ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 606/2020

Ședința publică din data de 5 februarie 2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, la data de 22.04.2014, sub numărul x/2014, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltarii Rurale prin Directia Generala Dezvoltare Rurala- Autoritatea de Management Pentru Programul National de Dezvoltare Rurală (MADR-AMPOSDRU) și Agenția Pentru Finantarea Investițiilor Rurale, obligarea pârâtelor la plata sumei de 641.877,75 RON + TVA reprezentând diferență de preț neachitată aferentă cheltuielilor cu personalul și a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere calculate conform art. 13.2 din contract, calculate de la 05.08.2012 până la data plății, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8454 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

După înregistrarea, la data de 14.01.2015, a dosarului nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la termenul de judecată din data de 17.03.2015, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale, iar prin sentința nr. 800 din 20 martie 2015, Curtea de Apel a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. și pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltarii Rurale prin Directia Generala Dezvoltare Rurala- Autoritatea de Management pentru Programul National de Dezvoltare Rurala (MADR-AMPOSDRU) și Agenția pentru Finantarea Investițiilor Rurale, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2333/4.06.2015 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 5.08.2015, ocazie cu care au fost puse în discuție excepțiile invocate prin întâmpinări, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii, a prescrierii dreptului la acțiune, a tardivității și a lipsei calității procesual pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltarii Rurale prin Directia Generala Dezvoltare Rurala- Autoritatea de Management.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 268/2016 din 2 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii.

Instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de S.C. A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală (MADR - AMPOSDRU) și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs atât reclamanta S.C. A. S.R.L, cât și pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în condițiile art. 483 din C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului, în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2494 din 12 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de S.C. A., întrucât s-a constatat, după cum s-a reținut și în Raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, că recursul declarat de reclamantă fost depus cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv a termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată în primă instanță.

Prin aceeași decizie s-a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulată de Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Ca atare, soluționând recursul promovat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3847 din 9 noiembrie 2018, a respins recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 268/2016 din 2 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

S-a reținut că interesul pârâtei pentru exercitarea recursului împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond nu există, întrucât prin sentința atacată, acțiunea împotriva sa a fost respinsă, iar urmare respingerii recursului reclamatei ca tardiv formulat, această soluție nu mai poate fi schimbată.

În aceste condiții, recursul pârâtei ce vizează greșita soluționare a excepției lipsei plângerii prealabile nu justifică un folos practic ce s-ar urmări; chiar în ipoteza admiterii recursului ar fi menținută soluția de respingere a acțiunii.

Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 3398 din 6 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, revizuenta S.C. A.-prin administrator judiciar B. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire, revizuenta afirmă o pretinsă contrarietate între decizia civilă nr. 3398/06.06.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2014 prin care Curtea de apel București a admis excepția tardivității recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 3559/31.05.2016 pronunțată de Tribunalul București și Decizia nr. 2494/12.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție dosarul nr. x/2014.

În opinia revizuentului, instanța de recurs, Curtea de Apel, a respins recursul în temeiul depunerii tardive ca urmare a calculării perioadei de depunere raportata la 5 zile, în temeiul art. 187

16

al (1) din O.U.G. nr. 34/2006, când Înalta Curte, într-un dosar identic (pretenții materiale și contract de prestări servicii identic) susține ca termenul de depunere a unui recurs în spete identice este 15 zile, motiv pentru care considerăm ca instanța de recurs a încălcat art. 509, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ. "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri"

Pentru toate aceste motive revizuienta-reclamantă a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și pescuit conform O.U.G. nr. 41/2014) a formulat întâmpinare prin care a înțeles să invoce excepția inadmisibilității prezentei cererii de revizuire.

În cuprinsul întâmpinării, a susținut că rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de aceste norme procedurale o constituie necesitatea de a se înlătură încălcarea principiului autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În astfel de situații, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În raport de cele învederate, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire promovată împotriva Deciziei nr. 3398/06.06.2018, ca inadmisibilă.

În dosar, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de revizuire și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 18 martie 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata cererii de revizuire, în data de 18.09.2020, cu citarea părților, în condițiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, astfel că va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata intimata Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, iar potrivit disp. art. 513 alin. (3) C. proc. civ., "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispozițiile art. 430 din C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 din C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Puterea lucrului judecat a fost definită în literatura de specialitate ca fiind o calitate atașată numai acelor hotărâri judecătorești pronunțate în materie contencioasă, prin care se tranșează însuși fondul dreptului dedus judecății și care, fondată pe imutabilitatea conținutului verificării jurisdicționale înfăptuite, asigură, prin efectul său pozitiv, valorificarea constatărilor jurisdicționale ale instanței într-un proces ulterior purtat între aceleași părți, pentru a deduce alte consecințe ale unei situații consacrate juridicește, iar prin efectul său negativ, irepetabilitatea aceluiași litigiu determinat prin coordonatele obiect, cauza și părți în aceeași calitate.

Având în vedere aspectele cu caracter general menționate anterior în ceea ce privește acest caz de revizuire, se poate trage concluzia că, indiferent de instanța în fața căreia se formulează cererea de revizuire, prima instanță sau instanța de recurs, atunci când aceasta din urmă a procedat la pronunțarea unei hotărâri asupra fondului sau care evocă fondul, partea trebuie să se raporteze la cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională sau o altă cerere incidentală, fiind inadmisibilă raportarea la motivele cererii de recurs.

Curtea subliniază că de pe fundamentul dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., este de observat că, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă...":

Din interpretarea literală a textului procedural precitat, rezultă că prima dintre condițiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire rezidă în faptul că, este supusă revizuirii numai o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, obiectul revizuirii în unul din cele 11 cazuri enumerate de același articol constituindu-l, așadar, o hotărâre care vizează fondul pricinii.

Cerința evocării fondului prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., drept condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii.

Astfel, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut sau s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate.

În speță, nu se identifică o asemenea situație, întrucât, prin decizia civilă nr. 3398/06.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014, împotriva căreia a fost exercitată cererea de revizuire, a fost respins, ca tardiv formulat, recursul promovat de reclamantă (revizuetă) împotriva sentinței civile nr. 3559/31.05.2016 pronunțată de Tribunalul București.

De aemenera, prin Decizia nr. 2494/12.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție dosarul nr. x/2014, a respins ca tardiv formulat recursul declarat de S.C. A.

Astfel, motivele invocate de către revizuentă nu au fost examinate pe fondul lor, neconstituind o evocare a fondului, în sensul textului mai sus- arătat.

În atari condiții, hotărârile/deciziile atacate nu sunt susceptibile a face obiectul unei cereri de revizuire, nefiind o hotărâre pronunțată de instanță asupra fondului sau care evocă fondul, astfel cum pretind dispozițiile arătate.

Mai mult decât atât, Înalta Curte reține că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat a Deciziei nr. 2494/12.06.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Dosarul x/2014 ca obiect pretențiile S.C. A. rezultate din Contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2011, iar dosarul nr. x/2014 are ca obiect pretențiile A. rezultate din Contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2011, astfel decizia atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cum prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, o astfel de situație nu poate exista în speță, în raport de obiectul celor două decizii pretins aflate în contradicție.

Deopotrivă, se mai reține că dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează; astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege.

Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cum, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A.-prin administrator judiciar B. împotriva Deciziei nr. 3398 din 6 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2020.