ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 282/2017

Decizia nr. 282/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 02 iulie 2015 sub nr. x/3/2015 reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele B. prin C. - D. și E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 213.959,25 lei + T.V.A. reprezentând diferența de preț neachitată aferentă cheltuielilor cu personalul, sumă care a format obiectul cererii de plată din 28 iunie 2012 depusă de reclamantă la E. (F.) datorată de pârâte în baza Contractului de prestări servicii din 27 aprilie 2011 încheiat între reclamantă și pârâte; obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere conform art. 13.2 din Contractul de prestări servicii din 27 aprilie 2011, aferente sumelor arătate la primul petit, pentru perioada cuprinsă între data de 05 august 2012 și până la data plății lor efective și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că, în anul 2011, asocierea formată din B. - C. - G. și F. (actuala E.) a organizat licitații publice având ca obiect prestarea de servicii de consultanță acordata fermierilor care dețin ferme agricole de semi-subzistență în vederea întocmirii planurilor de afaceri și a dosarului de aplicație pentru accesarea măsurii 141 - Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență pentru mai multe regiuni, printre care și Centru, Nord-Est și Nord-Vest. În concret, asocierea de autorități urma să încheie câte un contract de achiziții publice cu ofertanții declarați câștigători ai licitațiilor, fiecare contract având ca obiect 7.320 de dosare de aplicații declarate eligibile.

Reclamanta a fost declarată câștigătoare pentru regiunile scoase la licitație (menționate mai sus), motiv pentru care a încheiat cu asocierea formată din B. - G. și F. (E.), în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, contractele de prestări servicii din 27 aprilie 2011.

Prin întâmpinarea depusă la data de 24 august 2015 pârâta E. a invocat următoarele excepții: necompetența materială a Tribunalului București, inadmisibilitatea acțiunii sub aspectul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prescrierea dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul B. a invocat următoarele excepții: necompetența materială a Tribunalului București, solicitând admiterea excepției și trimiterea dosarului spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, inadmisibilitatea acțiunii sub aspectul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, tardivității introducerii cererii de chemare în judecată raportat la obiectul cauzei și excepția lipsei calității procesuale pasive a B., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

La data de 18 septembrie 2015 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității și apărărilor formulate de către pârâte prin întâmpinare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 16 noiembrie 2015 Tribunalul a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului București.

1.1. Soluția pronunțată de Tribunalul București;

Prin sentința nr. 6744 din 27 noiembrie 2015 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și funcționale a Secției Comerciale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut următoarele.

Potrivit art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Tribunalul a constatat că art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 este aplicabil și în cazul în care finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene este folosită pentru plata aferentă unui Contract de prestări servicii încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006, deoarece art. 286 din acest act normativ nu derogă de la dreptul comun în materie reprezentat de art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, care stabilește expres competența de soluționare a curții de apel pentru situațiile când actele administrative emise de autoritățile publice centrale au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

1.2. Soluția pronunțată de Curtea de Apel București;

Prin sentința nr. 3004 din 12 octombrie 2016, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială, a declinat cauza la Tribunalul București și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

În raport de obiectul litigiului pendinte, așa cum s-a reținut anterior, a apreciat Curtea că sunt incidente pricinii prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Din analiza dispozițiilor menționate, s-a reținut că procesele și cererile privind executarea contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

A constatat Curtea că nu pot fi aplicabile pricinii de față prevederile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, invocate atât de pârâți în justificarea excepției necompetenței materiale invocate prin întâmpinările formulate cât și de Tribunalul București în motivarea sentinței nr. 6744 din 27 noiembrie 2015.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., reține că în cauză există conflict de competență.

Pentru soluționarea acestuia, se reține că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. prin C. - D. și E., obligarea la plata către reclamantă a sumei de 213.959,25 lei + T.V.A. reprezentând diferența de preț neachitată aferentă cheltuielilor cu personalul, sumă care a format obiectul cererii de plată din 28 iunie 2012 depusă de reclamantă la E. (F.) datorată de pârâte în baza Contractului de prestări servicii din 27 aprilie 2011 încheiat între reclamantă și pârâte; obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere conform art. 13.2 din Contractul de prestări servicii din 27 aprilie 2011, aferente sumelor arătate la primul petit, pentru perioada cuprinsă între data de 05 august 2012 și până la data plății lor efective.

Contractul de prestări servicii, izvor al sumelor solicitate de reclamantă a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 și O.U.G. nr. 76/2009.

Rezultă din actele dosarului că acest contract a fost încheiat în contextul H., conform căruia vor fi accesate sumele alocate României pentru perioada de programare 2007-2013 în cadrul I.

F., în prezent E. - E., are ca scop implementarea tehnică și financiară a I.

Conform art. 6.2 din contractul menționat de reclamantă, plățile se vor efectua de către F. (în prezent E.), pe baza cererilor de plată, după verificare și autorizare, finanțarea asigurându-se din fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene. Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli, conform O.U.G. nr. 74/2009.

Prin urmare, acțiunea reclamantei are ca obiect acordarea unor sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, iar F., în prezent E., este instituția/ autoritatea publică centrală implicată în acordarea sumelor cu finanțare nerambursabilă.

Conform art. 10

1

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată: „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel”.

Prin urmare, dispozițiile art. 10 alin (1

1

) din Legea nr. 554/2004 au caracter de normă specială raportat la prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora: „Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante”.

Întrucât acțiunea reclamantei are ca obiect acordarea unor sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, că implicată în procedură este o autoritate publică centrală, rezultă că revine competența de judecată a prezentei cauze Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și (3) coroborate cu art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele reținute anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții B. prin C. - D. și E.(fostă F.), în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2017.