ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1460/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 2 aprilie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul Centrul pentru Formare Profesională și C. a solicitat instanței:

a) să constate reziliat din culpa pârâtei Contractul de prestări servicii nr. x/23.02.2015, încheiat de părți, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistență în Regiunea Sud Vest;

b) să constate reziliat din culpa pârâtei Contractul de prestări servicii nr. x/25.02.2015, încheiat de părți, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistență în Regiunea Vest;

c) să constate reziliat din culpa pârâtei Contractul de prestări servicii nr. x/26.02.2015. încheiat de părți, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistență în Regiunea Centru;

d) să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de avans în cuantum de 359.022,88 RON (fără TVA) sumă ce urmează a fi actualizată, după cum urmează:

- pentru perioada 30.03.2015 - 30.06.2015 cu penalitățile de întârziere stabile conform art. 7.3 și art. 8.1 din contracte, respectiv 0,04% pe zi de întârziere din valoarea contractului;

- pentru perioada 01.07.2015 și până la data restituirii efective cu dobânda legală penalizatoare de la data plații avansului (30.03.2015) și până la data restituirii efective;

- obligarea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

II. Într-o a doua teză a cererii de chemare în judecată:

a) să se constate rezoluționat Contractul de prestări servicii nr. x/23.02.2015, încheiat de părți, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistență în Regiunea Sud Vest;

b) să se constate rezoluționat Contractul de prestări servicii nr. x/25.02.2015, încheiat de părți, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistență în Regiunea Vest;

c) să se constate rezoluționat Contractul de prestări servicii nr. x/26.02.2015, încheiat de părți, având ca obiect prestarea serviciilor de instruire a fermierilor care au accesat măsura 141 pentru sprijinirea fermelor agricole de subzistență în Regiunea Centru;

d) să se repună părțile în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de avans în cuantum de 359.022,88 RON (fără TVA) sumă ce urmează a fi actualizată astfel:

- pentru perioada 30.03.2015 și până la data dată plății efective cu penalitățile de întârziere stabile conform art. 7.3 și art. 8.1 din contracte, respectiv 0,04% pe zi de întârziere din valoarea contractului;

e) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta D., a formulat cerere reconvențională față de cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să respingă acțiunea formulată de reclamantă și să o oblige la plata sumelor de bani pe care aceasta le datorează către D. și C. din derularea diferitelor contracte, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta susține că își îndreaptă acțiunea și pretențiile și împotriva următoarelor instituții publice, pe care le consideră responsabile, în solidar cu S.C. A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator judiciar B., pentru sumele de bani pe care le are de achitat și pe care refuză cu rea credința să-i achite către D. și C., după cum urmează:

Pârâta-reclamantă solicită admiterea cererii reconvenționale, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea reclamantei S.C. A. S.R.L. să plătească, în solidar, cu CNDIPT-Olposdru si DGDR către D. si C. următoarele sume de buni restante după cum urmează:

Pârâta-reclamantă D., a formulat cerere modificatoare și precizatoare la cererea reconvenționala, prin care a solicitat instanței următoarele:

l. Să se ia act de voința pârâtei-reclamante de renunțarea la judecată față de pârâții reconvenienți:

- Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generala de Dezvoltare Rurala - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurala;

- Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman.

Pârâta-reclamantă arată ca înțelege să mențină cererea reconvenționala numai în contradictoriu cu reclamanta-parata A. S.R.L..

În consecința, pârâta-reclamantă solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea reclamantei-parate A. S.R.L. la plata parțială a clauzei penale prevăzute de art. 8.4 din Contractele nr. x/23.02.2015, nr. y/23.02.2015, nr. z/25.02.2015 și nr. 97/26.02.2015, pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, în temeiul art. 1.270 și 1.538 C. civ., după cum urmează:

1 .Contractul de prestări servicii nr. x/23.02.2015 - suma pretinsa 144.750 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 4.000 RON.

Valoarea integrala a clauzei penale astfel cum este prevăzuta la art. 8.4 din contract, este egala cu valoarea totala a fiecărui contract în parte, respectiv: contractul nr. x/23.02.2015 - 727.442,79 RON, contractul nr. x/23.02.2015 - 260.030,07 RON, contractul nr. x/25.02.2015 - 195.089,36 RON, contractul nr. x/26.02.2015 - 417.437,78 RON.

La 28 noiembrie 2018, pârâta-reclamantă D., a formulat cerere de rectificare a cererii modificatoare și precizatoare la cererea reconvențională, prin care pârâta-reclamantă revine pentru îndreptarea unei erori intervenită la prezentarea situației de fapt descrisă la "punctul 4 privind contractul nr. x/23.02.2015" din cererea reconvenționala modificatoare și precizatoare, ca urmare a unei neînțelegeri a împrejurărilor de fapt de către apărătorul paratei-reclamante.

Pârâta-reclamantă D. a formulat cerere completatoare a cererii reconvenționale, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună:

La 27 decembrie 2018, reclamanta-pârâtă A. a formulat întâmpinare la cererea completatoare a cererii reconvenționale prin care a solicitat instanței să dispună:

Reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a formulat cerere de renunțare la judecata următoarelor capete de cerere ale cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta-pârâtă A., respectiv:

Reclamanta-pârâtă precizează faptul că există o eroare materială cu privire la suma de 359.022,88 RON menționată la pct. I.d) și II.d), în realitate cuantumul avansurilor achitate este de 349.022,88 RON, cuantum pe care reclamanta-pârâtă l-a indicat în cuprinsul adresei depusă la dosar în procedura regularizării.

Prezenta cerere de renunțare la judecata capetelor de cerere I.a), I.b) și I.c) și II.a), II..b) și II.c) din cererea de chemare în judecată este motivată de faptul că, deși prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze situația de fapt a fost prezentată și încadrată în mod corect, încadrarea juridică aleasă nu este una specifică situației de fapt prezentate.

Reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a formulat cerere precizatoare prin care a precizat următoarele capete de cerere ale cererii de chemare în judecată formulate de către A., ce face obiectul prezentei cauze, respectiv capetele de cerere privind obligarea pârâtei CFPDR la restituirea sumei în cuantum de 349.022,88 RON (fără TVA) încasate cu titlu de avans potrivit Contractului nr. x/23.02.2015, a Contractului nr. x/25.02.2015, precum și a Contractului nr. x/26.02.2015, toate încheiate între reclamanta-pârâtă A. și CFPDR.

Prin sentința civilă nr. 1471 din 30 mai 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de reclamanta-pârâtă A. S.R.L., a constatat prescris dreptul la acțiune al pârâtei-reclamante CFPDR, pentru pretențiile formulate prin cererea reconvențională în contradictoriu cu CNDIPT - OIPOSDRU, Direcția Generală de Dezvoltare Rurală, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală, a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei A. S.R.L. ca nefondată, a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pârâta D. a formulat apel împotriva acestei sentințe, solicitând schimbarea sentinței atacate, respectiv partea din dispozitiv privind admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile formulate prin cererea reconvențională, invocată de intimata-reclamanta A. S.R.L., soluție pe care consideră netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită instanței de apel să dispună respingerea ca neîntemeiată și nefondată a excepției, admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost modificata, rectificată și completată în termen legal și obligarea intimatei-reclamante A. S.R.L. la plata parțială a clauzei penale prevăzute de art. 8.4 din Contractele nr. x/23.02.2015, nr. y/23.02.2015, nr. z/25.02.2015 și nr. 97/26.02.2015, în valoare totala de 281.250 RON, pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, în temeiul art. 1.270 și 1.538 C. civ., după cum urmează: Contractul de prestări servicii nr. x/23.02.2015 - suma pretinsa 144.750 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 4.000 RON; Contractul de prestări servicii nr. x/23.02.2015 - suma pretinsa 46.500 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 2.000 RON; Contractul de prestări servicii nr. x/25.02.2015 - suma pretinsa 40.000 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 1.805 RON; Contractul de prestări servicii nr. x/26.02.2015 - suma pretinsa 50.000 RON cu titlul de clauza penala - pentru care a calculat taxa de timbru la valoarea de 2.105 RON; obligarea intimatei-reclamante A. S.R.L. la plata sumei de 349.022,87 RON - suma cuvenita pentru prestații executate în baza Contractului de Finanțare POSDRU nr. x și reținuta în mod ilegal de intimata-reclamanta, cu titlul de compensare unilaterala operata în contul unei presupuse datorii a apelantei către intimata-reclamanta, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 1617 alin. (1) C. civ. și pe neîndeplinirea de către intimata-reclamanta a obligației contractuale de plată a cererii de rambursare a cheltuielilor, obligație prevăzută de art. 5 lit. D) pct. 4 și 9 din Contractul de Finanțare POSDRU nr. x încheiat intre Organismul Intermediar Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, pe scurt OIPOSDRU-CNDIPT, pe de o parte și intimata-reclamanta, pe de alta parte, contract în baza căruia s-a încheiat Acordul de Parteneriat, în care intimata-reclamanta are calitatea de lider de parteneriat, iar subscrisa calitatea de partener 1, astfel cum rezulta din copiile acestor înscrisuri depuse la dosar, la filele indicate; în subsidiar solicită obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariu de avocat, atât cele din prezentul proces de apel cât și cele de la dosarul de fond.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat apel incident împotriva încheierii de ședință din 11 martie 2019, precum și împotriva sentinței civile nr. 1471 din 30 mai 2019, ambele pronunțate de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, prin care solicită schimbarea în parte a încheierii de ședință din data 11 martie 2019, în sensul admiterii excepției decăderii apelantei-pârâte-reclamante CFPDR din dreptul a-și modifica cererea reconvențională, cererea completatoare a cererii reconvenționale depusă la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2018 fiind depusă tardiv; schimbarea în parte a sentinței civile nr. 1471/30.05.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de către A., în sensul obligării apelantei-pârâte-reclamante CFPDR la plata sumelor pe care le-a achitat cu titlu de avans, în cuantum total de 349.022,88 RON (fără TVA), reprezentând repararea prejudiciului suferit din faptul neexecutării culpabile a CFPDR, întemeiată pe dispozițiile art. 1531 C. civ., sumă ce urmează a fi actualizată după cum urmează: în principal, pentru perioada 30.03.2015 - 30.06.2015 cu penalitățile de întârziere stabilite conform art. 7.3 și art. 8.1 din contracte, respectiv 0,04% pe zi de întârziere din valoarea fiecărui contract, iar pentru perioada 01.07.2015 și până la data restituirii efective cu dobânda legală penalizatoare de la data plății avansului (30.03.2015) și până la data restituirii efective; în subsidiar, pentru perioada 30.03.2015 și până la data plății efective cu penalitățile de întârziere stabile conform art. 7.3 și art. 8.1 din contracte, respectiv 0,04% pe zi de întârziere din valoarea fiecărui contract; schimbarea în parte a sentinței civile nr. 1471/30.05.2019 pronunțate de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018 în sensul respingerii cererii având ca obiect plata cheltuielilor de judecată; obligarea apelantei - pârâte - reclamante CFPDR la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 694A din 2 iulie 2020 a respins excepția inadmisibilității apelului incident.

A admis apelurile formulate de apelanta D. împotriva sentinței civile nr. 1471 din 30 mai 2019 și de apelanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 11 martie 2019 și a sentinței civile nr. 1471 din 30 mai 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

A schimbat încheierea din 11 martie 2019, în sensul că a constatat tardivitatea modificării cererii reconvenționale din 29 octombrie 2018.

A anulat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei instanței de fond spre soluționare.

Împotriva deciziei civile nr. 694A din 02 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă a declarat recurs pârâta D..

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a deciziei recurate, respectiv a părții privind apelul incident în integralitatea lui, iar în subsidiar casarea părții din apelul incident care se referă la admiterea apelului incident împotriva soluției de respingere ca neîntemeiată a cererii principale formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, numai cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă.

Sub un prim aspect, se susține nelegalitatea respingerii excepției inadmisibilității apelului incident invocată de pârâtă și a admiterii apelului incident formulat de reclamantă, acestea fiind pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art. 472 alin. (2) coroborat cu art. 481 C. proc. civ.

Se arată că excepția inadmisibilității apelului incident a fost în mod greșit respinsă, fără ca instanța de apel să aibă în vedere următoarele aspecte:

Caracterul accesoriu al apelului incident în raport cu apelul principal astfel cum este reglementat de art. 472 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât în baza principiului "accesorium sequitur principale" apelul incident trebuie să se mențină în limitele apelului principal din toate punctele de vedere.

Conform art. 481 C. proc. civ., apelantului nu i se poate înrăutăți situația în cadrul propriei căi de atac, împotriva voinței sale, ori în cauza de față prin admiterea apelului incident, în privința altor aspecte din hotărârea atacată, care îi erau favorabile apelantului principal s-a creat această situație.

Prin admiterea apelului incident asupra altor aspecte din hotărârea primei instanțe, altele decât cele invocate în apelul principal, se creează o situație de inegalitate nedreaptă între părțile din cauza dedusă judecății, în favoarea autorului apelului incident. Asupra apelantului principal, după împlinirea termenului de exercitare a căii de atac, nu mai poate apela ulterior și alte părți ale hotărârii, întrucât la acel moment acestea sunt considerate sub putere de lucru judecat, în vreme ce partea adversă poate ca pe calea apelului incident să atace orice parte a hotărârii fără să i se opună puterea lucrului judecat. Apelantul principal este decăzut din dreptul de a formula noi capete de cerere în apel, dar partea adversă are în continuare acest drept până la depunerea întâmpinării.

Recurenta face trimitere la jurisprudența Înaltei Curți, secția I civilă, respectiv decizia nr. 1399/2018, care s-a pronunțat într-o speță similară.

A doua critică adusă deciziei recurate, se referă la admiterea apelului incident împotriva soluției de respingere a cererii principale formulată de reclamantă, urmată de trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, în condițiile în care obligația pretinsă de reclamantă s-a stins prin compensația operată de aceasta conform art. 1438 C. civ., împrejurare care face inutilă orice altă cercetare și analiză a motivelor de fapt și de drept invocate în cauză.

În fapt, instanța de fond a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, în principal pentru motivul că reclamanta și-a recuperat această sumă prin compensare.

În concluzie, reclamanta deși a încasat suma de 349.022,88 RON pe care o pretinde prin cererea de chemare în judecată, o reiterează apoi în apelul incident pentru a obține aceeași sumă, plus penalități de întârziere.

Prin pronunțarea deciziei recurate, instanța de apel a ignorat faptul că reclamanta și-a recuperat suma pe care o pretinde prin compensare, astfel încât în mod eronat a dispus rejudecarea cauzei.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, menținerea soluției de rejudecare numai în ceea ce privește cererea reconvențională, respectiv cererea completatoare și modificatoare depusă de pârâtă la termenul de judecată din 29 octombrie 2018.

La 13 noiembrie 2020, intimata-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman în cadrul Ministerului Educației și Cercetării a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal să se mențină soluția instanței de fond în ceea ce privește scoaterea sa din cauză, așa cum s-a dispus prin încheierea de ședință pronunțată la 10 decembrie 2018.

În subsidiar, în măsura în care nu va fi reținută această solicitare, solicită instanței să mențină soluția instanței în sensul de a respinge ca tardivă și inadmisibilă cererea reconvențională prin care se solicită pretenții reprezentând sume de bani provenite din fonduri nerambursabile privind un contract de finanțare încheiat de reclamant.

La 15 decembrie 2020, intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de recurenta-pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 28 ianuarie 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 10 februarie 2021, intimata-reclamantă depunând punct de vedere.

Prin încheierea din 8 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă D. ȘI C. ȘI C. împotriva deciziei civile nr. 694 A din 2 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și a acordat termen la data de 10 iunie 2021, cu citarea părților.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-pârâtă D. ȘI C. ȘI C. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În susținerea recursului formulat, recurenta CFPDR a invocat motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., susținând că în mod nelegal instanța de apel a respins excepția inadmisibilității apelului incident formulat de intimata-reclamantă A. S.R.L. și a admis apelul incident, cu încălcarea dispozițiilor art. 472 alin. (2) coroborat cu art. 481 C. proc. civ.

Totodată, a criticat faptul că în mod nelegal instanța de apel a admis apelul incident formulat de către intimata-reclamantă A. S.R.L. față de soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, în condițiile în care obligația pretinsă de reclamantă s-ar fi stins prin compensație, conform art. 1438 C. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din perspectiva motivului invocat de recurentă nu se poate reține că hotărârea instanței de apel este nemotivată, întrucât, în legătură cu acest motiv se va reține că apelul are caracter devolutiv ceea ce permite instanței de apel să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, așa încât, considerentele reprezintă analiza tuturor argumentelor care au constituit motive de apel, soluția fiind motivată pe aspectele esențiale care au format convingerea instanței de apel.

Din motivarea explicită și argumentele aduse în sprijinul soluției rezultă că s-au respectat circumstanțele cauzei, sens în care instanța de apel a apreciat că nu a fost cercetat fondul cauzei prin analiza tuturor motivelor de fapt și de drept ale cererii principale și apărărilor părților formulate în legătură cu această cerere.

În acest context, se reține că hotărârea curții de apel cuprinde motivele pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, instanța nefiind ținută (obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părți, putând să sistematizeze susținerile părților și chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părți, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluții clare și convingătoare impune acest lucru și cât nu sunt încălcate exigențele dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. - ceea ce în speță nu se regăsește.

Simpla nemulțumire a recurentei cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanța de control judiciar a apărărilor formulate de aceasta, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat și nici nu justifică invocarea motivului de recurs, instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., care vizează încălcarea autorității de lucru judecat se constată că este nefondată, având în vedere că din această perspectivă instanța de apel, în mod corect a apreciat că nu poate reține apărarea apelantei D. în sensul că apelul incident este inadmisibil, întrucât este declarat împotriva unor aspect din hotărâre care se bucură de putere de lucru judecat deoarece nu au fost atacate și prin apelul principal, întrucât textul de lege care reglementează apelul incident nu prevede o asemenea condiție.

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărârii se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, context în care, recurenta susține nelegalitatea respingerii excepției inadmisibilității apelului incident și a admiterii apelului incident formulat de reclamantă, acestea fiind pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art. 472 alin. (2) coroborat cu art. 481 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 472 și urm. C. proc. civ., apelul incident poate fi exercitat doar de către intimatul din apelul principal care justifică un interes în promovarea căii de atac, scopul urmărit fiind tocmai reformarea hotărârii instanței de fond, aspect ce nu condiționează admisibilitatea apelului incident de invocarea unor motive care să vizeze exclusiv dispozițiile hotărârii atacate ce au fost criticate prin cererea de apel principală.

Aceasta deoarece, prin limitele de devoluțiune prevăzute în cuprinsul dispozițiilor art. 477 C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere limitele rejudecării aferente fiecărei cereri de apel, respectiv verificarea legalității și temeiniciei numai în limitele criticilor formulate prin fiecare cerere de apel, iar nu raportul dintre un apel principal și unul incident.

Acest aspect a fost tranșat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 14 din 22 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 875 din 25 septembrie 2020, privind soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea unitară a dispozițiilor art. 472, art. 473 și art. 491 C. proc. civ., prin care a statuat faptul că "apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluții cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate și/sau considerentele acesteia".

În ceea ce privește critica recurentei, prin care se susține că prin admiterea apelului incident s-a adus atingere dispozițiilor art. 481 C. proc. civ., prin prisma faptului că i s-a înrăutățit situația în cadrul propriei căi de atac, se constată că aceasta nefondată.

Aceasta deoarece, situația recurentei nu s-a înrăutățit în cadrul căii de atac pe care aceasta o promovase, ci urmare a căii de atac formulate de către intimata-reclamantă A., astfel că, apelul incident, deși grefat pe apelul principal al recurentei, nu are caracter accesoriu, ci caracter incidental, soluționarea acestuia fiind condiționată de soluționarea pe fond a apelului principal, iar din această perspectivă nu se poate reține că decizia atacată a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 472 alin. (2) și art. 481 C. proc. civ.

Într-o altă critică, recurenta se referă la admiterea apelului incident împotriva soluției de respingere a cererii principale formulată de reclamantă, urmată de trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, în condițiile în care obligația pretinsă de reclamantă s-a stins prin compensația operată de aceasta conform art. 1438 C. civ., împrejurare care face inutilă orice altă cercetare și analiză a motivelor de fapt și de drept invocate în cauză.

În acest sens, se susține că instanța de fond a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, în principal pentru motivul că reclamanta și-a recuperat această sumă prin compensare.

Această critică este nefondată în ceea ce privește apelul incident formulat împotriva soluției primei instanțe de respingere a cererii principale, având în vedere că în mod legal instanța de apel a constatat că hotărârea instanței de fond este nemotivată, reținând că soluția dată cererii principale nu este suficient motivată prin raportare la argumentele și susținerile părților, respectiv probele administrate, în sensul că prima instanță nu a intrat în analiza fondului, sens în care a dispus anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Așadar, atât timp cât instanța de apel nu a realizat o analiză a fondului cauzei, reținând în mod legal faptul că hotărârea primei instanțe este nemotivată, precum și faptul că nu a fost realizată o analiză a fondului, nici nu era posibilă analiza îndeplinirii condițiilor privind operarea pretinsei compensații invocate de către recurentă, în condițiile în care acest aspect este unul ce ține de soluționarea fondului cauzei.

Prin urmare, cu referire la motivele evocate se va reține că recurenta s-a îndepărtat de la dispozițiile menționate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul conținutului său, iar prin argumentele aduse s-a cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ce privește modul de aplicare a legii.

Din această perspectivă, criticile susținute doar în mod formal și circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu corespund exigențelor căii de atac a recursului în reglementarea sa legală, ce a fost concepută ca un mijloc procesual menit să asigure un control în legalitate asupra hotărârilor instanței de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. ȘI C. ȘI C. împotriva deciziei civile nr. 694 A din 2 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. ȘI C. ȘI C. împotriva deciziei civile nr. 694 A din 2 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.