ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2333/2015

Decizia nr. 2333/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 iunie 2014, în Dosarul nr. x/3/2014, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală (MADR - AMPOSDRU) și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 641.877,75 lei + TVA reprezentând diferență de preț neachitată aferentă cheltuielilor cu personalul și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate, conform art. 13.2 din contractele de prestări servicii enumerate în petit, de la 05 august 2012 până la data plății, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, întemeiată în drept pe prevederile O.U.G. nr. 34/2006, s-au arătat, în esență, următoarele:

- reclamanta a fost declarată câștigătoarea licitației organizate în 2011 de asocierea formată din MADR - DGDR - AMPOSDRU și ARDRP având ca obiect prestarea serviciilor de consultanță acordată fermierilor care dețin ferme agricole de semi-subzistență în vederea întocmirii planurilor de afaceri și a dosarului de aplicație pentru accesarea măsurii 141 - Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistență pentru mai multe regiuni, printre care și Centrul, Nord-Est și Nord-Vest;

- ulterior, reclamanta a încheiat cu asocierea amintită, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, contractele de prestări servicii nr. C 1430071084200001 din 27 aprilie 2011, nr. C1430071084200006 din 27 aprilie 2011 și nr. C 1430071084200007 din 27 aprilie 2011;

- pârâții, în mod nelegal, au declarat neeligibile sumele de câte 213.959,25 lei pentru fiecare cerere de plată în parte, sume reprezentând diferență de preț aferentă cheltuielilor cu personalul.

La data de 09 septembrie 2014, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a învederat că înțelege să își restrângă acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâților la plata doar a sumei de 213.959,25 lei și TVA aferent, în cuantum de 52.779,75 lei, reprezentând diferență de preț neachitată în baza cererii de plată P1430071084200001-1 din 28 iunie 2012 și a Contractului de prestări servicii nr. C 1430071084200001 din 27 aprilie 2011, aferentă cheltuielilor cu personalul și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate, conform art. 13.2 din contractul de prestări servicii amintit, de la 05 august 2012 până la data plății, cu cheltuieli de judecată.

La data de 08 octombrie 2014, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, față de incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, excepția inadmisibilității acțiunii sub aspectul neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată raportat la obiectul cauzei și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

1.1. Soluția pronunțată de Tribunalul București

Prin Sentința nr. 8454 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/3/2014, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL și pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generala Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală (MADR - AMPOSDRU) și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că la data de 27 aprilie 2011, în baza O.U.G. nr. 34/2006 și O.U.G. nr. 74/2009, a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. 1430071084200001 între asocierea de autorități contractante dintre Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), în calitate de achizitor și SC A. SRL, în calitate de furnizor.

Finanțarea pentru acest contract este nerambursabilă din partea Uniunii Europene, fapt necontestat de părți și care rezultă din preambulul contractului în care se precizează că a fost încheiat în baza O.U.G. nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile.

Potrivit art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Acest articol a fost introdus prin punctul 3 din Legea nr. 76/2012, începând cu data de 15 februarie 2013.

Tribunalul a constatat că art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 este aplicabil și în cazul în care finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene este folosită pentru plata aferentă unui Contract de prestări servicii încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, deoarece art. 286 din acest act normativ nu derogă de la dreptul comun în materie reprezentat de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, care stabilește expres competența de soluționare a curții de apel pentru situațiile când actele administrative emise de autoritățile publice centrale au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

După înregistrarea, la data de 14 ianuarie 2015, a Dosarului nr. x/3/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la termenul de judecată din data de 17 martie 2015, cu respectarea prevederilor art. 130 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1) din noul C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), Curtea de Apel București a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale.

1.2. Soluția pronunțată de Curtea de Apel București

Prin Sentința nr. 800 din 20 martie 2015 Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială, a declinat cauza la Tribunalul București și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

În raport de obiectul litigiului pendinte, așa cum s-a reținut anterior, a apreciat Curtea că sunt incidente pricinii prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Din analiza dispozițiilor menționate, s-a reținut că procesele și cererile privind executarea contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

A constatat Curtea că nu pot fi aplicabile pricinii de față prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, invocate atât de pârâți în justificarea excepției necompetenței materiale invocate prin întâmpinările formulate cât și de Tribunalul București în motivarea Sentinței nr. 8454 din 18 decembrie 2014.

A mai reținut Curtea că, pentru a fi în competența de soluționare în primă instanță a secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții cumulative, respectiv:

- cererea să privească acte administrative;

- actele administrative atacate să fi fost emise de autoritățile publice centrale;

- obiectul actelor administrative atacate să rezide în sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

În opinia Curții, în speță, trebuie reliefat că aceste condiții a căror îndeplinire determină competența materială de judecată în primă instanță a secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel nu sunt îndeplinite.

Astfel, în primul rând, s-a observat că obiect al cererii deduse judecății în prezenta cauză nu constituie anularea unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar, în al doilea rând, s-a observat că, chiar dacă s-ar considera că reclamanta a atacat actul administrativ reprezentat de fișa de verificare tehnică și financiară înregistrată cu nr. SVCP 894 din 05 iulie 2012 trebuie remarcat că acest act nu a fost emis de o autoritate publică centrală.

În al treilea rând, s-a menționat că, Contractul nr. C1430071084200001 din 27 aprilie 2011, care reprezintă izvorul pretențiilor deduse judecății în prezenta cauză: nu este un contract administrativ.

Sub acest aspect, a subliniat instanța că, fiind încheiat la data de 27 aprilie 2011 în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, acest contract este guvernat de forma în vigoare la acea dată a O.U.G. nr. 34/2006, respectiv de art. 3 lit. f) din acest act normativ.

Prin urmare, potrivit legii în vigoare la data încheierii contractului nr. C1430071084200001 din 27 aprilie 2011 și care guvernează efectele acestui act juridic în baza principiului tempus regit actum, consacrat în art. 3 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, contractul evocat - întrucât este un contract de achiziție publică, având ca obiect prestarea de servicii și este încheiat în scris între una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul sau mai mulți operatori economici, pe de altă parte - are natura juridică a unui contract comercial.

În concluzie, instanța a reținut că respectivul contract nu este finanțat din fonduri nerambursabile.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., reține că în cauză există conflict de competență.

Pentru soluționarea acestuia, se reține că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, astfel cum a fost modificată, reclamanta SC A. a solicitat instanței obligarea pârâtelor la plata sumei de 213.959,25 lei + TVA, reprezentând diferență de preț neachitată aferentă cheltuielilor cu personalul, sumă care a format obiectul cererii de plată P1430071084200001-1 din 28 iunie 2012 și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, conform art. 13.2 din Contractul de prestări servicii nr. C 1430071084200001 din 27 aprilie 2011, aferente sumelor arătate în primul petit pentru perioada 5 august 2011 și până la data plății efective.

Contractul de prestări servicii, izvor al sumelor solicitate de reclamantă a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 și O.U.G. nr. 76/2009.

Rezultă din actele dosarului că acest contract a fost încheiat în contextul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 (denumit PNDR), conform căruia vor fi accesate sumele alocate României pentru perioada de programare 2007 - 2013 în cadrul Fondului European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR).

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - AFIR, are ca scop implementarea tehnică și financiară a FEADR.

Conform art. 6.2 din contractul menționat de reclamantă, plățile se vor efectua de către A.P.D.R.P. (în prezent AFIR), pe baza cererilor de plată, după verificare și autorizare, finanțarea asigurându-se din fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene. Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli, conform O.U.G. nr. 74/2009.

Prin urmare, acțiunea reclamantei are ca obiect acordarea unor sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea U.E., iar A.P.D.R.P., în prezent AFIR, este instituția/autoritatea publică centrală implicată în acordarea sumelor cu finanțare nerambursabilă.

Conform art. 10

1

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată: "Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

Prin urmare, dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 au caracter de normă specială raportat la prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora: "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante".

Întrucât acțiunea reclamantei are ca obiect acordarea unor sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, că implicată în procedură este o autoritate publică centrală, rezultă că revine competența de judecată a prezentei cauze Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și (3) coroborate cu art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele reținute anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală (MADR - AMPOSDRU) și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - AFIR (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN