarea, la data de 14.01.2015, a dosarului nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la termenul de judecată din data de 17.03.2015, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale, iar prin sentința nr. 800 din 20 martie 2015, Curtea de Apel a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltarii Rurale prin Directia Generala Dezvoltare Rurala- Autoritatea de Management pentru Programul National de Dezvoltare Rurala (MADR-AMPOSDRU) și Agenția pentru Finantarea Investițiilor Rurale, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2333/4.06.2015 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 5.08.2015, ocazie cu care au fost puse în discuție excepțiile invocate prin întâmpinări, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii, a prescrierii dreptului la acțiune, a tardivității și a lipsei calității procesual pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltarii Rurale prin Directia Generala Dezvoltare Rurala- Autoritatea de Management.

Prin sentința nr. 268/2016 din 2 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii. Instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins, ca prescrisă, acțiunea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală (MADR - AMPOSDRU) și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva sentinței nr. 268/2016 din 2 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L și pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în condițiile art. 483 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L a invocat ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la încălcarea art. 3 lit. f din O.U.G. nr. 34/2006 și a principiului neretroactivității legii și la aplicarea greșită a art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recurenta-pârâtă Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a invocat ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precizând că recursul său vizează greșita respingere a excepției lipsei plângerii prealabile de către instanța de fond. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând în fond cauza, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

II. Procedura de soluționare a recursurilor

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15.03.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, magistratul raportor a reținut că recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a fost promovat cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, având în vedere data comunicării sentinței - 16 februarie 2016 și data transmiterii cererii de recurs prin e-mail - 3 martie 2016, ora 19:30, în condițiile în care ultima zi în care cererea de recurs se putea depune în termen era 03 martie 2016, însă cererea a fost depusă în afara programului de activitate al instanței de judecată.

Cu privire la taxa de timbru stabilită în sarcina reclamantei și reținută ca fiind datorată prin raportul întocmit, se constată că prin încheierea de la data de 10 mai 2018 a fost admisă cererea de reexaminare a taxei datorate de S.C. A. S.R.L. și s-a constatat că recurenta-reclamantă nu datorează taxa judiciară de 50 RON stabilită pentru soluționarea recursului declarat.

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Completul de filtru constată că recurenta-reclamantă nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Completul de filtru constată, după cum s-a reținut și în Raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, că recursul fost depus cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv a termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată în primă instanță, întrucât din analiza actelor și lucrărilor din dosar rezultă că sentința instanței a fost comunicată reclamantei la data de 16.02.2016, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 03.03.2016, prin e-mail la ora 19:30, după terminarea programului de lucru al instanței, situație în care se apreciază că recursul a fost depus în afara termenului prevăzut de lege.

La pronunțarea acestei hotărâri, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. în conformitate cu care:

"Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile."

Astfel, independent de Decizia nr. 34/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a statuat faptul că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen", Înalta Curte a avut în vedere la pronunțarea deciziei de față dispozițiile din C. proc. civ. mai sus arătate, în vigoare la data promovării recursului.

Înalta Curte reține că nu pot fi primite apărările formulate de recurentă cu privire la neaplicabilitatea deciziei pronunțate de Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât această decizie doar a confirmat interpretarea textului de lege în sensul reținut de instanță în prezenta hotărâre judecătorească.

Faptul că la data formulării recursului de către reclamantă nu era pronunțată hotărârea prealabilă de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu înseamnă că textul de lege sus menționat avea o altă interpretare, contrară celei care se regăsește în decizia nr. 34/2017, astfel că argumentul invocat de recurenta-reclamantă în punctul de vedere la raport nu poate fi reținut.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 s-a verificat de către magistratul raportor îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 486 și ale art. 487 din C. proc. civ., republicat.

Având în vedere faptul că cererea de recurs formulată de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru apreciază că, față de obiectul pricinii - anulare act administrativ, neexistând o jurisprudență constantă la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., va stabili termenul de judecată pe fond a recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 268/2016 din 2 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Admite în principiu recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva aceleiași sentințe.

Stabilește termen de judecată, în ședință publică, cu citarea părților, la data de 28 septembrie 2018.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2018.