ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 951/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/3/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală - MADR -AMPOSDRU și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 525.619,54 RON, formată din suma de bază 416.712,66 RON și TVA aferentă sumei de bază în cuantum de 108.906,88 RON, reprezentând diferența de preț neachitată, care a format obiectul cererii de plată x din 20 noiembrie 2013 depusă la APDRP, datorată de pârâte în baza Contractului de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2011.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere conform art. 13.2 din Contractul de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2011, aferent sumei de 2.019.114,56 (sumă de bază 1.628.318,56 RON și TVA aferent în cuantum de 390.796,37 RON (aferentă cererii de plată din 20 noiembrie 2013, pentru perioada cuprinsă între data de 10 ianuarie 2014 - 28 mai 2014 (cuantum penalități de întârziere în sumă de 258.446,66 RON) și obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere conform art. 13.2 din Contractul de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2011, aferente sumei de 525.619,54 (formată din suma de bază 416.712,66 RON și TVA aferent în cuantum de 108.906,88 RON) diferența de sumă neplătită în data de 28 mai 2014 aferentă cererii de plată din 20 noiembrie 2013, pentru perioada cuprinsă între data de 28 mai 2014 până la data plății lor efective, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a formulat întâmpinare împotriva acțiunii reclamantei, invocând excepția necompetenței materiale pe motiv că obiectul cererii constă în obligarea unei autorități publice centrale la plata unor sume rezultate dintr-un contract al cărui preț este achitat din finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene iar în aceste condiții devin aplicabile în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine curții de apel competența de soluționare a unor asemenea cauze.

De asemenea, Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei ARDRP) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, invocând aceleași dispoziții ale art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 1329 din 24 februarie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3197 din 2 decembrie 2015 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanta, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

Din petitul cererii deduse judecății rezultă că, la data de 27 aprilie 2011, între asocierea de autorități contractante dintre Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în urma reorganizării) în calitate de achizitor și S.C. A. S.R.L. în calitate de furnizor, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x, în baza O.U.G. nr. 34/2006 și O.U.G. nr. 74/2009.

Înalta Curte constată că, prezentul litigiu este un litigiu contractual și are ca obiect pretențiile reclamantei S.C. A. S.R.L., formulate în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală - MADR -AMPOSDRU și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), constând în obligarea pârâților la plata sumei de 525.619,54 RON, (formată din suma de bază 416.712,66 RON și TVA aferentă sumei de bază în cuantum de 108.906,88 RON, reprezentând diferența de preț neachitată care a format obiectul cererii de plată x din 20 noiembrie 2013 depusă la APDRP), precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, sumă pretins datorată de pârâți în baza Contractului de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2011, încheiat între reclamantă, în calitate de furnizor și asocierea de autorități contractante formată din pârâți, în calitate de achizitor.

De asemenea, se constată că pretențiile solicitate (obligarea pârâtelor, în calitate de achizitor) la plata diferenței de preț neachitate precum și plata penalităților de întârziere nu izvorăsc dintr-un contract de finanțare, ci dintr-unul de prestări servicii, în condițiile în care achiziția serviciilor de consiliere și consultanță de către asocierea de autorități contractante MADR și ADRP s-a realizat în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite FEGA, FEADR și FEP și a fondurilor alocate de la bugetul de stat.

În acest context contractul de execuție lucrări nr. x din 27 aprilie 2011, având ca obiect prestarea de servicii de conciliere și consultanță pentru întocmirea planurilor de afaceri și a dosarului de aplicație în vedea accesării măsurii nr. x este un contract administrativ, asimilat, potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004, actelor administrative.

Ori, contenciosul administrativ este definit, prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Însă, conform dispozițiilor art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 contractul de achiziție publică este definit ca fiind contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ.

Art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 dispune că "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante".

În aceste condiții, cât timp legea specială instituie numai competența tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "A." S.R.L. și pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2016.

Procesat de GGC - MM